Sintagma „Gazprom: Arma lui Putin” a devenit, din metaforă, realitate / Ce se știe despre armata de mercenari ai gigantului rus al gazelor naturale

La scurt timp după ce a devenit președinte al Rusiei, în urmă cu mai bine de 20 de ani, Vladimir Putin a început să folosească gigantul de stat Gazprom în scopuri politice. De atunci, uriașa companie și-a câștigat treptat reputația de a fi unul dintre principalele instrumente de politică externă ale Kremlinului. Experții, jurnaliștii și analiștii politici au folosit frecvent metafora „armă” pentru a descrie modul în care Kremlinul și-a atins obiectivele politice datorită companiei. Acum, însă, sintagma „Gazprom: Arma lui Putin” pare să devină realitate, scrie The Moscow Times.

În weekend, s-a dezvăluit că Gazprom și-a înființat propria armată privată, numită Potok, și a trimis recruți să lupte în Ucraina. Această informație a venit de la Evgheni Prigojin, șeful grupului de mercenari Wagner din Rusia, ai cărui soldați au luptat în Siria și Africa înainte de a fi trimiși pe câmpurile de luptă din Ucraina.

Într-un interviu de 30 de minute publicat pe Telegram la sfârșitul zilei de vineri, Prigojin a descris conversații cu membri ai Potok. Bărbații erau murdari, epuizați și speriați, a susținut el, și s-au plâns de probleme de comunicare, precum și de probleme cu armele și uniformele. Unii ar fi spus că au fost păcăliți – atunci când s-au înrolat, li s-a spus că vor păzi o fabrică sau alta în Lugansk, în regiunea controlată de Rusia, nu că vor lupta pe linia frontului. În același timp, potrivit lui Prigojin, salariile din Potok sunt atât de mari încât, dacă aceeași sumă ar fi fost plătită de alte companii de mercenari, „țara s-ar fi prăbușit”.

În februarie, serviciile de informații ucrainene au tras semnale de alarmă cu privire la proliferarea companiilor rusești de mercenari care urmează exemplul Wagner. Citând dovezi dintr-un document al guvernului rus publicat online, aceștia au afirmat că Gazprom își formează propriul grup de mercenari. Acest document stabilea dreptul Gazprom Neft (o filială a Gazprom angajată în producția și rafinarea petrolului) de a-și crea propria organizație privată de securitate pentru a păzi puțurile, instalațiile de depozitare a petrolului și rafinăriile companiei.

Desigur, este posibil ca Gazprom să fi creat Potok în mod independent, iar organizația a cărei creare a fost stabilită prin decret guvernamental să protejeze într-adevăr instalațiile de producție de petrol. Cu toate acestea, faptul rămâne: Gazprom este acum direct implicată în război.

Timp de peste 20 de ani, Gazprom a fost un simbol – dacă nu chiar simbolul – al capitalismului de stat rusesc. Sub conducerea prietenului apropiat al lui Putin, Alexei Miller, a fost frecvent clasată ca fiind cea mai mare companie din Rusia, generând profituri uriașe pentru stat, împreună cu ceilalți acționari și sute de contractori ai săi. În tot acest timp, a făcut mult mai mult decât să extragă și să rafineze gaze naturale – a finanțat, de asemenea, proiecte, de la canale de televiziune la cluburi de fotbal și o stațiune de schi.

Acum, Gazprom plătește pentru ca ucrainenii să fie uciși. Acest lucru sună aproape incredibil – mai ales dacă ne amintim că, până de curând, Gazprom a fost cel mai mare furnizor de gaze naturale din Europa; acțiunile sale erau tranzacționate la Londra și Singapore; iar unul dintre cei mai deschiși avocați politici ai companiei a fost fostul cancelar german Gerhard Schröder.

Timp de mulți ani, Gazprom a fost chiar unul dintre principalii sponsori ai Ligii Campionilor, iar reclamele sale alb-albastre au fost văzute de sute de milioane de oameni din întreaga lume în timpul meciurilor de fotbal de primă ligă. Chiar și pe fondul războiului din Ucraina, Alexander Diukov, șeful Gazprom Neft, rămâne membru al comitetului executiv al Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA). În ultimele luni, Diukov a negociat pentru a încerca să ridice interdicția impusă cluburilor de fotbal rusești de a participa la competițiile europene, interdicție care a fost impusă atunci când Moscova a lansat invazia la scară largă a Ucrainei.

În plus – cel puțin, potrivit lui Prigjhin – Gazprom nu este singura companie rusă care și-a adunat propria armată privată și a trimis oameni să lupte în Ucraina. Liderul Wagner Group a declarat că înființarea unor grupuri de mercenari devine rapid o modă în rândul elitei bogate a Rusiei – nu doar pentru că este o modalitate ușoară de a semnala sprijinul entuziast pentru Kremlin, ci și pentru că unii dintre cei mai influenți bărbați și femei din Rusia consideră că mercenarii se pot dovedi valoroși în timpul oricărei lupte viitoare pentru putere.

Se poate presupune, probabil, că și alte companii rusești de stat conduse de persoane apropiate lui Putin au acum – sau vor avea în curând – propriile unități paramilitare. O astfel de listă ar include probabil Rosneft, cea mai mare companie petrolieră din Rusia, ale cărei acțiuni sunt încă deținute de marele producător britanic de petrol BP; monopolul de conducte Transneft; și poate chiar Căile Ferate Ruse și bănci de stat precum VTB.

The Moscow Times mai notează că, dacă Putin reușește să rămână la putere după încheierea războiului, atunci existența acestor armatele private înseamnă că lupta din cadrul elitei rusești pentru desemnarea succesorului său ar putea deveni foarte repede sângeroasă.