SONDAJ Americanii se tem mai mult de China decât de Rusia

Dacă în urma reuniunii SUA-China de săptămâna trecută din Alaska un război retoric a dominat primele pagini ale presei, a venit vremea unei conversații despre cum va evolua situația. Un document privind strategia de securitate națională publicat recent de Casa Albă referitor la rivalitatea tot mai accentuată cu o „Chină neînfrânată și autoritară” – unicul competitor al SUA capabil să inițieze o „provocare susținută la adresa unui sistem internațional stabil și deschis”. În vreme ce administrația își calculează următorii pași în privința relației SUA-China, oficialii ar trebui să se simtă legitimați de faptul că poporul american susține o politică de confruntare și competiție cu Beijingul.

Un sondaj recent sugerează un consens tot mai mare în privința Chinei în rândurile americanilor. Sondajul public național comandat de Institutul Ronald Reagan arată că o majoritate solidă a americanilor – 37% – privește pentru prima dată China drept țara care reprezintă cel mai mare pericol pentru SUA. Cifră mai mult decât dublă față de cei care au numit Rusia, a doua pe listă, drept cel mai puternic motiv de îngrijorare extern.

La aproape 10 ani după „pivotul spre Asia” al președintelui Obama opinia publică s-a modificat, și încă rapid. Nu mai demult de 2018 același sondaj a arătat că 21% considerau China cel mai mare pericol, Rusia fiind în fruntea listei cu 30%. Americanii au de asemenea și o opinie privind modul în care ar trebui tratat cu China. Majorități semnificative de ambele culori politice susțin menținerea de baze în străinătate pentru descurajarea amenințărilor și pentru a se răspunde rapid la evenimente. Acum sunt mai mulți americanii care afirmă că prezența militară americană ar trebui concentrată în Asia mai degrabă decât în Orientul Mijlociu.

Sondajul arată un sprijin puternic pentru accentul pus de administrație pe aliați și parteneri. Țările indo-pacifice cele mai importante în contextul competiției SUA-China sunt privite favorabil, cu o majoritate solidă identificând Australia, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan drept aliați. Remarcabil e că în privința împărțirii poverii mai mulți americani cred acum că aliații noștri din Asia „se achită echitabil de parte ce le revine” comparativ cu aliații noștri europeni din NATO. Seulul a anunțat luna aceasta că va contribui cu 14% mai mult la costul staționării trupelor SUA pe teritoriul său.

Confirmând moștenirea președintelui Reagan, sondajul arată de asemenea că americanii sunt preocupați de violarea drepturilor omului de către China. Ținând cont de reprimarea brutală din Hong Kong și de genocidul împotriva uigurilor, nu e greu de înțeles de ce. Peste 70% din americani vor ca SUA să sprijine mișcarea pro-democrație din Hong Kong, chiar dacă acest lucru înfurie Beijingul.

Și totuși, îngrijorările privind China nu se traduc printr-o abordare unitară în privința modului în care ar trebui gestionată amenințarea pe care o reprezintă ea. Cum președintele Biden intenționează să colaboreze cu China în privința schimbării climei, el nu ar trebui să uite că doar o majoritate la limită a americanilor susțin revenirea în acordul de la Paris. Americanii sunt la fel de divizați în privința schimbării climei înseși, în calitate de amenințare la adresa securității noastre naționale. După cum vă așteptați probabil, divizarea se remarcă de-a lungul faliei politice, 75% din democrați crezând acest lucru, comparativ cu numai 24% din republicani.

Americanii sunt conștienți de întreaga gamă de amenințări cu care ne confruntăm din partea Chinei și susțin implicarea și conducerea americană în regiune. Oficialii administrației ar trebui să le canalizeze îngrijorările și să conducă, alături de aliații și partenerii noștri din regiune, dintr-o poziție de putere. Cum spunea cândva președintele Reagan: „Războiul survine nu atunci când forțele libertății sunt puternice, ci atunci când ele sunt slabe. Atunci devin tentați tiranii.”

Sursa: The Hill / Articol de Roger Zakheim și Rachel Hoff (directorul din Washington, respectiv directoarea pentru politici ai Ronald Reagan Institute) / Traducere: Andrei Suba (Rador)