Sondaj: Țintele principale ale discriminării în România sunt homosexualii, romii și imigranții. Fenomenul s-a acutizat în ultimii ani

Un sondaj IRES realizat la finalul anului 2018 împreună cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și IPP arată că românii percep fenomenul discriminării drept o problemă a societății. Țintele predilecte ale discriminării sunt homosexualii (74%), romii (72%), imigranții (69%), musulmani (68%), persoane cu HIV SIDA (58%), persoane de altă religie (58%), maghiari (53%) și evrei (46%).

Sondajul a fost făcut în perioada 26 noiembrie – 10 decembrie 2018 pe un eșantion de 1.300 de persoane, prin metoda CATI.

Fenomenul de discriminare s-a acutizat în perioada recentă, arată studiul citat. Marea majoritate a respondenților (65%) consideră că în ultimii ani discursul urii a crescut în România, ceea ce sugerează mai degrabă o involuție sau o depărtare față de valorile liberale europene asumate în cadrul UE. Școala, guvernul și biserica sunt principalele instanțe care ar trebui să se implice mai mult pentru a opri discursul urii în societate, potrivit răspunsurilor date de participanții la studiu.

Principalele tendințe surprinse de sondaj:

Fenomenul discriminării este perceput ca fiind o problemă de către mare majoritate a populației (71%), 63% considerând că el se manifestă cu o frecvență ridicată în societatea românească.

1/3 dintre respondenți cunosc fenomenul discriminării din experiență directă, dar există și o percepție indirectă mediată de televiziune (29%), Internet (9%), familie (9%), prieteni (6%) și rețele de socializare (5%).

Raportarea identitară la alte persoane cu caracteristici diferite se face preponderent după starea de sănătate (61%), obiceiurile (53%), orientarea sexuală (47%), limba (44%) și religia (42%), ceea ce sugerează indirect și categoriile de persoane care sunt cel mai probabil să fie discriminate în România.

Teama de diferență se manifestă într-un nivel ridicat de neîncredere, mai ales în homosexuali (74%), romi (72%), imigranți (69%), musulmani (68%), persoane cu HIV SIDA (58%), persoane de altă religie (58%), maghiari (53%) și evrei (46%).

Scala distanței sociale ne indică o intoleranță ridicată față de homosexuali (59% nu acceptă să le fie rudă, 52% nu acceptă să le fie prieteni), imigranți (39% nu acceptă să le fie rudă, 30% nu acceptă să le fie prieteni), musulmani (39% nu acceptă să le fie rudă, 28% nu acceptă să le fie prieteni), persoane care aparțin altor secte religioase (31% nu acceptă să le fie rudă, 23% nu acceptă să le fie prieteni) și persoane infectate cu HIV/SIDA (27% nu acceptă să le fie rudă, 23% nu acceptă să le fie prieteni).

În clasa a doua de intoleranță se află categoriile definite prin criteriul etnic, în următoarea ordine: romii (29% nu acceptă să le fie rudă, 18% nu acceptă să le fie prieteni), maghiarii ((24% nu acceptă să le fie rudă, 15% nu acceptă să le fie prieteni) și evreii (21% nu acceptă să le fie rudă, 14% nu acceptă să le fie prieteni).

Cifrele ne arată că discriminarea în România este preponderent definită de homofobie, dar există și nuanțe semnificative de xenofobie, șovinism și antisemitism.

Din perspectivă temporală, marea majoritate (65%) consideră că în ultimii ani discursul urii a crescut în România, ceea ce sugerează mai degrabă o involuție sau o depărtare față de valorile liberale europene asumate în cadrul UE. Școala, guvernul și biserica sunt principalele instanțe care ar trebui să se implice mai mult pentru a opri discursul urii în societate.

70% dintre respondenți cred că persoanele care practică discursul urii ar trebui pedepsite, din care 54% prin avertisment, 30% prin amendă și 12% prin închisoare.

Infracțiunile motivate de ura față de alte persoane motivate pe unul din criteriile etnic, rasă, religie, orientare sexuală sau politică sunt și ele prezente în percepția respondenților, cele mai frecvente fiind agresiunea verbală (76%), agresiunea fizică (62%), amenințarea (53%) și încălcarea sau distrugerea de proprietate (52%).

În situația în care ar fi victima unei infracțiuni motivate de ură, 88% dintre români spun că ar raporta acest incident instituțiilor abilitate. Dincolo de situația ipotetică, numai 18% susțin că ar fi fost victima unei infracțiuni motivate de ură. Principalii promotori ai discursului urii în România sunt oamenii obișnuiți (23%), conducătorii/politicienii/parlamentarii (21%) și mass media (7%).

În concluzie, fenomenul discriminării este unul prezent și consistent în România. Frica de alteritate, intoleranța față de diferența bazată pe orientarea sexuală, sănătate, religie, limbă sunt realități incontestabile care fac ca orizontul de receptare a discursului urii să fie unul fertil. De altfel, discursul urii face parte din cotidian, iar tendința recentă este una de creștere, printre principalii promotori fiind politicienii și mass media.

În aceste condiții, principalele recomandări de combatere a discriminării și a discursului bazat pe ură ar viza campanii de informare, cursuri speciale la orele de educație civică din școli, un pact transpartinic de reținere de la promovarea discriminării și a discursului urii în spațiul public, precum și modificarea legislației privind pedepsirea discriminării și discursului bazat pe ură.

Aproape jumătate dintre români (46%) cred că sunt superiori altora, deși nu sunt perfecți, ceea ce din nou indică un etnocentrism limitativ și închis, marcat de teama față de diferență. Mai mult de 2/3 dintre români nu sunt de acord cu căsătoria între homosexuali, iar 60% sunt în dezacord cu ideea parteneriatului civil.

Peste 60% din români îi consideră pe musulmani ca fiind potențial periculoși, iar 52% cred că imigranții ar trebui opriți la granițele Europei. Frica de diferență apare și când e vorba de persoanele cu dizabilități, 51% din respondenți considerând că acestea trebuie internate în instituții speciale. Naționalismul este văzut ca o mișcare necesară pentru România de aproape jumătate dintre români, neîncrederea în străinii care critică România este confirmată de 50% dintre respondenți, iar Soros este un personaj real care a făcut rău România pentru 36% dintre români.

Cifrele ne arată faptul că orizontul de așteptare pentru discursul urii este marcat de frici și prejudecăți serioase față de tot ceea ce nu e românul tipic ortodox, heterosexual și naționalist, ceea ce ne indică un teren extrem de fertil pentru o priză serioasă a discursului urii și a negării valorilor liberale clasice.

70% dintre respondenți afirmă că știu ce este discursul urii, percepția directă sau indirectă fiind marcată cel mai frecvent pe bază de etnie (47%), orientare politică (40%), religie (33%), orientare sexuală (31%) și dizabilitate (31%). Locurile cele mai frecvente unde respondenții au fost martori la discursul urii au fost strada (53%), locul de muncă (24%) și cercul de prieteni (19%).

Citește aici sondajul complet