Specia de maimuțe capucin poate supraviețui în condiții meteorologice extreme dacă sunt stresate/ Care sunt indicatorii de stres la maimuțe

Maimuțele cu față albă capucin, din Costa Rica, au demonstrat o capacitate surprinzătoare de a rezista la condiții extreme de secetă, se arată într-un studiu condus de cercetătorii de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), conform Earth.com.

Cercetarea evidențiază modul în care un răspuns robust la stres în timpul secetelor ușoare a pregătit aceste maimuțe capucin să îndure evenimente catastrofale precum seceta severă El Niño din 2014 până în 2016. 

Studiul oferă perspective noi asupra rolului adaptiv al răspunsurilor animalelor sălbatice la stres, cu implicații atât pentru evoluția biologică, cât și pentru conservare.

Stresul ajută maimuțele să supraviețuiască

Stresul este adesea considerat dăunător, asociat cu „uzura” organismului. Cu toate acestea, acest studiu a urmărit să exploreze modul în care răspunsul fiziologic la stres ar putea servi unei funcții adaptative. 

„Am vrut să înțelegem modul în care răspunsul la stres ajută în mod adaptiv acești indivizi să supraviețuiască unor provocări mai mari”, a explicat Susan Perry, antropolog evoluționist la UCLA și coautor al studiului.

Perry și echipa sa au profitat de seceta devastatoare El Niño ca de un experiment natural pentru a investiga modul în care răspunsurile hormonale la stres sunt corelate cu rezultatele supraviețuirii la maimuțele cu față albă capucin.

Impactul secetei El Niño asupra maimuțelor

Seceta El Niño, cea mai severă din istoria recentă, a modificat în mod semnificativ viața maimuțelor de la Lomas Barbudal Capuchin Monkey Project din Guanacaste, Costa Rica. Timp de peste 35 de ani, Perry și echipa sa au documentat viața și comportamentele sociale ale acestor maimuțe. 

Cu toate acestea, seceta extremă a împins populația la limită, lipsa hranei pe scară largă a dus la o scădere vizibilă în greutate, abandonare a copiilor și la o reducere drastică a comportamentelor de îngrijire. Rata mortalității a crescut vertiginos, în special în rândul sugarilor și al femelelor mai în vârstă.

Potrivit lui Perry, aceasta a fost singura dată în studiul lor longitudinal când aceste maimuțe, care sunt de obicei flexibile din punct de vedere comportamental, nu au reușit să se adapteze la un factor de stres de mediu prin simpla schimbare a comportamentului lor.

Indicatori de stres la maimuțe

Cercetătorii au analizat probe de fecale colectate între 2008 și 2013 de la 28 de femele de maimuță: 14 care au supraviețuit secetei și 14 care nu. Aceste probe conțineau glucocorticoizi, hormoni care reglează metabolismul, răspunsul imunitar și inflamația.

Rezultatele au arătat că maimuțele care prezentau o creștere mai pronunțată a nivelului de glucocorticoizi în timpul secetelor ușoare aveau șanse mult mai mari de a supraviețui secetei severe El Niño. Acest rezultat a rămas valabil chiar și după luarea în considerare a unor variabile precum sarcina și momentul zilei.

Studiul oferă o înțelegere mai clară a modului în care arată un răspuns adaptiv la stres la această specie. Aceste constatări sugerează că un răspuns hormonal mai puternic la factori de stres mai blânzi ar putea pregăti indivizii să facă față unor provocări mai extreme în viitor.

Studii pe termen lung într-un climat în schimbare

Cercetarea subliniază importanța studiilor longitudinale în înțelegerea modului în care animalele fac față evenimentelor meteorologice tot mai extreme cauzate de schimbările climatice. 

Echipa lui Perry consideră că astfel de studii pot dezvălui ce specii posedă flexibilitatea fiziologică necesară pentru a se adapta la schimbările rapide de medii, și care sunt mai vulnerabile.

De exemplu, incapacitatea capucinilor cu față albă de a se adapta din punct de vedere comportamental în timpul secetei a marcat o abatere evidentă de la flexibilitatea lor obișnuită, ridicând întrebări cu privire la limitele unei astfel de adaptabilități la alte specii. 

Astfel de date pe termen lung pot ajuta conservatorii să identifice speciile sau populațiile aflate în pericol și să orienteze intervențiile.

Potrivit experților, o populație de animale pe cale de dispariție care nu se poate adapta rapid la schimbare ar putea trebui să fie mutată într-un loc în care condițiile climatice corespund mediului în care populația respectivă a evoluat.

Biologie evolutivă și conservare

Studiul nu numai că oferă claritate asupra originilor și menținerii diferențelor individuale în răspunsurile la stres, dar are și implicații mai ample pentru evoluția speciilor. Înțelegerea modului în care anumite trăsături fiziologice îmbunătățesc supraviețuirea poate oferi indicii cu privire la presiunile care modelează speciile de-a lungul timpului.

Pe măsură ce schimbările climatice continuă să se intensifice, astfel de studii sunt esențiale pentru identificarea pragurilor de reziliență ale speciilor și pentru fundamentarea strategiilor de conservare. 

Pentru capucinii cu față albă, răspunsul lor robust la stres în timpul secetelor ușoare a fost o adaptare salvatoare în timpul unei crize de mediu extreme, oferind o doză de speranță pentru supraviețuirea speciilor într-o lume din ce în ce mai volatilă.