SPECIAL Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor: Indiferent ce sacrificii fac, îmi urmez visul / Pentru mine nu există „nu pot” – Oameni care inspiră România

Filmare interviu și montaj: Denis Nistor (au contribuit imagini oferite de Ciprian Lupu din arhiva personală)

Ciprian Lupu este singurul pilot profesionist tetraplegic din România și a fost inclus ȋn Cartea Recordurilor drept prima persoană cu dizabilități din lume care a obținut un titlu de Campion Național al unei categorii în competițiile automobilistice. Este deja la al cincilea an când participă la competiții. Începe noul sezon peste o săptămână, la Raliul Harghitei, iar pe parcursul anului 2024 va lua startul și la trei etape ale Campionatului European de Raliuri.

Când nu conduce, Ciprian Lupu se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant. Însă nu a fost dintotdeauna așa. Locuiește în Brașov, unde coordonează și o fundație care îi învață pe adulții și copiii cu dizabilități locomotorii să aibă o viață independentă, se antrenează la Cluj, iar zilele trecute a venit pentru câteva ore la Chiajna, ca să-și prezinte programul competițional. Cu acest prilej, G4Media a realizat un video-reportaj cu Ciprian Lupu, în seria „Oameni care inspiră Română”.

Află povestea lui Ciprian Lupu – accidentul care i-a schimbat viața la 18 ani, cum și-a realizat visul, ce îl motivează în motorsport și cum îi ajută pe alții exemplul său – din video-reportajul G4Media de circa 5 minute.

„Indiferent ce sacrificii fac, o să-mi urmez visul și îi dau înainte. Nu contează că sunt sacrificii financiare, că sunt sacrificii fizice. Le fac, îmi asum și îmi îndeplinesc visul.”

Ciprian Lupu este singurul pilot profesionist tetraplegic de motosport din România. Anul trecut a intrat în Cartea Recordurilor drept prima persoană cu dizabilități din lume care a obținut un titlu de Campion Național al unei categorii în competițiile automobilistice. Când nu conduce, se deplasează cu un scaun rulant, dar nu a fost mereu așa.

„În vara anului 2002, când aveam 18 ani și jumătate, începusem să lucrez, lucram ca ospătar, chiar dacă eu la bază sunt mecanic auto de meserie. M-am dus cu prietenii la mare în primul meu concediu pe banii mei. Am ajuns pe plajă, după-masă, aproape în același loc în care fusesem dimineață să stăm și pentru că eram adormit am vrut să-mi sară somnul, am alergat de pe nisip în apă, valul s-a retras, eu din alergare am sărit sub val, apa a fost de mică adâncime și am lovit cu capul fundul mării. Și asta a fost. Am simțit o străfulgerare, am rămas sub apă.”

A supraviețuit, dar cu un diagnostic iremediabil: leziune medulară la a cincea și a șasea vertebră, cu secționarea totală a măduvei. Nu mai putea să facă nimic de unul singur.

„Cu toții ne trezim dimineața, te duci te speli pe față, te speli pe dinți, îți faci siesta. Eu nu puteam să fac nici măcar lucrurile astea banale și mi-am dorit foarte mult ca să nu îi mai împovărez pe cei apropiați mie să stea să mă îngrijească. Și asta a fost motivația mea de a-mi recâștiga independența. Tot procesul ăsta a durat ani de zile. Cam după doi ani de zile de la incident am început să mă descurc singur. Și normal că după aceea a durat și mai mult ca să mă apuc de motorsport.”

A fost un vis pe care a vrut să îl împlinească indiferent de sacrificii, fiind conștient de riscurile pe care le implică acest sport: oricâte elemente de siguranță ai avea, un accident grav, chiar fatal nu poate fi evitat 100%. A luat un credit pentru a-și cumpăra prima mașină, adaptată ca toate comenzile să fie manuale, iar în 2021 a participat pentru prima dată la campionatul național și a și câștigat.
„Lupta asta de a nu abandona și de a face tot posibilul să terminăm fiecare raliu ne-a adus titlul, ceea ce nu credeam eu vreodată că va fi posibil.”

Peste o săptămână pornește în Raliul Harghitei. Spune că merge înainte, simte că își trăiește visul și că niciodată nu s-a gândit să abandoneze. A devenit un exemplu pentru persoanele aflate în situații similare. Iar de peste 10 ani coordonează filiala din Brașov a unei fundații care tocmai asta face: îi învață pe adulții și copiii cu dizabilități locomotorii să aibă o viață independentă. Ce le spune lor?

„Nu trebuie să ne complacem neapărat în situația în care ne aflăm. Că trebuie să ne dorim mai mult de la noi și că trebuie să facem lucrurile pe care ni le propunem, chiar dacă la un moment dat ni se par imposibile, dar trebuie măcar să încercăm.”

Recunoaște că efortul este mult mai mare pentru a face aceleași lucruri ca persoanele fără dizabilități, dar și satisfacția este pe măsură.
„Sunt conștient că eu trebuie să depun de două ori mai mult efort și mai multă muncă decât colegii și colegele mele care participă și au toate cele patru membre funcționale, dar dacă eu mă lupt de la egal la egal cu ei, atunci satisfacția mea e foarte mare.”

Ciprian Lupu are convingerea fermă că trebuie să încerci să faci ceea ce îți dorești, chiar dacă este posibil să nu reușești. Nu vei regreta că ai încercat, dar dacă pleci de la premisa că nu se poate, sigur nu îți vei atinge visul.

„Pentru mine nu există „nu pot”. Așa cum ți-am repetat-o, trebuie măcar să încerci să faci, pentru că nu poți regreta că ai încercat să faci ceva ce nu ți-a ieșit, dar poți regreta că n-ai încercat.”