Spania participă în premieră la un summit pentru Balcani, la care este prezent liderul din Kosovo/ Guvernul de la Madrid, confruntat și el cu probleme speratiste, indică o deschidere spre recunoașterea statului

Spania își flexibilizează poziția cu privire la Kosovo. Premierul Pedro Sánchez a participat, miercuri, la un summit european cu țările din Balcani, la care a venit și liderul Kosovo, Hashim Thaci. Este prima dată când un lider spaniol acceptă să participe la un forum alături de un reprezentant kosovar, transmite El Pais, citată de Rador.

Deși participarea nu implică recunoașterea teritoriului respectiv ca țară, decizia contrastează cu absența lui Mariano Rajoy la precedentul summit al UE cu vecinii săi din Balcani, în mai 2018. Guvernul este, în plus, deschis ideii de a recunoaște fosta provincie sârbă ca stat, dacă dialogul dintre autoritățile din cele două părţi (sârbii și kosovarii) dau roade.

Acest format a făcut ca autoritățile spaniole să aibă mai puține suspiciuni privind participarea la o întâlnire de la egal la egal cu reprezentantul unui teritoriu căruia nu i-au recunoscut personalitatea juridică.

Deși există alte patru țări ale UE care au aceeași poziție (Grecia, România, Slovacia și Cipru), Spania a fost cea care a insistat cel mai mult pe două cerințe cheie pentru a se alătura reuniunii. Prima este una formală: să nu fie puse steaguri în spatele niciunui lider și atunci când au de vorbit să își menţioneze numai numele, nu și funcția. În acest fel, este evitată menţionarea președintelui kosovar în prezența premierului spaniol.

A doua cerință este de conținut: summit-ul să nu se refere la extinderea europeană – pentru că atunci Spania nu ar accepta ca potențial candidat un teritoriu căruia nu îi recunoaște statutul de țară – deși comunicatul care va rezulta în urma reuniunii face referiri la așa-numita perspectivă europeană a acestei regiuni strategice pentru UE.

Deşi surse guvernamentale insistă asupra faptului că nu există nicio schimbare de poziție față de echipa lui Mariano Rajoy – doar convingerea că trebuie să meargă la aceste summit-uri europene – adevărul este că, la reuniunea din 2018 de asemenea s-a subliniat că nu a fost un summit de extindere și, cu toate acestea, premierul spaniol de atunci a refuzat să participe. La vremea respectivă, el a susținut că Spania nu va fi prezentă la niciun forum la care participă Kosovo.

Înainte de acea reuniune, UE a mai organizat reuniuni cu Balcanii în 2000 și 2003. Nici la summit-ul din 2003, premierul de atunci, José María Aznar, nu a participat. Deși Kosovo nu își proclamase încă independența, a existat o reprezentare politică a teritoriului, ceea ce a deranjat Spania.

Dincolo de reuniunea de miercuri, guvernul spaniol este mult mai deschis acum spre o schimbare care acum câteva luni ar fi părut de neconceput: să ajungă să recunoască drept stat Kosovo, care în 2008 a făcut o declarație unilaterală de independență față de Serbia, deși mai târziu Curtea Internațională de Justiție (de la Haga) i-a conferit validitate juridică după asediul suferit de Kosovo din partea trupelor sârbe.

Sursele guvernamentale consultate continuă să respingă această formulă de secesiune – cu atât mai mult după procesul independentiștilor din Catalonia – deși recunosc că, dacă Serbia, din care Kosovo făcea parte anterior, și fosta sa provincie ar putea ajunge la un acord, Spania nu va se va opune acordării de personalitate juridică micului teritoriu balcanic. Totuși, acest dialog între Pristina și Belgrad nu a înregistrat progrese semnificative de ani de zile, astfel încât acest scenariu nu pare fezabil pe termen scurt.

Schimbare spre pragmatism

Schimbarea adoptată de Spania spre o poziție mai pragmatică a facilitat eforturile președinției UE pentru a atinge țelul unui summit european cu prezența tuturor partenerilor comunitari și a celor șase țări din Balcanii de Vest, inclusiv Kosovo. Încercarea anterioară, din 2018, sub președinția Bulgariei, a eșuat din cauza absenței lui Rajoy, singurul lider european care nu a participat.

Cu această ocazie, Croația, țara care deține președinția UE, a asigurat condițiile pentru ca Spania să se simtă confortabil în acest format, potrivit unor surse diplomatice. Guvernul de la Zagreb a transformat întâlnirea cu Balcanii în principalul eveniment al semestrului său la președinție. Și, în ciuda pandemiei, s-a decis organizarea reuniunii, deși în format virtual, pentru a sublinia importanța geostrategică pe care UE o acordă unei regiuni a cărei instabilitate a marcat din punct de vedere istoric restul continentului.

Bruxelles-ul a încercat să deschidă un nou capitol cu regiunea învecinată, în anul 2000, după destrămarea Iugoslaviei și după războaiele balcanice. Atunci a avut loc primul summit al UE cu Balcanii de Vest. În urmă cu 20 de ani, UE a recunoscut o perspectivă europeană pentru toate statele care au ieșit din fosta Iugoslavie.

Dar numai Croația și Slovenia au reușit să se alăture clubului european. Independența unilaterală a Kosovo din 2008 a complicat și mai mult relația cu UE, întrucât cinci țări – cea mai rigidă fiind Spania, din cauza conflictelor sale teritoriale – au refuzat să recunoască noul stat. Bruxelles-ul a salvat situația prin jonglerii diplomatice și tehnice care au permis stabilirea unor acorduri de asociere și stabilizare cu fosta provincie sârbă.

Să nu fim „mai catolici decât Papa”

Spania încearcă să promoveze dialogul dintre Belgrad și Pristina și, în această logică, își justifică prezența, pentru prima dată, la un summit cu Kosovo, fapt ce poate încuraja acorduri viitoare. La urma urmei, și Serbia participă la summit.

„Nu vom fi mai catolici decât Papa”, repetă surse diplomatice, pentru a explica poziția spaniolă. Fraza este folosită și de înaltul reprezentant pentru politica externă europeană, Josep Borrell, care acționează ca intermediar în acest dialog bilateral și care a început deja să susțină această idee când era ministru de externe.

Totuși, Spania a avertizat în special Germania, principalul susținător al extinderii balcanice, că nu va permite recunoașterea Kosovo „pe ușa din dos”, prin intrarea fostei provincii sârbe în anumite organisme europene, fără o dezbatere anterioară între cei 27. Acordul cu Serbia este o condiție sine qua non, o cerință la care Spania nu admite modificări.

Sursa: El Pais/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia