“Sper să te opereze cineva care știe cât tine la materia asta”, ”Cum să te simți rău la 20 de ani?!”, ”Mă odihneam, oboseala era aceeași”: Trei studente, burnoutul și legătura cu COVID-19 / Ce face UE pentru ei?

“Sper să te opereze cineva care știe cât tine la materia asta”, este tipul de replică cu care mulți studenți la Medicină sunt, probabil, deja familiarizați – studiile din ultimii ani arată o creștere semnificativă a nivelului de stres în rândul studenților din diverse țări europene și Statele Unite, care nu au fost altceva decât întețite de crizele continue ale ultimilor ani. 

Claudia, Sabina și Elena sunt trei studente din Constanța care au ales să explice, pentru Info Sud-Est, despre cum au ajuns, la puțin peste 20 de ani, în stadiul de burnout: o condiție care afectează tot mai mulți tineri din întreaga lume, fie ei liceeni, studenți sau proaspăt intrați pe piața muncii. Studentele au ales să nu le fie dezvăluită identitatea completă. 

• Notă: Sindromul de burnout are diferite interpretări în funcție de mediul și circumstanțele în care apare, însă în toate cauzele este asociat cu stresul. Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul în raport cu stresul de la locul de muncă. În context academic, Justice Institute din Canada definește burnout-ul ca „o reacție emoțională, fizică și mentală negativă la studiu prelungit, care duce la epuizare, frustrare, lipsă de motivație și capacitate redusă în școală”.

Cele trei au intrat la facultate în timpul pandemiei de Covid-19 și vorbesc despre cum au fost nevoite să navigheze această criză de proporții istorice și să adapteze la viața independentă, în timp ce provocările de zi cu zi ale unui student nu au devenit cu nimic mai ușoare: de la materia interminabilă la presiunea impusă de profesori sau chiar de propriul subconștient până la teama că ore semn de nesiguranță sau strigăt după ajutor ar putea fi văzut ca o slăbiciune.

Primul episod: Momentul în care s-a spart barajul 

“M-am trezit plângând. Vorbeam și plângeam și sughițam fără motiv, până când profesorul a epuizat întrebările”: Așa descrie Sabina primul episod de burnout. Era în al doilea an de facultate, în sesiune, și se pregătise intens pentru un examen la o materie care îi plăcea. A intrat în sală cu o migrenă și, cu puțin timp înainte să-i vină rândul, “somitatea de profesor” tocmai îi făcuse o urare sumbră unei colege: “Sper să te opereze cineva care știe cât tine la materia asta”.

În acest context, explică Sabina, nu a fost durerea de cap sau zilele de învățat care au spart deodată barajul. A fost “frica de greșeală, care ni se predică în facultate”.

Pentru Elena, de asemenea elevă la Medicină în anul IV, primul episod a venit în ultimele săptămâni de liceu. Se pregătea, concomitent, pentru examenul de Bacalaureat și pentru admiterea la facultate, dar, în speță similară cu Sabina, tot teama de eșec a fost factorul principal de stres – în cazul Elenei, aceasta a fost mai degrabă auto-indusă. 

•  “Într-adevăr e foarte mult e învățat, dar cred că cel mai mult mă stresa faptul că nu știam cum o să decurgă situația și nu știam dacă o să mă descurc”.

Astfel de sentimente nu sunt văzute ca legitime de către unii profesori, după cum amintește Claudia, care a terminat recent facultatea. Un mesaj cu are tânăra a rămas de la un cadru didactic, după ce a explicat că se simte prost în timpul susținerii unei lucrări, este că la 20 de ani, nici măcar “nu ai voie” să nu te simți bine, afirmație urmată imediat de o întrebare retorică: ”Atunci, la vârsta mea ce o să mai faci?”.

În ceea ce privește reacțiile negative ale profesorilor, Sabina și Elena au opinii diferite. Pe de o parte, Sabina se simte frustrată de faptul că unii profesori nu își însușesc neapărat calitățile de dascăli și arată o lipsă generală de interes.

• “Nu cred că majoritatea studenților se supără pe un profesor cu stil de „părinte dur”, care te călește. Până la urmă, tot răul spre bine. Totuși, există și frustrarea cauzată de oameni dezinteresați care ne predau, vorba vine, fapt pentru care trebuie să fim autodidacți”.

Elena consideră, în schimb, că la baza unor conflicte dintre studenți și elevi se află de fapt o neînțelegere fundamentală între generații, cauzată de faptul că mulți dintre profesorii încă activi în prezent s-au confruntat cu burnout-ul într-o perioadă în care fenomenul era prea puțin discutat și înțeles. 

• “Sunt convinsă că și ei au trecut prin astfel de situații, dar faptul că atunci nu se discuta despre acest lucru…cred că nici ei nu au conștientizat exact despre ce este vorba. Poate se simțeau, într-adevăr, în situația asta de burnout, dar nu au înțeles despre ce e vorba, nu știau. Și atunci n-au avut de ales decât să meargă mai departe, să se străduiască. Și acum, după mulți, mulți ani, probabil că au și uitat că ei au fost în aceste situații”.

Cum faci să mergi mai departe: Între nevoia de a vorbi și frica de judecată

“Presiunea nu o să se amelioreze niciodată, deci încetez să aștept un moment de respiro. Mă gândesc că eu aleg să învăț, că sunt privilegiată că am șansa asta, și nu o pot face obosită”: Cu această atitudine se simte Sabina nevoită să meargă mai departe, în special pentru că, în cuvintele ei, să spui în România că ai burnout este ca și cum ai zice că vrei să chiulești pentru că ți-ai rupt o unghie. 

Pentru Elena, în schimb, strategia cea mai bună este prioritizarea. Chiar și atunci când nu reușești să faci tot ce ți-ai propus, te poți bucura de faptul că ai reușit să tai ce era mai important de pe listă.

Pentru ea, un rol important în gestionarea acestui stres extrem îl joacă și susținerea din partea apropiaților. Studenta se declară norocoasă pentru beneficiază de un “lux” pe care nu toată lumea îl are: Poate purta oricând discuții deschise cu familia, îndeosebi cu părinții, care înțeleg cât de obositoare și dificilă poate deveni viața unui student la Medicină. Mai mult, amintește ea, există chiar și o oarecare camaraderie între colegi. Se află, la urma urmei, în aceeași situație. 

La polul opus, Sabina se simte inhibată de așteptările celor din jurul ei – atât colegii care vor să-și demonstreze “sângele rece”, cât și oamenii care tratează munca unui doctor fie cu o curiozitate morbidă, fie cu repulsie. După câteva astfel de reacții, ea a ales să evite, pe cât posibil, astfel de subiecte.

• “Cum, când să zic? Când vin acasă și ne punem la masă, ce bolnavi sau morți am văzut azi? Într-adevăr, această tăcere poate fi împovărătoare uneori”.

Când pericolul a trecut, dar burnout-ul rămâne: “Niciodată suficient”

“Deși aveam timp să mă odihnesc, deși dormeam și aveam timp liber, totuși starea de oboseală era aceeași” – așa descrie Elena perioadele de vacanță, indiferent de succesul înregistrat. În experiența ei, atunci când stresul este suficient de intens pentru a te aduce în stadiul de burnout, simptome precum oboseala, durerile de cap și lipsa totală de energie te pot acapara săptămâni întregi, chiar și după ce sursa stresului a dispărut.

Una peste alta, explică ea, o specializare solicitantă precum Medicina, poate induce în mintea studentului ideea unei crize constante de timp. Niciodată nu ai învățat suficient, întotdeauna este ceva ce poți face mai bine, întotdeauna există un coleg care cumva a reușit să facă mai mult în același timp. La o concluzie similară a ajuns și Sabina.

• “Când mă gândesc la 3 luni de pauză, de fapt sunt 3 luni în care pot să îmi rezolv toate lacunele, pot să mă axez pe materiile care îmi plac mie, pot să învăț tot, fără presiune din partea facultății. Problema e că acel „tot” e infinit și chiar dacă înveți constant, se poate instala oboseala și sentimentul de „niciodată suficient”.

În opinia Elenei, sentimentul acesta de “niciodată suficient” este indus de volumul imens de informație, exacerbat de ceea ce descrie ca un individualism dus, uneori, până la extrem:

• “Fiecare om la noi vrea să facă el totul, să fie totul făcut de el, să fie perfect. Așa este și în cazul studenților. Vine foarte multă informație către noi și atunci, noi vrem să știm toate materiile la perfecție, să fim pe primul loc la toate, să avem tot…Normal că ești stresat, când vrei să faci totul bine. Nu este posibil să fii la fel de bun la toate”.

Dincolo de asemenea factori, Sabina amintește și de mizele extrem de ridicate ale muncii în Medicină:

• În alte domenii o greșeală poate costa scump, aici poate costa o viață. Acest gând poate să îți taie pofta de mâncare său să te țină treaz noaptea”.

O lume nouă după Covid-19

Deși Claudia, Sabina și Elena au avut experiențe diferite din multe puncte de vedere, există un element comun important: Și-au petrecut o bună parte a studenției sub umbra pandemiei de Covid-19 și a crizelor care au urmat, iar nevoia constantă de adaptare și confuzia generală și-au spus cuvântul.

În cuvintele Claudiei, în pademie, “pur și simplu te trezeai, aprindeai camera și asta era”, iar revenirea la normalitate a fost un proces dificil, care inițial părea imposibil. 

În acest context, atât Elena cât și Sabina descriu sesiunea de examene din anul al doilea de facultate ca pe un șoc, o întâlnire prematură cu responsabilitatea. Elena, cel puțin, este de părere că ar fi putut chiar să treacă de sesiune fără să intre în burnout, dacă nu ar fi fost nevoită să facă primul an de facultate în online. 

Această opinie poate părea extremă, însă concluzia trasă de de studentă se aliniază unui trend identificat de cercetători în ultimii ani: pandemia a lăsat o amprentă clară asupra sănătății mintale la nivel mondial, iar burnout-ul este doar un exemplu în acest sens. Mai mult decât atât, studiile arată că efectul cel mai puternic a fost resimțit de către tineri.

Mai multe studii realizate în ultimii doi ani în Statele Unite, arată Biblioteca Națională de Medicină a SUA și Societatea Psihologică Americană (SPA), indică o creștere bruscă a ratei de burnout în rândul populației americane, în special în rândul studenților la medicină și doctorilor.

Una peste alta, un sondaj citat de SPA a arătat că în 2020, adulții americani raportau la rate mult mai înalte simptome de burnout decât în 2019. În mod notabil, 44% dintre respondenți se plângeau de oboseală fizică: cu 38% mai mult față de anul precedent.

Un fenomen similar s-a înregistrat și în Uniunea Europeană. În 2018, un studiu publicat de Universitatea Utrecht, din Țările de Jos, arăta că  media la nivelul Uniunii Europene a muncitorilor care raportează că au trecut prin burnout era de 10%, dar cu diferențe semnificative între țări. Muncitorii finlandezi, raportau simptome de burnout în proporție de 4,3%, dar cei din Slovenia aveau o rată de peste 20%. Media în țările europene din afara U.E. era de 17%.

Patru ani mai târziu, în 2022, un sondaj la care au participat 30.000 de cetățeni europeni,, citat de Statista, arăta o creștere dramatică a muncitorilor care declarau fie că sunt în pragul de burnout, fie l-au experimentat deja: Polonia era pe primul loc, cu o rată de 70%, urmată de România cu 67% și Serbia, cu 65%.

Până și studiile internaționale cu rezultate mai conservatoare arată o creștere semnificativă după pandemie: La un alt sondaj, realizat de Future Forum, la care au participat peste 10.000 de oameni din SUA, Franța, Germania, Japonia, Regatul Unit și Australia arăta că peste 40% din respondenți au declarat că se confruntă cu burnout-ul. 

Același studiu a arătat că există și o diferență semnificativă între generații – 40% dintre participanții de peste 30 de ani  au raportat că suferă de burnout, față de cei 48% dintre cei de sub 30 de ani care raportau același lucru.

Important de amintit este că, deși această diferență a intrat recent în atenția publicului, ea nu a apărut odată cu pandemia. În SUA, de exemplu,  încă din 2007, când Societatea Psihologică Americană a început sondaje anuale pe acest subiect, tinerii au înregistrat nivele de stres consistent mai ridicate decât generațiile mai în vârstă, amintește  Greater Good Magazine,

Dincolo de burnout, cetățenii europeni se confruntă în prezent cu o rată mult mai ridicată a altor probleme mintale: În 2016, unul din șase cetățeni UE raporta că a experimentat probleme emoționale sau psihologice precum depresia și anxietatea, conform datelor Eurobarometru. În 2023, ponderea a crescut la 46% – aproape unul din doi. 

În cadrul aceluiași sondaj, majoritatea respondenților  au afirmat că evenimentele mondiale și crizele ultimilor ani (pandemia agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, criza climatică, șomajul și creșterea costurilor alimentelor și energiei) le-au afectat „oarecum” sau „mult” sănătatea mintală.

În final, tinerii europeni par să fie mai afectați de stres și problemele mintale decât generațiile mai în vârstă, iar rezultatele pot fi dramatice: În 2021, un raport UNICEF a arătat că nouă milioane de adolescenți din Europa (cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani) suferă de tulburări psihice, anxietatea și depresia reprezentând mai mult de jumătate din totalul cazurilor.

Același raport a arătat că suicidul este a doua cauză de deces în rândul tinerilor din această categorie de vârstă , depășit doar de accidentele rutiere.

În căutarea unei soluții

În perioada 2020-2023, Comisia Europeană a investit aproape 50 de milioane de euro în proiecte care abordează sănătatea mintală, însă datele apărute în ultimii ani au determinat autoritățile europene să adopteze o nouă strategie în acest sens. 

Astfel, în iunie 2023, a fost adoptată „Comunicarea privind o abordare globală a sănătății mintale”, o serie de inițiative prin care UE își propune „să sprijine direct și indirect statele membre în realizarea unei abordări globale asupra sănătății mintale”, cu oportunități de finanțare de peste 1,2 miliarde de euro. 

În acest context, burnout-ul este printre principalele fenomene vizate de autoritățile europene. 

La începutul lui 2024, o conferință internațională privind sănătatea mintală și munca a fost organizată la Bruxelles, moment în care Belgia, în calitate de președinte al Consiliului Uniunii Europene, la acea vreme, a declarat că dorește să preia inițiativa în obținerea unor reglementări europene specifice pentru a contracara riscurile asociate problemelor de sănătate mintală – stresul la locul de muncă și burnout-ul au fost identificate printre principalele riscuri în cadrul conferinței.

Modul în care poate fi fenomenul combătut rămâne, însă, un subiect de dezbatere – în 2022, spre exemplu, Belgia, a adoptat o lege care prevede că funcționarii publici nu mai pot fi obligați să răspundă la mail-uri sau mesaje în afara orelor de muncă.

Statul belgian a vehiculat în 2022 ideea de a extinde acest, “drept la deconectare” al angajaților de la locul de muncă și către angajații de domeniul privat, însă ideea se confruntă cu o opoziție acerbă din partea unor angajatori, amintește European Business Review.

Faptul cert este că burnout-ul nu dispare peste noapte, însă, în ceea ce le privește pe Claudia, Elena și Sabina, revenirea la normalitate, pe cât este ea posibilă după ani de zile de crize neîncetate, este un pas în direcția cea bună. 

Subiectul Sănătății mintale este deseori luat în derizoriu, văzut ca unul din mofturile “tinerilor din ziua de azi”, care se plâng mult și fără rost. Tăcerea, totuși, nu pare să fie cu nimic mai utilă. 

A contribuit Ana Popa