Sonda Euclid pornește în călătoria care își propune să descifreze misterele părții întunecate a Universului

Este una dintre cele mai mari enigme ale astronomiei: 95% din Univers este alcătuit din două componente întunecate misterioase despre care nu știm aproape nimic și ale căror mistere încearcă să de descopere sonda spațială Euclid.

Misiunea Agenției Spațiale Europene (ESA) va decola de la Cape Canaveral, în Florida, sâmbătă, la ora 15:11 GMT, la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9, potrivit agenției AFP, citată de boursorama.com.

Sonda de două tone, proiectată de Thales Alenia Space, va decola spre poziția sa finală, la 1,5 milioane de kilometri de Pământ. De acolo, Euclid, denumită după inventatorul geometriei, va întocmi o hartă tridimensională a Universului, cuprinzând două miliarde de galaxii pe o porțiune de o treime din bolta cerească.

Cea de-a treia dimensiune a hărții va fi timpul: capturând lumina galaxiilor care au avut nevoie de până la zece miliarde de ani pentru a ajunge la noi, Euclid va plonja în trecutul Universului, vechi de 13,8 miliarde de ani.

T ➖ 2⃣ days to targeted launch day 🚀

🎚️ Excitement levels are rising 🚨 as the #DarkUniverse🕵️ detective is getting ready to start its mission into the unknown 👇 https://t.co/T4av4CV3GO

— ESA’s Euclid mission (@ESA_Euclid) June 29, 2023

Scopul este de a reconstitui istoria acestuia prin împărțirea în „felii de timp”, a explicat, în cadrul unei conferințe de presă, astrofizicianul Yannick Mellier, șeful consorțiului Euclid, care reunește 16 țări.

Speranța este de a detecta urmele lăsate de materia și energia întunecată în timpul formării galaxiilor.

Materia întunecată și energia întunecată sunt de natură necunoscută, dar par să guverneze Universul, din care doar 5% este alcătuit din materie „obișnuită” vizibilă. Giuseppe Racca, șeful misiunii Euclid, descrie această lipsă de cunoaștere ca fiind o „rușine cosmică”.

„Totul merge prea repede”

Fără ele, oamenii de știință nu pot explica cum funcționează cosmosul. Este o enigmă care datează încă din anii 1930, când astronomul elvețian Fritz Zwicky, observând clusterul de galaxii Coma, a emis ipoteza că o parte semnificativă din masa acestuia era invizibilă.

Aproape 100 de ani mai târziu, existența acestei materii lipsă – cunoscută sub numele de materie întunecată, deoarece nu absoarbe și nici nu reflectă lumina – este acceptată pe scară largă. „Când ne uităm la vârful aisbergului, există ceva ce nu înțelegem: totul se întâmplă prea repede”, rezumă David Elbaz, membru al colaborării Euclid.

Viteza cu care se rotesc stelele în cadrul galaxiilor – inclusiv cea a Soarelui nostru – este atât de mare încât acestea ar trebui să fie ejectate, „ca o rachetă care se eliberează de gravitația Pământului și pleacă”, a explicat pentru AFP acest astrofizician de la Comisariatul francez pentru Energie Atomică (CEA). Și totuși, ele rămân acolo. „Putem deduce de aici că există o gravitație suplimentară care le ține împreună”, acționând ca un ciment.

La sfârșitul anilor 1990, astronomii au detectat o a doua anomalie, la scara întregului Univers: galaxiile se îndepărtează tot mai mult, sub efectul unei forțe de respingere numită energie întunecată.

Se crede că această accelerare a expansiunii Universului a început în urmă cu șase miliarde de ani. Întorcându-se cu 10 miliarde de ani în urmă, Euclid ar putea observa primele efecte ale energiei întunecate și ar putea să o identifice mai bine, potrivit proiectanților săi.

Măsurarea absenței

Dar cum se poate observa invizibilul? Măsurându-i absența, printr-un efect de deformare cunoscut sub numele de lentilă gravitațională: lumina provenită de la un obiect îndepărtat, cum ar fi o galaxie, este deviată în mod insesizabil de materia vizibilă și de materia întunecată pe care o întâlnește în drumul său către observator.

„Prin scăderea materiei vizibile, putem „calcula” prezența materiei întunecate”, explică Giuseppe Racca.

„Urmărind acest film al deformărilor din istoria Universului, putem înțelege cum se comportă energia întunecată”, adaugă David Elbaz.

Omul de știință face o comparație cu un balon pe care se trasează linii cu un marker pentru „a vedea cât de repede se umflă balonul” – ceea ce ne ajută să înțelegem efectele materiei întunecate. În ceea ce privește energia întunecată, aceasta ar fi respirația care umflă balonul.

Euclid va avea la bord două instrumente: un imager de lumină vizibilă (VIS) și un spectro-imager în infraroșu apropiat (NISP).

Potrivit lui Yannick Mellier, această cartografiere fără precedent va fi „o mină de aur pentru astrofizică”, permițându-ne să studiem forma galaxiilor, nașterea roiurilor și a găurilor negre și așa mai departe.

De asemenea, ar putea ajuta oamenii de știință să pună în sfârșit mâna pe particula misterioasă care alcătuiește materia întunecată, care rămâne nedetectată.

Cu un cost de 1,5 miliarde de euro, misiunea europeană este programată să dureze cel puțin până în 2029.