Shinzo Abe, un prim-ministru care a avut un impact profund asupra politicii japoneze

Shinzo Abe, împușcat mortal vineri la Nara (vestul Japoniei), a doborât recorduri de longevitate la conducerea țării sale și a influențat profund viața politică a acesteia, rezistând numeroaselor scandaluri politice și financiare care l-au înconjurat pe el și familia sa, potrivit agenției AFP, citată de boursorama.com.

La aproape doi ani după ce a demisionat din funcția de prim-ministru din motive de sănătate, Abe, în vârstă de 67 de ani, a murit la spitalul Kashihara, la câteva ore după ce a fost împușcat la un miting electoral de stradă în Nara, a anunțat spitalul.

Naționalistul pragmatic avea 52 de ani când a devenit șef al guvernului, în 2006, fiind cel mai tânăr din istoria postbelică a țării sale.

El și-a lăsat amprenta în timpul celui de-al doilea mandat la putere (2012-2020) cu o politică îndrăzneață de redresare economică și o activitate diplomatică intensă.

În vara anului 2020, când a devenit nepopular pentru modul în care a gestionat pandemia, considerat stângaci de opinia publică, a recunoscut că suferă de o boală inflamatorie cronică a intestinului și a demisionat la scurt timp după aceea. Această boală a fost deja unul dintre motivele pentru încheierea bruscă a primului său mandat la putere în 2007.

Shinzo Abe a devenit cunoscut în străinătate pentru politica sa economică, supranumită „Abenomics”, care a fost lansată la sfârșitul anului 2012 și care combină relaxarea monetară, stimulente fiscale masive și reforme structurale.

A înregistrat unele succese, cum ar fi o creștere semnificativă a ratei de participare a femeilor și a persoanelor în vârstă la forța de muncă, precum și o mai mare recurgere la imigrație în fața deficitului de forță de muncă.

Reușite parțiale

Cu toate acestea, în lipsa unor reforme structurale suficiente, Abenomics a avut un succes doar parțial.

Ambiția supremă a acestui moștenitor al unei mari familii de politicieni conservatori a fost să revizuiască Constituția pacifistă a Japoniei din 1947, scrisă de americani și niciodată modificată de atunci.

După ce și-a clădit o parte din reputație pe poziția sa dură față de Coreea de Nord, Abe a pledat, de asemenea, pentru o Japonie care să nu fie împovărată de trecutul său: în special, a refuzat să poarte povara pocăinței pentru abuzurile armatei japoneze în China și în peninsula coreeană în prima jumătate a secolului XX.

Cu toate acestea, Abe s-a abținut, în calitate de prim-ministru, să viziteze sanctuarul Yasukuni din Tokyo, un focar al naționalismului japonez, de când vizita sa acolo, la sfârșitul anului 2013, a indignat Beijingul, Seulul și Washingtonul.

Relațiile dintre Tokyo și Seul s-au deteriorat pe fondul disputelor lor istorice.

Cu marele aliat al Japoniei, Statele Unite, Abe s-a adaptat întotdeauna și reușise să stabilească legături strânse cu Donald Trump, cu care împărtășește pasiunea pentru golf.

De asemenea, Shinzo Abe a încercat să nu-l supere pe președintele rus Vladimir Putin. Speranțele sale de a soluționa disputa privind Insulele Kurile de Sud, anexate de Uniunea Sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și niciodată returnate Japoniei, s-au dovedit a fi zadarnice.

Legi controversate

De asemenea, a încercat să consolideze prezența Japoniei pe scena internațională, de exemplu prin medierea între Iran și SUA, promovarea multilateralismului și creșterea numărului de acorduri de liber schimb.

Pentru a se menține la putere, Abe a beneficiat în mare măsură de absența unui rival serios în cadrul formațiunii sale politice, Partidul Liberal Democrat (PLD, dreapta naționalistă), și de slăbiciunea opoziției, care încă nu și-a revenit după prezența dezastruoasă la putere între 2009 și 2012.

Unele legi adoptate sub conducerea lui Abe, în special cele privind consolidarea protecției secretelor de stat, extinderea misiunilor Forțelor japoneze de autoapărare și înăsprirea luptei împotriva terorismului, au provocat controverse în Japonia, ducând chiar la manifestații de amploare, de obicei rare în această țară.