Senatul a respins două legi care vizează acordarea ”autonomiei personale” a minorităților naționale din România, una referindu-se exclusiv la comunitatea maghiară. Legile au zăcut în Parlament de 16 ani, fiind respinse încă din 2004 de Camera Deputaților

Senatul, în calitate de for decizional, a respins marți cu 121 de voturi ”pentru” și 9 voturi ”împotrivă” două legi inițiate de UDMR în urmă cu 16 ani, a căror dezbatere a fost amânată în mod constant din 2004, una dintre ele vizând oferirea ”autonomiei personale” minorităților naționale de pe teritoriul României, cealaltă fiind practic statutul ”autonomiei personale” a minorității maghiare.

Doar senatorii UDMR s-au opus respingerii celor două inițiative.

Ambele legi au fost respinse de Camera Deputaților în 2004 și, tot din acel an, au rapoarte de respingere de la Comisiile de specialitate ale Senatului. Introducerea lor pentru dezbatere și vot final în plenul Senatului a fost însă amânată constant vreme de 16 ani.

”UDMR militează, de trei decenii, pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a maghiarilor din România. Acest fapt nu este o surpriză sau un secret. Reprezentăm interesele acestei comunități în mod consecvent, transparent și democratic. De câteva zile, suntem martorii unei avalanșe de acuzații și critici atât la adresa comunității maghiare din România cât și la adresa Uniunii Democrate Maghiare din România. Astăzi, la propunerea Partidului Național Liberal Senatul dezbate, în regim de urgență, un proiect legislativ uitat, de 16 ani, în sertarele Parlamentului. Fără să intrăm în amănuntele unei propuneri făcute acum 16 de ani, care reflectă realitatea și contextul de atunci, susținem principiul care stă la baza acestuia: autonomia, un instrument pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a comunității maghiare din România”, a fost reacția UDMR.

Ce prevede proiectul ”Legii cadru a autonomiei personale a comunităților naționale”

Potrivit actului normativ inițiat în iunie 2004 de parlamentarii UDMR de la acea vreme Kovacs Zoltan, Pecsi Ferenc, Szilagyi Zsolt, Toro T. Tibor și Sogor Csaba, persoanele aparținând unei minorități naționale autohtone pe teritoriul României (…) au dreptul de a înființa, cu sprijinul statului:

• propriile instituții de autoguvernare ale comunității naționale la nivel local (autoguvernări locale)
• propria instituție de autoguvernare a comunității naționale la nivel național (autoguvernare națională)

Proiectul precizează că au dreptul de a înființa autoguvernări locale și naționale persoanele care aparțin următoarelor minorități naționale: maghiară, germană, ucrainiană, sârbă, croată, slovacă, cehă, rusă, bulgară, turcă, tătară, romă, armeană, greacă și poloneză.

De asemenea, actul normativ vizează și înființarea de unități administrative teritoriale cu statut special în localitățile unde procentul unei minorități naționale depășește 50%.

Potrivit inițiativei, Autoguvernarea națională:

• Menține și asigură funcționarea instituțiilor de învățământ de importanță națională
• Realizează asistența de specialitate a învățământului în limba minorității
• decide în privința numirii conducerii instituțiilor sprijinite sau administrate de ea
• monitorizează și supraveghează aplicarea și respectarea normelor juridice și a dispozițiilor referitoare la utilizarea limbii materne
• își aprobă propriul buget
• decide în privința gestionării ș inventarului propriului patrimoniu, înstrăinării bunurilor din patrimoniu sau a unor părți componente ale patrimoniului, a ipotecării sau utilizării lor în cadrul unor activități cu scop lucrativ
• poate propune guvernului proiecte de acte normative
• elaborează și adoptă statutul privind autonomia personală a unei minorități naționale

În ceea ce privește organele de conducere, atât autoguvernarea națională, cât și autoguvernările locale, sunt prevăzute să aibă câte un Consiliu ales prin vot de membrii minorității pentru o perioadă de patru ani, un Comitet executiv și un președinte, ales de Consiliu cu votul majorității absolute a membrilor.

Proiectul prevede că autoguvernarea locală ar fi finanțată de către consiliul local, ar avea dreptul să avizeze procesul decizional de la nivelul localității și ar putea propune proiecte de hotărâri consiliului local.

De asemenea, autoguvernarea națională ar putea înainta propuneri legislative parlamentului, președintele său ar avea dreptul să participe la ședințele de guvern și ar avea dreptul de avizare a măsurilor luate de guvern.

Proiectul ”Statutului autonomiei personale a comunității maghiare din România”

Aceiași parlamentari UDMR care au inițiat legea autonomiei personale a minorităților din România au depus în aceiași zi, 21 iunie 2004, propunerea privind statutul autonomiei personale a maghiarilor din România.

Potrivit proiectului, membrii minorității maghiare din România ”au dreptul la patrie natală, la asigurarea condițiilor unei vieți libere și netulburate pe pământul natal, la menținerea relațiilor etnice și teritoriale formate de-a lungul istoriei, la utilizarea liberă a limbii materne, la egalitate deplină și efectivă între cetățeni”.

De asemenea, inițiativa prevede că, în unitățile administrativ-teritoriale în care membrii minorității maghiare ating procentual 10% din totalul populației sau sunt de cel puțin 10.000 de persoane:

• Limba oficială și cea a minorității maghiare sunt de același rang și, în consecință, trebuie asigurată pentru toți cetățenii unității administrativ-teritoriale respective posibilitatea utilizării în aceleași condiții a ambelor limbi atât în scris, cât și oral;
• Aleșii locali și funcționarii publici pot utiliza în mod liber limba maternă în activitatea lor, inclusiv în ședințele de consiliu
• Denumirilor localităților, a străzilor, a piețelor, a instituțiilor publice sunt afișate în limba maternă a minorității maghiare

Maghiarii de pe teritoriul României ar urma să se autoguverneze prin organe deliberative locale și naționale pe care și le aleg singuri prin vot, aceleași care sunt prevăzute în proiectul anterior – Consiliu ales prin vot de membrii minorității pentru o perioadă de patru ani, un Comitet executiv și un președinte, ales de Consiliu cu votul majorității absolute a membrilor.

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea