G4Media.ro

Sondaj: Ion Antonescu – mare patriot, mare strateg, dictator, responsabil de crime…

foto: United States Holocaust Memorial Museum, courtesy of Perquimans County Library

Sondaj: Ion Antonescu – mare patriot, mare strateg, dictator, responsabil de crime împotriva evreilor și romilor

Aceasta este imaginea contradictorie a conducătorului României dintre 1940 și 1944 care rezultă dintr-un sondaj publicat joi de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului, “Elie Wiesel”.

Cel mai ridicat procentaj în favoarea sa îl întrunește calitatea de Mare patriot cu 59%, urmat de Mare strateg cu 53% și 46% faptul că a Luptat împotriva comunismului. De asemenea, 41% contra 36% se pronunță în favoarea Reabilitării sale.

În același timp 50% consideră că a fost un Dictator, 50% că este Responsabil de crime împotriva romilor și 46% că este Responsabil de crime împotriva evreilor.

Opiniile sunt împărțite în ceea ce privește caracterizarea drept Criminal de război: 36% sunt de acord, în timp ce 38% o resping.

Aceste rezultate aparent contradictorii se leagă într-un fel de problema mai largă a Responsabilității pentru Holocaustul din România, unde numai 31% îl consideră pe Antonescu responsabil, față de 53% care consideră că Germania Nazistă poartă responsabilitatea.

Dar în interiorul României Antonescu este perceput cu un grad de Responsabilitate de 69%, urmat de Mișcarea Legionară 66% și, interesant, presa și literatura cu caracter antisemit 51%, urmate de poliție, armată și jandarmerie.

Interesante sunt și percepțiile față de Mișcarea Legionară – 70% sunt de acord că a fost Responsabilă de crime împotriva unor lideri politici români, 55% că a fost Fascistă, 54% că a comis Crime împotriva evreilor și 46% că a fost Teroristă, în timp ce 47% consideră că a fost Patriotică.

Pe ansamblu imaginea care se desprinde din acest sondaj este a unui dictator patriot, care a comis crime împotriva evreilor și romilor și care împarte opiniile cu privire la statutul de criminal de război și reabilitare și care e mai puțin responsabil de Holocaustul din România decât Germania Nazistă.

Situația prezentată de Raportul Comisiei Wiesel este destul de clară. Statul român, al cărui conducător a fost Ion Antonescu în perioada 1940 – 1944, este responsabil de moartea a între 280.000 și 380.000 de evrei și 11.000 de romi.

Aceștia au pierit fie uciși direct de armata și jandarmeria română sau de auxiliari ucraineni la Iași, în Basarabia, nodul Bucovinei, Herța și Transnistria ocupată, fie au pierit de foame, frig sau boli în cursul deportărilor în teritoriul de la este de Nistru.

Majoritatea lor au murit în anii 1941 și 1942, iar Antonescu nu a avut nevoie de presiuni din partea Germaniei Naziste pentru a iniția Holocaustul din România. Mișcarea Legionară, care era la fel de antisemită sau chiar mai antisemită decât Antonescu, nu a apucat decât să declanșeze Pogromul de la București din ianuarie 1941, în cursul rebeliunii la sfârșitul căreia a fost eliminată de la putere și nu a mai apucat să participe la imensa majoritate a crimelor comise în România împotriva evreilor.

Antonescu a fost judecat după sfârșitul războiului de Tribunalul Poporului, o instanță în mod clar aflată sub influența URSS care ocupa militar România, găsit vinovat de crime de război și executat pe 1 iunie 1946. Crimele împotriva evreilor și romilor au figurat printre acuzațiile aduse lui Antonescu atunci.

După căderea regimului comunist a fost introdus un recurs împotriva sentinței din 1946, dar Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat în 2008 să anuleze verdictul dat de Tribunalul Poporului, iar Antonescu rămâne criminal de război. Cultul său este incriminat de art. 5 al Ordonanței de Urgență 31/2002.

Antonescu rămâne un personaj controversat în pofida dovezilor indubitabile privind comiterea unui genocid împotriva evreilor și romilor. După cum rezultă din sondaj aceste lucruri sunt cunoscute, superficial cel puțin, de o bună parte a opiniei publice, care însă nu este prea interesată într-un procent prea ridicat (24%) de această perioadă tragică a istoriei României, în care au murit nu doar sute de mii de evrei și romi, ci și sute de mii de militari români într-un război împotriva URSS, care în final s-a dovedit zadarnic. (foto: United States Holocaust Memorial Museum, courtesy of Perquimans County Library)

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

7 comentarii

  1. Inca o dovada ca tara e plin de analfabeti…

  2. Maresalul Antonescu a fost o lichea lipsita de scrupule, docil viclenului Hitler, ce putea sterge Romania de pe harta daca Regele Mihai nu salva ce se mai putea.

    • Nu a fost deloc docil. Daca a facut anumite concesii, le-a facut pentru ca in acel moment fie ca ne terminau unii, fie ca ne terminau ceilalti. Era plin de „prieteni” in jurul nostru.
      Mai lasa-ma cu regele Mihai. Am ascultat si eu interview-urile lui, si erau pe acolo niste afirmatii care nu aveau nicio logica. Imaginea pe care mi-a lasat-o a fost aceea a unuia care si-a umput nadragii.

    • Hitler l-a tras in cursa acceptand cedarea Basarabiei rusilor prin tratatul Hitler-Stalin semnat in ’39.

    • Asa e dar a mers pana in panzele albe si a avut o ambitie mult prea exacerbata. Din pacate cu consecinte dramatice pentru Romania si tragice pentru el. Pe cand regele Mihai sub aparenta unuia slab, a rezistat si a reusit sa contribuie la rezolvarea unei situatii foarte complicate in 1944, fundatura in care Antonescu bagase Romania.

  3. Cred ca vremea razboaielor si a militarilor de exceptie a apus, acum oamenii au nevoie de lideri care sa asigure o buna guvernare in primul rand, adica o guvernare eficienta, transparenta si corecta care sa duca la prosperitate, securitate si evolutie. Evident intr-o societate unde se respecta drepturile omului si libertatile individuale, unde domneste legea. Nu mai e timpul colectivismului ci al individualitatii diversitatii si pluralismului. Ambitiile oamenilor ar trebui orientate in directia realizarii personale, a gasirii echilibrului, a imbratisarii unor valori, nu a conflictelor.

  4. Cu timpul dar numai prin educatie si prin apartenenta la un spatiu de civilizatie cum este Uniunea Europeana. Sa recunoastem ca am facut progrese mari, totusi, fata de acum 150 de ani, sa zicem. Ganditi-va ca pe la anul 1300 in Occident erau universitati, la noi prima a aparut abia vreo 500 de ani mai tarziu. Avem un decalaj istoric mare, e greu.