Simeon al Bulgariei: regele care a câștigat alegerile este acum amenințat, din nou, de exil

A fost uns țar al bulgarilor, la șase ani. A trăit o jumătate de secol în exil, în Spania. A început secolul în funcția de prim-ministru al țării sale, după ce a câștigat la urne. Dar astăzi riscă să își piardă reședința din patria sa și să fie nevoit să înceapă un nou exil.

 În secolul al XIX-lea, despre cei din dinastia Coburg se vorbea ca despre ‘armăsarii’ Europei. Casa de Saxa-Coburg-Gotha, o dinastie germană, era foarte abilă în practicarea diplomației matrimoniale, mult mai eficientă decât ofensiva militară. Și, astfel, principii de Coburg s-au instalat pe aproape toate tronurile continentului. Cei mai mulți dintre ei erau înalți, blonzi, frumoși. Nicio prințesă sau regină dornică de căsătorie – aviz marii regine Victoria a Angliei – nu făcea nazuri la un mariaj cu unul dintre ei.

Azi, Coburgii și urmașii lor rămân pe tronurile domnitoare ale unor țări precum Regatul Unit sau Belgia. Și din dinastia Saxa-Coburg-Gotha este Simeon al II-lea (83 de ani), ultimul rege – sau țar, cum i se spune – al bulgarilor. Suntem în fața unuia dintre cei mai cunoscuți monarhi fără tron ​​din Spania; nu degeaba a trăit în exil aici o jumătate de secol. Iar copiii și nepoții săi confirmă că genele dinastiei rămân la fel de binecuvântate.

Simeon al II-lea își menține titlurile de rege și de Majestate, deși este mult mai facil să îi fie de bunăvoie confirmat în străinătate, unde este foarte apreciat, decât în ​​țara natală, unde cea mai mare parte a clasei politice este hotărâtă să șteargă orice vestigiu monarhic. De fapt, în ultima vreme, Simeon a purtat o luptă crâncenă pentru a încerca să-și păstreze ultimele posesiuni din Bulgaria și se plânge cu amărăciune că se vede pe punctul de a fi nevoit să înceapă un nou „exil” în ultima etapă a vieții sale.

După căderea regimului comunist în Bulgaria, în 1990, fosta sa familie regală și-a recăpătat multe dintre proprietăți: palate, castele și suprafețe imense de pământ și păduri. Acestea erau bunurile pe care strămoșii lui Simeon al II-lea le-au dobândit de-a lungul deceniilor, din propriile resurse. Dar guvernele succesive și parlamentarii bulgari nu au încetat să pledeze, până când au reușit, ca justiția să aprobe naționalizarea aproape a tuturor acestor proprietăți. Cu toate acestea, marea lovitură pentru regele fără tron ​​a venit în urmă cu doi ani, când în acea ofensivă de neoprit, Tribunalul Municipal din Sofia a suprimat și drepturile sale asupra palatului de la Varna – dobândit de Ferdinand I, bunicul protagonistului nostru, în 1899- , care este reședința regilor Simeon și Margarita de când au decis să se stabilească în țara lor. „De multe ori mă întreb dacă merit să fiu privat de căminul meu și să fiu obligat să îmi abandonez patria”, a declarat atunci cu amărăciune fostul monarh, care își pune acum toată încrederea în recursurile făcute și chiar în ceea ce ar putea spune instanțele europene.

Simeon al II-lea a fost încoronat țar la vârsta de șase ani, în urma morții subite în 1943 a tatălui său, Boris al III-lea, în urma unei întâlniri cu Hitler. Încă nu se știe dacă monarhul a fost sau nu otrăvit de liderul nazist. În numele copilului a domnit unchiul său, Chiril, care a fost executat în 1945 de sovieticii care au invadat țara. Simeon și sora sa, prințesa Maria Luisa, împreună cu mama lor, regina Ioana, au fost nevoiți să plece în exil. Spania avea să devină a doua patrie pentru monarhul detronat.

Deja la începutul secolului, după destrămarea URSS și căderea regimurilor socialiste în Europa, Simeon a făcut ceea ce este, fără îndoială, un salt mortal pentru orice rege: a intrat în politică. Și, profitând de marea popularitate pe care familia regală a menținut-o în ciuda atâtor decenii de propagandă comunistă, Simeon, cu cetățenia bulgară recuperată și adoptarea numelui deloc aristocratice Borisov Sakskoburggoțki, a devenit prim-ministru al Bulgariei în 2001, după ce s-a impus în alegerile legislative.

Puține cazuri există în istorie de regi implicați în politică. În urmă cu câteva săptămâni, imitându-l pe Simeon, făcea asta în India regele Manipur, care și-a câștigat locul în Parlamentul din New Delhi. Pe bulgar a ajuns să-l coste scump decizia sa, deși nu o regretă. Pentru că, deși în timpul mandatului său, țara a atins obiective importante, cum ar fi aderarea la NATO sau semnarea aderării la UE, după ce a părăsit guvernul, nu a reușit să-i facă pe bulgari să vadă din nou în el un bun național datorită poziției sale privilegiate ca rege.

Cu invidie a văzut în acești ani cum în unele țări vecine, precum România, Muntenegru sau chiar Albania, foștii monarhi de acolo și-au recuperat un statut instituțional. În schimb, țarului care a domnit copil fiind vor să-i ia până și căminul.

Sursa: El Mundo / Autor: Eduardo Álvarez / Traducerea: Cristina Zaharia (Rador)

Foto: Simeon de Saxa Coburg-Gotha. Sursa: Wikipedia