Slovacia, ultima țară care vrea să-și înăsprească legislația anti-avort / Situația din Polonia, Ungaria, România și Bulgaria

O nouă lege slovacă pentru restricționarea accesului la avort – propusă de parlamentara Anna Záborská de la partidul populist OĽaNO (Oameni Obișnuiți) – se adaugă unui noian de legi similare propuse pe tot cuprinsul Europei de Est în ultimii ani, scrie Emerging Europe, citată de Rador.

Legea a fost înaintată parlamentului slovac marți, dar în ciuda unei dezbateri aprinse care s-a întins până seara târziu, nu s-a putut ajunge la o decizie finală, iar votul formal pentru adoptarea ei a fost amânat: deocamdată.

Proiectul de lege propune dublarea intervalului de timp pe care o pacientă trebuie să-l aștepte între solicitarea avortului și efectuarea lui, creșterea numărului de informații personale colectate de la pacientă și obligativitatea unei a doua opinii medicale, alături de alte măsuri urmărind să facă avortul mai dificil.

„Măsurile din această lege retrogradă au o natură pur politică și nu numai că n-au nici un scop medical, dar mai și contravin instrucțiunilor privind cele mai bune practici medicale”, a declarat Monica Costa Riba, o activistă importantă de la Amnesty International.

Controversele privind accesul adecvat la sănătatea reproductivă nu sunt ceva nou pentru Slovacia. În decembrie 2019 parlamentul țării a respins o altă lege, care ar fi forțat pacientele care solicită avort să se uite la o imagine obținută prin ultrasunete a embrionului ori fătului pe care vor să-l avorteze.

Posibilitatea tot mai mare ca Slovacia să-și înăsprească legislația privind avortul nu va avea un impact doar asupra femeilor slovace care cer procedura, ci și asupra cetățenelor poloneze, care vin cu miile în fiecare an din țara vecină pentru a putea face un avort în condiții legale și sigure.

Restricțiile draconice ale Poloniei asupra avortului au devenit deja binecunoscute prin infamia lor, fiind cele mai stricte din Europa. Avortul e permis doar în cazuri de viol, incest, malformații grave ale fătului și pericol pentru sănătatea gravidei. În ciuda acestora, o nouă lege care prevede incriminarea deplină a avortului a fost propusă în aprilie, urmărind să elimine chiar și aceste cazuri în care este acum permis.

Legile conservatoare ale Poloniei privind sănătatea reproductivă au fost comparate cu cele existente în țări majoritar catolice din toată lumea. Deși nu chiar atât de extremistă, o abordare similară a temei a fost observată și în Croația.
Este departe de a fi doar o chestiune religioasă, întrucât justificări seculare pentru restricționarea avorturilor au fost invocate de mai mulți lideri est-europeni.

Planul de Acțiune pentru Protecție Familială al Ungariei, creat de guvernul conservator al premierului Viktor Orbán, a fost conceput pentru a combate declinul populației. Însă unele dintre măsurile prescrise de el au fost considerate ca limitând libertatea, prin aceea că permite spitalelor să refuze avorturi și cadrelor medicale să încurajeze pacientele să întrerupă sarcina.

Bulgaria și România au populațiile cu cel mai accelerat declin între statele UE din regiune, cât și cea mai mare rată a avorturilor din întreaga UE. Deși procedura rămâne legală și accesibilă – în cea mai mare parte – în ambele țări, unele voci au început să o lege de criza demografică a celor două state.

În România o anchetă realizată în 2019 de platforma de investigații The Black Sea a descoperit că peste 30% din spitalele publice nu permit efectuarea procedurii. Deși legislația românească le permite medicilor să refuze în mod individual, din motive etice ori religioase, să efectueze avorturi, este ilegal ca un întreg spital să refuze să ofere serviciul.

Aceste statistici sunt cu atât mai îngrijitoare dacă luăm în calcul și istoricul României în privința avorturilor. În timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu țara a avut unele dintre cele mai oprimante legi din lume menite a susține creșterea demografică. Între aceste prevederi se numărau interzicerea aproape deplină a avortului și un impozit suplimentar pentru femeile de 45 de ani care nu născuseră. Cu toate că respectivele politici au dus la o creștere modestă a populației, de numai un pic peste 1% pe parcursul anilor ’70, impactul lor social poate fi socotit oricum numai pozitiv nu.

Se cunoaște că în acea perioadă aproape 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor ilegale. Mai mult chiar, dacă în țările comuniste vecine care permiteau avorturile rata mortalității la copii era în scădere, în România lui Ceaușescu rata mortalității infantile ajunsese la 62 per 1.000 de nașteri vii – copii morți înainte de a apuca să împlinească cinci ani. Aceleași politici inadecvate au făcut și ca aproximativ 500.000 de copii să fie crescuți în condiții abjecte în orfelinate de stat.

Numeroase cercetări din diverse regiuni ale lumii arată cu consecvență că copiii născuți în țări cu acces restricționat la avort au șanse considerabil mai mari de a trăi în sărăcie și mai puține șanse de a-și finaliza stadiile de dezvoltare.

Cu 380 de avorturi per 1.000 de nașteri vii, Bulgaria are cea mai mare rată a avorturilor nu numai în UE, ci și în toată Europa, unele surse indicând chiar că ar avea și cel mai mare număr de avorturi legale per capita din lume. Marea majoritate a avorturilor din țară au reprezentat opțiunea femeilor cu vârste de peste 30 de ani.

Fondul Bulgar pentru Femei afirmă, pe baza regiunilor în care avorturile sunt cel mai frecvente și a vârstei pacientelor, că explicația cea mai probabilă a acestor statistici e că familiilor le lipsește situația financiară necesară pentru a avea încă un copil.

Avorturile în condiții sigure și legale constituie o necesitate medicală elementară a femeilor. S-a demonstrat că limitarea accesului la ea are un impact în mare măsură negativ în special asupra bunăstării femeilor. Exemplele din trecutul regiunii ar trebui să evidențieze faptul că interzicerea avortului nu poate rezolva problemele demografice ale Europei de Est. În schimb, această tendință ar putea contribui foarte ușor la o înmulțire a copiilor născuți în sărăcie, agravând probleme precum cele relevate de scorurile mici obținute de unele state est-europene în Indicele Capitalului Uman.

Sursa: Emerging Europe/ Rador/ Traducere: Andrei Suba