Serbia, Turcia, Israel: strada reprezintă poporul? Un contraexemplu a avut loc în România, unde protestatarii l-au susținut pe Călin Georgescu, candidatul de extremă dreaptă – Liberation

Sunt demonstrațiile masive din Serbia, Turcia și Israel împotriva guvernelor naționaliste, populiste, iliberale doar manifestarea părții progresiste, adesea urbane și educate a populației? Sau sunt ele un semn al începutului unei reacții democratice, după un val populist global care și-a arătat adevărata față, potrivit Rador Radio România.

În Serbia, tinerii din Belgrad și din alte orașe mari au demonstrat masiv de săptămâni întregi împotriva guvernului iliberal și pro-rus al președintelui Aleksandar Vucic. Numărul lor era estimat la 300.000 sâmbătă, 15 martie.

În Turcia, de la arestarea lui Ekrem Imamoglu, primarul Istanbulului și principalul adversar al lui Erdogan, zeci de mii de protestatari au manifestat în toată țara, înfruntând serviciile de securitate violente, în timp ce în Israel, în special în Tel Aviv, se protestează masiv împotriva distrugerii democrației și a sistemului judiciar al țării de către Netanyahu.

Se așteaptă trezirea democraților americani și a universităților de acolo pentru ca un astfel de fenomen să se producă și în Statele Unite.

Un contraexemplu a avut loc în România, unde protestatarii de la București l-au susținut pe Călin Georgescu, candidatul de extremă dreapta inculpat, la două luni după anularea alegerilor prezidențiale. Dar la manifestații s-au prezentat doar câteva mii și nici nu au durat mult.

Demonstraţii care demonstrează o vitalitate democratică

Există tendința de a pune față în față demonstrațiile cu rezultatele de la urne, care pretutindeni favorizează populiștii și candidații naționaliști. Populația educată și urbană versus populația needucată și mai degrabă rurală?

Cea mai bună modalitate de a tranșa rămân alegerile. Legitimitatea urnelor este, prin natura sa, superioară celei a străzii. Dar această afirmație trebuie acum calificată.

Ponderea interferențelor masive din partea serviciilor digitale rusești și mai nou americane în timpul campaniilor electorale și, în general, în dezbaterile publice globale din cadrul democrațiilor mai mult sau mai puțin dezvoltate viciază mesajul dat la urne.

Pe de altă parte, demonstrațiile masive din Serbia, Turcia și Israel reunesc cetățeni care își asumă riscuri (reprimarea fizică, recunoaștere facială). Aceste acțiuni colective sunt o dovadă a vitalității democratice mai mult decât numărul de adepți ai liderilor populiști de pe rețelele de socializare sau decât conținutul de ură din mesajele și comentarile solitare și adesea anonime.

În astfel de cazuri, se citează des fraza lui Hugo: „Mulțimile trădează poporul”. Dar nimeni nu știe unde a scris Titanul literaturii franceze aceste cuvinte. În schimb, în volumul Anul Teribil, publicat imediat după Comuna din Paris, Hugo distinge clar între mulțime și popor. El condamnă mulțimile (numite aici „prostimea”) care aplaudă represiunea de la Versailles și cer autoritarism, spre deosebire de popor care încearcă să construiască democrația și Republica: „Iată poporul cu mireasa sa, ideea; iată prostimea cu marota sa, ghilotina. Ei bine, eu aleg idealul. Iată oamenii; schimbă Aprilie în Florar; fac Republica, guvernează, deliberează. Iată prostimea: îl acceptă pe Tiberiu. eu aleg Republica și îl alung pe Cezar.”

Astăzi, sârbii, turcii și israelienii care se află pe străzile din Belgrad, Istanbul și Tel Aviv sunt poporul lui Hugo.

Sursa: LIBERATION / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru