Spionii americani au supraestimat armata lui Putin înainte de invazie. De ce s-a întâmplat asta

Serviciile de informații din Statele Unite nu au anticipat starea precară în care s-au aflat forțele lui Vladimir Putin înainte ca ele să atace Ucraina, la 24 februarie, mulți oficiali de la Washington fiind convinși că atacul armatei rusești va reuși să înfrângă rapid rezistența ucraineană. Situația a fost comparată de analiști cu cele întâmplate în vara anului 2021, când spionii americani, în special cei din CIA, și agențiile de informații militare nu au reușit să prefigureze ofensiva fulgerătoare a talibanilor în Afganistan și colapsul forțelor de securitate locale în fața militanților islamiști.

O forță supraestimată

Business Insider a scris că, la mai mult de 100 de zile după începutul „operațiunii militare speciale” – așa cum a fost denumită invazia de oficialii de la Moscova -, „lumea a văzut că armata rusă nu este ceea ce se credea că este.”

Armata federației nu s-a dovedit a fi adversarul puternic, bine pregătit, organizat, echipat și antrenat, despre care liderii militari și agențiile de informații americane credeau că rivalizează ca forță cu armata Statelor Unite. Dimpotrivă, forțele rusești au părut prost echipate, dezorganizate și incapabile să captureze Kievul și alte orașe mari, să mențină zonele cucerite sau să facă față atacurilor unităților ucrainene mai mici, mai mobile și foarte determinate.

De exemplu, lipsa adecvată de pregătire a echipajelor, incompetența unora dintre comandanții de unități, greșelile tactice făcute de ruși, drumurile desfundate și pline de noroaie, precum și eficiența cu care ucrainienii utilizează armele antitanc, inclusiv ‘Sfânta Javelin,’ sunt câteva dintre motivele principale pentru care tancurile armatei lui Putin nu au reușit până acum să se impună decisiv pe câmpul de luptă din Ucraina, în ciuda renumelui formidabil pe care-l aveau înainte de invazie.

Referindu-se la numărul de vehicule militare grele ruse pre-invazie, Military Balance 2022 estima numărul de tancuri la 3.417, în timp ce alte 7.272 erau transportoare blindate de trupe.

Un număr similar a oferit și Wall Street Journal: înainte de război, Rusia avea aproximativ 3.000 de tancuri grele, apreciate pentru combinarea unui tun letal cu o protecție grea și capacitatea de a traversa un teren accidentat. (Ucraina a început războiul cu aproximativ 850-930 de tancuri). Deși numerele oscilau în funcție de sursă, forțele blindate ale Rusiei erau considerate remarcabile, iar experții prognozau că ele erau capabile să înfrângă relativ rapid rezistența ucrainienilor.

Dar, în ciuda numărului mare de tancuri și vehicule blindate desfășurate în Ucraina, forțele rusești nu au înregistrat însă progrese semnificative în primele trei luni de război. Sute de blindate au fost distruse, abandonate sau capturate, acesta fiind unul dintre motivele pentru care invazia – văzută la început că una care se va desfășura rapid și cu succes – a stagnat multă vreme.

„Rusia a început războiul în Ucraina cu cea mai mare forță de tancuri din lume, dar pierderile pe care le-a suferit dezvăluie slăbiciunile sale pe câmpul de luptă modern,” a scris Wall Street Journal în urmă cu o lună, referindu-se la faptul că Ucraina a devenit „un cimitir” pentru tancurile federației.  Coloanele blindate au rămas deseori fără combustibil, alimente și muniții. Vehiculele s-au stricat și au fost abandonate, fiind ulterior remorcate de tractoare ucrainene, o situație delicată și rușinoasă pentru Moscova.

La rândul, ei aviația rusă a avut și ea probleme mari în Ucraina. La mai bine de trei luni de la declanșarea invaziei împotriva Ucrainei, Rusia nu a reușit să-și impună supremația aeriană asupra unor zone întinse din țară vecină, în ciuda faptului că forța să aeriană este nu doar a două că mărime din lume, ci și una dintre cele mai avansate tehnologic.

Mulți experți militari se așteptau că aviația Moscovei să distrugă forțele ucrainiene, inclusiv cele aeriene, în primele zile ale invaziei. Potrivit acestora, armata Ucrainei ar fi urmat să fie lăsată complet vulnerabilă, pe măsură ce avioanele de vânătoare rusești ar fi lovit aeroporturi militare, centre de comandă, noduri de cale ferată, elemente de infrastructură etc.

Estimările specialiștilor se bazau pe cifrele impresionante ale forțelor aeriene ale federației, precum și pe avansul lor tehnologic. De exemplu, la începutul campaniei sale în Ucraina, Rusia se afla pe locul al doilea din lume în ceea ce privește forța aviației sale militare, cu 4.172 de aparate de luptă, adică 8% din numărul total la nivel global.

„Cu aproape 4.000 de avioane de luptă și cu o experiență vastă în bombardarea țintelor în Siria, Georgia și Cecenia, se aștepta ca forțele aeriene ruse să joace un rol vital în invazie, permițând armatei Rusiei să pătrundă adânc în Ucraina, să pună mâna pe Kiev și să distrugă armata ucraineană,” a scris The Atlantic în mai, la mai bine de două luni de la începerea invaziei.

Cu toate acestea, și în ciuda previziunilor specialiștilor, supremația aeriană a Rusiei în Ucraina este departe de a fi un lucru cert. Pregătirea deficitară a atacului inițial, eficacitatea neașteptată a apărării anti-aeriene a ucrainienilor și folosirea cu succes de către aceștia a armamentului performant livrat de occidentali sunt câteva dintre motivele pentru care aviația rusă s-a confruntat cu dificultăți majore în Ucraina.

Așa se face că, după ce a suferit pierderi grele și a bifat puține dintre obiectivele propuse, Moscova și-a retras trupele și și-a redus ambițiile.

Ce credeau americanii

Ziariștii de peste ocean au afirmat că ceva a fost în neregulă în evaluările SUA cu privire la armata Rusiei, iar Pentagonul și comunitatea de informații au recunoscut că au ratat semnele conform cărora Moscova a desfășura de fapt o „forță fără valoare,” adică una inferioară. Acesta este motivul pentru care, în acest moment, comunitatea de informații din SUA efectuează o revizuire internă a proceselor sale după ce a subestimat hotărârea ucraineană și a supraestimat capacitățile militare ruse.

În timpul unei audieri a comisiei pentru serviciile armate ale Senatului din luna mai, congresmenii i-au chestionat pe Avril Haines, directorul Național Intelligence (DNI), și pe generalul-locotenent Scott Berrier, directorul Defense Intelligence Agency (DIA), despre previziunile agențiilor lor privind Ucraina. Legiuitorii de la Washington s-au concentrat, în special, pe evaluările conform cărora Kievul ar cădea în trei-patru zile și că războiul va dura doar două săptămâni.

„Am estimat că capacitatea lor de a face față dimensiunii mari a forțelor ruse care au fost desfășurate la graniță va fi foarte dificilă pentru ei,” a spus Berrier referindu-se la ucraineni.

„Ceea ce nu am văzut din interior a fost această ‘forță falsă’ la care i-a lipsit un corp eficient de subofițeri, pregătire de conducere și doctrine eficiente,” a spus Berrier despre ruși. „Acestea sunt elementele intangibile pe care trebuie să le putem conștientiza, ca o comunitate de informații, pentru a le înțelege cu adevărat.”

Presat de congressmeni, Berrier a spus că DIA va arunca o privire atentă la ceea ce a omis agenția, subliniind că „în totalitatea întregii operațiuni au fost mult mai multe succese decât eșecuri.”

În timp ce agențiile de informații americane au interpretat greșit eficiența armatelor ruse și ucrainene, ele au furnizat informații exacte despre intențiile Rusiei în lunile dinaintea atacului ordonat de președintele Putin. Invazia a început pe 24 februarie.

Acele evaluări precise – multe dintre care Casa Albă le-a prezentat aliaților și publicului, într-o încercarea de a dezvălui intențiile beligerante ale Moscovei și de a pregăti opinia internațională pentru conflict – au ajutat la intensificarea sprijinului internațional pentru Ucraina și la sporirea credibilității Statelor Unite.

Cum sunt studiați adversarii

Eșecurile spionilor americani de a surprinde corect forța armatei lui Putin a readus în discuție modul în care Statele Unite își evaluează adversarii militari.

Business Insider s-a referit la faptul că analiștii de informații se confruntă cu mai multe obstacole atunci când evaluează capacitățile unui adversar. „Când ai de-a face cu un actor străin, analiștii pot cădea pradă unui număr de capcane mentale, de la părtinire în ceea ce privește confirmarea sau disponibilitatea până chiar la favorizarea liniilor analitice existente în fața informațiilor noi,” a declarat Michael E. van Landingham, fost analist CIA specializat pe Rusia.

„Analiștii trebuie să încerce în mod constant să se verifice pe ei înșiși și unii pe alții printr-o varietate de metode analitice formale și informale pentru a se asigura că nu fac o eroare de judecată,” a adăugat van Landingham.

Astfel, agențiile de informații din SUA se bazează pe mai multe metode de colectare a informațiilor pentru a alimenta procesul analitic. Inteligența umană ori agenții de la fața locului, cea mai tradițională metodă, poate fi cea mai valoroasă, în funcție de sursă, deoarece poate oferi o perspectivă directă asupra planurilor și intențiilor unui adversar. La acestea se adaugă informațiile de origine electronică (SIGINT), care sunt colectate din interceptările comunicațiilor electronice.

Mai sunt, de asemenea, informațiile provenite din surse libere, care combină informații disponibile public din surse precum rapoartele de presă sau rețelele sociale. În sfârșit, informațiile provenite din imagini se bazează pe imaginile luate de sateliți sau avioane pentru a documenta mișcările unui adversar.

Analiștii se bazează pe toate metodele de mai sus pentru a informa factorii de decizie, dar analiștii – și factorii de decizie – trebuie să accepte că rareori vor cunoaște imaginea completă. Lacunele în colectarea dse informații sunt adesea mai mari și mai tulburi atunci când avem de-a face cu adversari care sunt pricepuți la înșelăciuni și contrainformații, așa cum sunt serviciile de securitate ruse, care sunt cunoscute pentru metodele lor agresive și complexe.

„Lacunele de colectare rezultă din lipsa de informații totale. Poate că ați pierdut accesul la o sursă tehnică sau nu ați avut-o niciodată. Poate că vă lipsește o perspectivă umană asupra deliberărilor la nivel înalt,” a afirmat van Landingham. „În orice caz, mulți factori de decizie politică vor cere mai multe informații decât ați putea spera să obțineți sau există o așa-numită parte necunoscută cunoscută care împiedică un analist să aibă mare încredere într-un raționament,” a adăugat Michael E. van Landingham.

Eșecuri precedente

Indiferent însă de aceste lucruri, un lucru este cert: serviciile secrete americane au greșit flagrant în evaluările privind puterea forțelor lui Putin și determinarea armatei ucrainiene. Situația a fost comparată de analiști cu cele întâmplate în vara anului 2021, când spionii americani și agențiile de informații militare nu au reușit să prefigureze ofensiva fulgerătoare a talibanilor în Afganistan și colapsul forțelor de securitate locale în fața militanților islamiști.

Printre altele, CIA și alte agenții americane de spionaj au subestimat în mod flagrant rapiditatea ofensivei islamiștilor, care au mărșăluit cu viteză de-a lungul țării, surprinzând armata afgană;

• nu au fost la curent cu înțelegerile pe care talibanii le-au făcut cu diverși lideri locali pe măsură ce momentul retragerii forțelor americane se apropia și cum islamiștii s-au poziționat pe teren pentru a lansa atacuri aproape simultane împotriva capitalor de provincii;
• nu au observat cum așa-numiții „guvernatorii din umbră ai talibanilor” erau deja pregătiți și la locul lor, alături de personal desemnat, pentru a prelua funcțiile provinciale în momentul când administrația locală urma să fie îndepărtată;
• au presupus greșit că talibanii vor acționa într-o ofensivă lineară, de la un oraș la altul, și nu s-au așteptat să ajungă în Kabul înainte să fi securizat restul țării, însă talibanii au intrat în capitală și în palatul prezidențial la doar câteva ore după ce președintele Ashraf Ghani a fugit în Tadjikistan;
• au apreciat constant că, după 20 de ani de pregătire și 83 de miliarde de dolari investite în dotarea și antrenarea acestora, forțele de securitate din Afganistan vor fi capabile să lupte și că se vor putea lupta de la egal la egal cu islamiștii, iar guvernul de la Kabul va rezista până la 18 luni după retragerea forțelor americane și internaționale.

Aceasta din urmă a fost cea mai mare greșeală a serviciilor secrete, americane și occidentale deopotrivă, căci talibanii au intrat în capitala Kabul după un avans rapid, președintele Ghani a părăsit țara, forțele afgane demoralizate au fost decimate, capturate sau și-au abandonat în masă pozițiile lor, iar pușcașii marini americani au fost nevoiți să desfășoare o cursă contracronometru ca să evacueze personalul ambasadei SUA, cetățenii occidentali care au fost blocați în Afganistan și afganii care au colaborat cu trupele internaționale.

Greșelile făcute de spionii americani în dosarul afgan au fost comparate de unii analiști cu erorile din urmă cu două decenii, când serviciile de informații de peste ocean au ignorat numeroasele semnale care indicau că Al-Qaeda se pregătea de un atac de proporții împotriva unor ținte din Statele Unite.

Eșecurile multiple de atunci au permis teroriștilor islamiști să atace, cu avioane comerciale deturnate, Turnurile Gemene din New York și clădirea Pentagonului din capitala federală. Un al patrulea aparat, despre care s-a presupus că urma să lovească Casa Albă, s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania după ce pasagerii au încercat să-i neutralizeze pe atacatori.

Aceste greșeli ale serviciilor de spionaj s-au adăugat celor comise de spionii americani înainte de Ofensiva Tet din timpul războiului din Vietnam, o campanie de atacuri devastatoare efectuate de gherilele comuniste, care i-au surprins pe SUA și aliații lor în 1968.

Surse: Business Insider, BBC, Wall Street Journal, 1945.com, The Atlantic