Sindromul Havana: 18 diplomați canadieni au dat guvernul în judecată și solicită despăgubiri de aproximativ 20 de milioane de euro

Optsprezece diplomaţi canadieni care au fost detaşaţi în Cuba şi spun că de atunci suferă de ceea ce a fost denumit „Sindromul Havana” – ce se manifestă prin dureri de cap severe, tulburări de vedere şi greaţă – au dat în judecată guvernul, afirmând că noi cazuri continuă să fie detectate, relatează joi AFP, citată de Agerpres.

Oficial, autorităţile canadiene recunosc 14 de astfel de cazuri, ultimul datând din decembrie 2018. Potrivit reclamanţilor, numărul acestora ar fi de circa 30.

Paul Miller, avocatul din Toronto care îi reprezintă pe diplomaţii care cer despăgubiri de cel puţin 28 milioane de dolari (aproximativ 20 de milioane de euro) a declarat că firma sa „continuă să primească cereri: avem cazuri foarte recente, din 2021”.

O sursă apropiată dosarului evocă două cazuri în acest an, ceea ce a dus la plecări precipitate din capitala cubaneză.

În continuare neexplicate, aceste „incidente de sănătate”, aşa cum au fost numite de administraţiile americană şi canadiană, au apărut în Cuba în 2016.

Diplomaţi din cele două ţări, dintre care unii spun că au auzit sunete de înaltă frecvenţă, au început să se plângă de migrene, ameţeli şi greaţă. Unii dintre ei au fost diagnosticaţi cu leziuni cerebrale.

Cazuri similare, denumite de unele media „sindromul Havana”, au fost semnalate în China, Germania, Australia, Rusia, Austria şi chiar la Washington.

O femeie diplomat canadiană, care a stat la post patru ani în Cuba, mărturiseşte că s-a trezit într-o dimineaţă cu o senzaţie de ameţeală şi cu „sângerări nazale abundente”. „Nu mi-a sângerat nasul de când eram copil”, spune ea, sub rezerva anonimatului.

Apoi „simptomele s-au înrăutăţit” şi „mi-am dat seama că nu sunt în stare să continui să muncesc”.

O altă femeie diplomat a spus că „a început să simtă vibraţii bizare în urechi, aproximativ la aceeaşi oră în fiecare seară” la câteva săptămâni după sosirea sa la Havana. Evacuată din motive medicale, ea afirmă că trebuie acum să poarte ochelari în condiţiile în care „niciodată nu a avut probleme de vedere” anterior.

Atacuri cu unde radio, isterie colectivă din cauza stresului, efect al unor substanţe chimice pulverizate împotriva ţânţarilor: diverse ipoteze au fost evocate de către specialişti, fără a se ajunge însă la o concluzie definitivă.

Autorităţile cubaneze neagă orice rea-voinţă. „Nici poliţia cubaneză, nici FBI, nici Poliţia regală din Canada nu au găsit dovezi privind eventuale atacuri împotriva diplomaţilor aflaţi la post în Havana, în pofida unor investigaţii importante”, a asigurat în septembrie Academia de Ştiinţe din Cuba.

La Washington, dosarul este departe de a fi închis. La începutul lunii noiembrie, secretarul de stat Antony Blinken s-a angajat „să facă lumină deplină” asupra acestui subiect, numind doi diplomaţi cu experienţă pentru a coordona răspunsul Departamentului de Stat şi a se asigura că orice american care semnalează simptome asemănătoare „Sindromului Havana” primeşte asistenţă medicală corespunzătoare.

Diplomaţii canadieni afectaţi de „incidentul de sănătate” şi-au exprimat regretul că nu beneficiază de aceeaşi atenţie din partea guvernului de la Ottawa şi se întreabă retoric dacă buna înţelegere cu Cuba nu a lucrat împotriva lor.

Căci dacă relaţiile dintre Cuba şi SUA, cu excepţia unei scurte perioade între 2014 şi 2016, sunt marcate de tensiuni diplomatice, cele între Cuba şi Canada sunt complet de altă natură: Ottawa nu a rupt niciodată legăturile cu Havana, chiar şi după revoluţia condusă de Fidel Castro în 1959 şi este, istoric, principalul furnizor de turişti în insulă.

„Ambasadorul (canadian) ne-a zis tot timpul: «Nu există niciun motiv să credem că ar putea fi afectaţi canadienii», sugerând astfel că americanii da, dar nu şi canadienii”, relatează una din femeile diplomat intervievate de AFP.

„Cel mai mare reproş al nostru este că nu ne-a fost oferit niciun fel de ajutor”, adaugă ea, exprimându-şi îngrijorarea că ambasada doreşte deja să funcţioneze cu întregul personal, după ce l-a redus la jumătate la începutul anului 2019.

Ottawa „a dat prioritate relaţiei sale cu Cuba în raport cu proprii cetăţeni”, afirmă o altă interlocutoare a AFP, declarând că i s-a ordonat să nu vorbească cu nimeni, nici chiar cu medicul său personal, despre simptome.

Spre deosebire de SUA, gestionarea acestei probleme este „total diferită”, apreciază avocatul Paul Miller.

Guvernul american „face tot posibilul pentru a se asigura că diplomaţii afectaţi primesc asistenţă şi spune că va încerca să descopere ceea ce s-a întâmplat”. „Aici, guvernul afirmă că «vom face totul pentru ca diplomaţii noştri să aibă parte de îngrijiri», dar nu a făcut-o”, adaugă el.

Într-un răspuns în scris trimis AFP, Ministerul canadian de Externe asigură că „ia foarte în serios sănătatea, siguranţa şi securitatea canadienilor” şi „continuă să monitorizeze sănătatea şi securitatea personalului său diplomatic aflat la post în Havana”.

Sursa foto: Unsplash / Tom Carnegie