Șoferii de TIR din vestul Europei se plâng de concurența șoferilor din est. Cum vrea UE să-i ajute și ce spun despre noile reguli propuse de miniștrii europeni ai transporturilor

Salarii mici, ore de muncă inacceptabile: șoferii de camioane nu o duc prea bine, nicăieri în UE. Miniștrii europeni ai Transporturilor vor să-i ajute cu legi noi, dar acestea sunt paralele cu realitatea, se arată într-un reportaj publicat pe site-ul postului de radio Deutsche Welle.  „Înainte era altfel, dar azi mai conduc camionul doar pentru că nu-mi rămâne altceva de făcut. Granițele deschise au distrus totul”, spune André Bergner supărat, în timp ce se sprijină pe TIR-ul său verde de 40 de tone.

El se referă la concurența șoferilor din estul Europei, care circulă pe bani mult mai puțini decât el. De 24 de ani, Bergner străbate străzile Europei. Odinioară, toată săptămâna prin Scandinavia, estul Europei până jos în Italia. Acum, în weekend este acasă. „Soția mea nu a mai suportat toată treaba asta la un moment dat „, spune el încet, privind în jos.

Protecție sau protecționism?

Miniștrii Transporturilor din statele UE au propus acum ca șoferii de TIR să fie obligați să ia o pauză de 45 de ore în afara cabinei camionului, după șase zile de condus. Șoferii ar trebui fie să se întoarcă acasă, fie să se cazeze la un hotel pentru aceste 45 de ore. În plus, pentru munca prestată într-un loc, șoferii ar trebui să fie plătiți cu același salariu pentru aceeași activitate, indiferent de țara lor de proveniență.

Mai mult, miniștrii vor să interzică tururile de câteva săptămâni în străinătate efectuate de șoferii de TIR: aceștia ar urma să fie obligați să petreacă o pauză de șapte zile în țara de reședință. Hotărârea trebuie aprobată acum de Parlamentul European, dar est-europenii îi acuză deja pe vest-europeni de protecționism.

Zilnic în blocaje de trafic

„De unde să scoatem noi acum locuri la hotel pentru toți șoferii? Și de unde locuri de parcare pentru toate camioanele? Nu există așa ceva”, se indignează Bergner în timp ce închide ușa cabinei. Adesea, el nu găsește nici la ora prânzului un loc de parcare și pentru oprirea pe timp de noapte trebuie să ocupe deja de la ora 18 un loc. „Altfel, nu mai găsești nimic și nu-ți rămâne altceva de făcut decât să conduci mai departe. Nimeni nu s-a gândit la asta „, spune el, în timp ce pornește motorul scuturând din cap și conducând uriașul său camion în direcția autostrăzii.

Nu trec nici 20 de minute și avem deja primul blocaj în trafic. „Cu nostalgia condusului de camioane de altădată nu mai are practica de azi nimic în comun. Ia uitați-vă la ei cum conduc”, spune el, în timp ce un camion lituanian îi sare în față cu 50 km/h. Ar fi fost o manevră periculoasă și doar cu un autoturism.

Costuri mai mari pentru transportatori

În timp ce Bergner se luptă pe asfalt, Michael Sünkler coordonează transporturile pentru ziua următoare. Din 2004 conduce el firma de transport Sünkler-Spedition din Berlin. „Sigur că ideea unor salarii egale nu este rea, dar cine va controla întregul proces și în ce mod?”

Pentru diversele tipuri de transporturi transnaționale sunt posibile în continuare modalități de plată diferite. Pentru cei care ar controla procesul ar fi însă practic imposibil să estimeze fără dubii tipul de transport care se aplică în fiecare caz. Ce să mai zicem de plată.

„Iar toate costurile suplimentare rezultate nu mi le achită nimeni „, constată Sünkler la rece. Întreprinzătorii ar trebui deci să-și înlocuiască șoferii la fața locului cu unii odihniți sau să îi cazeze undeva pentru perioada de pauză. Dar lipsesc și șoferii și capacitățile la hoteluri și locuri de parcare.
„Cu toții suntem cumva de vină pentru actuala situație. Cumpărăm cel mai scump, mai bun, mai tare televizor, dar dacă transportul lui costă 20 de euro atunci spunem: Nu, nu mi-l pot permite.”

Înapoi pe autostradă…

Un alt TIR tocmai încearcă să-l depășească pe Andre Bergner cu așa-numita cursă a elefantului. Acesta pufnește, ia piciorul de pe accelerație și se lasă depășit de camionul care transportă porci – de data asta un alt TIR german. Vrea sau nu vrea, mai are 15 ani până la pensie. „Băiatul meu cel mare mi-a călcat pe urme. Înainte îl țineam la mine în poală, azi conduce propriul lui camion „, spune Bergner.