Sentință definitivă: Spitalul Floreasca trebuie să plătească daune de 50.000 de euro unui pacient care s-a internat cu femurul rupt, s-a infectat cu stafilicoc auriu, a fost operat de mai multe ori și a rămas cu un picior mai scurt cu 10 centimetri

Printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, un bărbat din București a obținut daune morale de 50.000 de euro din partea Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca. Decizia a venit după opt ani și jumătate din procese în decursul cărora pacientul a demonstrat faptul că infecția cu stafilococ auriu pe care a luat-o din unitatea medicală a fost cauza a zeci de operații pe care le-a suferit după internarea inițială și l-a lăsat cu un picior mai scurt. În timpul judecății, Spitalul și-a negat responsabilitatea și a dat vina pe pacient.

La sfârșitul lunii noiembrie 2024, printr-o decizie definitivă, un complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut o sentință luată în aprilie 2021, pe fond, de Tribunalul București prin care reclamantul Daniel Petrică Căpățână a obținut din partea Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca suma de 50.000 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. Între cele două instanțe, dosarul a fost și pe rolul Curții de Apel București care a menținut sentința Tribunalului.

În acțiunea pe care a depus-o în 2016, reclamantul a relatat faptul că, în iulie 2007, în urma unui accident de muncă – o cădere de la înălțimea de patru metri – a fost internat la Spitalului Clinic de Urgenţă, diagnosticele fiind fractură închisă de femur cu deplasare femur drept și traumatism cranio-cerebral plagă contuză scalp frontal minor.

Căpățână susține că a fost operat după șase zile, introducându-i-se o tijă pe care a cumpărat-o personal. La trei zile după operație, se mai arată în acțiune, ”a început să se simtă rău, după care, în urma unor analize făcute în spital și fără să i se dea vreo explicaţie, a fost supus altor două intervenţii chirurgicale, una la șold și alta la genunchi, dar și acestea fără niciun rezultat, întrucât starea de sănătate se agrava de la o oră la alta, astfel că la data de 25.07.2007 a fost supus unei noi intervenţii chirurgicale, ocazie cu care i-a fost extrasă tija iniţial introdusă, aceasta fiind înlocuită cu un fixator extern. De-a lungul timpului au urmat mai multe intervenţii chirurgicale, în urma cărora piciorul s-a scurtat cu 10 centimetri.” El a susșținut că, la 13 ani distanţă de la acel moment, examenul bacteriologic atesta, în continuare, această infecţie în corpul său.

În dosarul de la Tribunalul București, în care a cerut daune de 500.000 de euro din partea spitalului și de 300.000 de euro de la medicul care l-a operat, Căpățână a afirmat că agravarea stării sale de sănătate de după prima operație a fost cauzată de faptul că, în timpul internării, a fost diagnosticat cu infecţie de plagă cu staphilococcus aureus (infecție instraspitalicească nosocomială cu stafilococ auriu). Ulterior, pacientul a depus o plângere penală pentru vătămare corporală din culpă pe numele medicului, plângere care, însă, a fost clasată de procurori în 2015, constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale

În timpul procesului civil, Spitalul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, invocând inclusiv excepţia prescrierii dreptului material la acţiune.

Unitatea medicală a evitat să se exprime direct legat de modalitatea de infectare, rezumându-se să declare că ”medicația prescrisă și urmată ulterior intervenţiei a fost una corectă, incluzând și tratamente antibiotice, care au avut ca scop prevenirea infecţiilor postoperatorii; din datele medicale avute la dispoziţie nu rezultă elemente care să susţină deficiente de strategie tactică și tehnică de supraveghere pe toate perioadele de internare ale pacientului; intervenţiile ulterioare au fost necesare și adecvate cazului; imposibilitatea curei focarului osos de infecţie a fost cauzată de caracteristicile germenului (multiple rezistente la antibiotice), asociate cu o serie de alergii medicamentoase ale pacientului, care au împiedicat utilizarea celor mai potenți agenţi microbieni așa cum a rezultat din analiza antibiogramelor efectuate; scurtarea membrului inferior drept a fost generată de realizarea unor intervenţii chirurgicale necesare pentru rezolvarea focarului local de infecţie.”

Pe de altă parte, la momentul concluziilor pe fond, juristul spitalului a afirmat că ”Din actele de la dosar, în special din raportul de expertiză, arată că scurtarea piciorului de 8 cm a rezultat ca urmare a unei infecţii netratate. Reclamantului i s-au prescris medicamente, a fost consultat, dar nu a urmat tratamentul. (…) reclamantul nu s-a mai îngrijit de sănătatea sa.”

De precizat că, în timpul judecății pe fond, reclamantul a renunțat la judecata în contradictoriu cu medicul care l-a operat, menținându-și doar acuzațiile împotriva spitalului.

O expertiză medico-legală care a constituit o probă-cheie în decizia judecătorului a arătat că ”Având în vedere momentul diagnosticului cu infecție cu Staphilococcus aureus și caracteristicile acestuia de rezistență la antibiotice, precum și faptul că fractura de femur a fost închisă, s-a concluzionat că reclamantul a suferit o infecție intraspitalicească (nosocomială), fapt confirmat și de fișa cazului de infecție nosocomială, infecție ce a rezultat fie în urma unei contaminări intraoperatorii (mai probabil), fie a uneia imediat postoperatorii (mai puțin probabil). (…) elementul esențial care a dus la scurtarea membrului inferior drept este reprezentat de infecția nosocomială cu Staphilococcus aureus; între infecția nosocomială cu Staphilococcus aureus, care a dus la osteomielită și scurtarea membrului inferior drept există legătură de cauzalitate”.

Bazându-se pe aceste concluzii, pe ”suferința psihică provocată reclamantului prin aducerera acestuia în situația de a nu mai avea o funcționalitate normală a membrului inferior drept (instalându-se o imposibilitate de flexie a genunchiului), încadrarea în grad de handicap accentuat, conform Certificatului nr. 1386/01.04.2014 emis de Consiliul local Sector 2, cu valabilitate permanentă, consecințele sociale și profesionale ale acestei situații”, precum și pe zecile de internări în spitale ale reclamantului, multe soldate cu operații, Tribunalul București a decis să îi acorde lui Căpățână suma de 50.000 euro din partea spitalului cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral resimțit.

Context

Numărul infecțiilor nosocomiale în spitalele din România reprezintă o mare problemă, de mai mulți ani, inclusiv prin faptul că, în ciuda reglementărilor, multe unități medicale nu le-au raportat pe toate cele care erau descoperite. Astfel, chiar conducerea Ministerului Sănătății a recunoscut anul trecut https://www.formaremedicala.ro/in-romania-raportarea-infectiilor-nosocomiale-a-crescut/ că, în timp ce rata acestor infecții în Uniunea Euopeană era de 6%, la noi rata era de doar 0,1%. Efectele acestor infecții sunt devastatoare, soldându-se, deseori, cu moartea pacienților sau lăsându-i cu invalidități permanente.