Soldații ucraineni care luptă împotriva nord-coreenilor în Rusia: „Trag bine, se mișcă bine, dar sunt folosiți drept carne de tun”

În decembrie 2024, oamenii din Batalionul 1 al Regimentului 8 ucrainean de forțe speciale au primit un ordin diferit de oricare altul: trebuiau să captureze soldați trimiși de Coreea de Nord pentru a lupta împotriva armatei ucrainene în Rusia. Scopul era să infirme propaganda Kremlinului care nega implicarea Coreei de Nord în război. Regimentul 8 nu numai că a obținut dovezi ale prezenței trupelor lui Kim Jong-Un, dar a obținut și informații-cheie despre nivelul operațional al luptătorilor dictaturii nord-coreene.

EL PAÍS s-a întâlnit la începutul lunii februarie în provincia Sumi cu soldați din trei brigăzi ucrainene care au înfruntat soldații nord-coreeni la Kursk. Această regiune rusă limitrofă Ucrainei este parțial ocupată de forțele Kievului din august 2024. Pe baza acordului de apărare reciprocă semnat în acel an de Kim și Vladimir Putin, Phenianul a desfășurat peste 11.000 de soldați la Kursk începând din octombrie, pe lângă cei aproape 60.000 de soldați ruși însărcinați cu eliberarea regiunii, potrivit datelor serviciilor de informații ale țărilor membre NATO și ale Ucrainei.

Ofițerii ucraineni intervievați confirmă informațiile furnizate de mai multe unități militare în ultimele zile: timp de trei săptămâni nu a existat niciun semn de nord-coreeni pe linia frontului. Cu toate acestea, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, la 7 februarie, că trupele lui Kim au revenit pe câmpul de luptă. Pe 8 februarie, Brigada 47 Mecanizată a publicat imagini de luptă care ar confirma informațiile furnizate de președinte.

Zelenski a declarat în ianuarie că forțele nord-coreene au suferit 4.000 de pierderi în doar trei luni de lupte. Serviciile de informații ale Ministerului ucrainean al Apărării consideră că mai există încă 8.000 de soldați nord-coreeni dislocați în Rusia și că aceștia vor primi pregătire suplimentară pentru a-și îmbunătăți performanțele.

Soldații ucraineni intervievați sunt de acord că nord-coreenii cu care s-au confruntat sunt soldați foarte bine pregătiți, mult superiori infanteriei ruse obișnuite și, prin urmare, sunt probabil trupe de elită. Volodimir, membru al Regimentului 8 de forțe speciale, dă un exemplu ilustrativ: conform standardelor occidentale de evacuare a răniților, patru soldați trebuie să se coordoneze pentru a-și scoate camarazii căzuți de pe câmpul de luptă. „Nord-coreenii, pe de altă parte, trimit doar unul dintre oamenii lor pentru a scoate un om rănit. Îl cară pe umeri și asta e tot”. Colegii săi adaugă că echipamentul pe care nord-coreenii îl transportă și cu care luptă este mult mai greu decât cel al infanteriei ruse, ceea ce este tipic pentru soldații de elită ruși.„Sunt soldați antrenați; au un nivel care necesită cel puțin o jumătate de an de pregătire pentru a fi atins”, spune Andrii, prenumele unui comandant de companie din Brigada 61 Mecanizată. El adaugă că vârsta medie a nord-coreenilor este mult mai mică decât cea a armatei ruse și a armatei ucrainene, cea mai bătrână din lume în ceea ce privește vârsta medie a soldaților săi. Andrii spune că cel mai în vârstă nord-coreean pe care l-au identificat avea 25 de ani. Vârsta medie a soldaților din Forțele Armate ale Ucrainei în 2024 era de 43 de ani.

„Trag bine, se mișcă bine, sunt luptători competenți, dar sunt folosiți drept carne de tun”, spune Andrii. La aceeași concluzie au ajuns și ceilalți soldați ucraineni intervievați. Modelul tactic al inamicului asiatic este întotdeauna același, după cum confirmă soldații intervievați din forțele speciale, Brigada 61 Mecanizată și Brigada 95 de Asalt Aerian: în grupuri de asalt de nu mai puțin de 100 de soldați, nord-coreenii atacă frontal un sector de poziții, fără să se retragă sau să-și schimbe direcția, nici măcar atunci când cad sub focul artileriei. Iar cel mai grav lucru, potrivit ofițerilor ucraineni, este că nu au aproape deloc vehicule blindate sau sprijin din partea artileriei ruse.

„Este teoria militară sovietică clasică: să avansezi cu orice preț. Dar este o sinucidere. Ei sunt mai motivați ideologic, dar nu sunt pregătiți pentru acest război, nu îl înțeleg din punct de vedere tehnologic, iar tacticile lor nu sunt cele ale unui război modern”, spune Volodimir Nebir, purtător de cuvânt al Brigăzii 95.

Tacticile rusești au evoluat către un sistem mai conservator decât cel nord-coreean. „Rușii se îndreaptă către o anumită poziție susținută de artileria lor, încercând să o captureze cu escadrile mici și din mai multe puncte, iar apoi o securizează”, explică Nebir. „Rușii se retrag sau schimbă zona dacă sunt sub foc; nord-coreenii, pe de altă parte, înaintează indiferent de situație, până la ultimul om.”

Andrii, comandantul companiei din Brigada 61, subliniază detașarea de viață pe care a observat-o la nord-coreeni și confirmă că a văzut cadavre de kamikaze, uciși cu propriile grenade pentru a nu fi capturați, sau de tineri care au refuzat să se predea și au fost în cele din urmă uciși. Jurnalele luptătorilor morți recuperate de pe câmpul de luptă arată „fanatici puri ai regimului nord-coreean”, spune Vladislav. Nivelul lor de motivație este mult mai ridicat, deoarece urmează idealuri care îi determină să se sacrifice. Într-un jurnal obținut de forțele speciale, un soldat nord-coreean scrie că vrea să își verse sângele pentru patria sa, pentru a ispăși greșelile pe care le-a făcut în trecut.

Unitatea Regimentului 8 de forțe speciale a arătat unele dintre aceste documente, precum și legitimații militare care le oferă soldaților nord-coreeni identități false de cetățeni ruși.

Probleme de comunicare

Printre bunurile nord-coreenilor se aflau diagrame desenate cu pixul sau mici hărți desenate de mână ale sectorului în care luptau. Contrastul cu trupele ucrainene este flagrant, acestea operând cu numeroase dispozitive digitale. Unitatea din Regimentul 8 prezintă și un walkie-talkie luat de la inamic: este singurul dispozitiv de comunicare pe care îl avea un întreg pluton de 20 de oameni. „În timpul unei lupte, am putut auzi un comandant de companie strigând ordine oamenilor săi, în timp ce un rus de lângă el îi dădea instrucțiuni de bază în limba rusă.”

Armata ucraineană indică, de asemenea, problemele de comunicare dintre ruși și nord-coreeni drept un factor decisiv în retragerea lor de pe front. Teza locotenentului Andrii este că tacticile trupelor de la Phenian sunt atât de rudimentare pentru a evita complexitatea lanțului de comandă dintre conducerea rusă și nord-coreeni, cu interpreți care traduc constant ordinele.

Rămâne întrebarea ce pregătire și sprijin au primit nord-coreenii de la ruși. Artileria Kremlinului nu i-a protejat de atacuri, nu folosesc vehicule blindate, iar în primele săptămâni ale desfășurării lor nu s-au ascuns nici măcar de dronele ucrainene. Volodimir adaugă că a perceput, de asemenea, puțină adaptare la particularitățile terenului. „Dacă primesc o pregătire mai bună, în special de la camarazii lor care au deja experiență de luptă, pot fi adversari mai periculoși”.

„Îmi amintesc când 2.000 de nord-coreeni au apărut brusc în sectorul nostru, a fost oribil”, explică Andrii cu o voce gravă, amintindu-și frica din acel moment. „A fost o zi în care 700 dintre ei ne-au atacat, frontal, pur și simplu, strigând și trăgând, fără aproape niciun foc de sprijin. Cel puțin 30% au murit”.

Andrii vede paralele cu perioada petrecută pe fronturile Bahmut și Soledar în 2023, când mercenarii ruși din grupul Wagner erau măcelăriți în raiduri sinucigașe. Acum este mai rău în Kursk, spune el, pentru că s-ar putea să fie chiar mai mulți nord-coreeni și mai puțini ucraineni decât acum doi ani: dacă atunci oamenii săi petreceau o săptămână pe poziții și apoi se roteau, acum petrec mai mult de o lună în tranșee pentru că nu există întăriri care să îi înlocuiască.