St John: Mica insulă unde s-a retras Robert Oppenheimer, tatăl bombei atomice

Unul dintre cele mai așteptate filme ale anului tratează ascensiunea și decăderea „părintelui bombei atomice”, Robert Oppenheimer. Puțini știu însă că și-a petrecut ultimii ani în Caraibe, în insula St John, scrie BBC, care a făcut un reportaj în mica insulă.

Efectul utilizării bombei atomice la Hiroshima și Nagasaki au afectat profund viața personală a lui Oppenheimer, astfel încât acesta s-a ascuns de lume pe micuța și îndepărtata insulă St John din Insulele Virgine americane.

Astăzi, terenul pe care fizicianul a trăit într-o modestă căsuță din 1955 până la moartea sa în 1967 este un teren public, cunoscut local sub numele de Oppenheimer Beach.

Deși nu apare pe cele mai multe hărți turistice, este prezentată în mod regulat ca fiind una dintre cele mai bune plaje din Insulele Virgine și unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale sale.

Călătoria lui Oppenheimer în St John a început cu Proiectul Manhattan, un proiect ultrasecret, în cadrul căruia a condus echipa care a dezvoltat prima bombă atomică. El știa că armă pe care o construia avea un potențial distructiv enorm, dar, ca și Albert Einstein și majoritatea fizicienilor de frunte ai vremii, era convins că apariția bombei era inevitabilă și că, dacă Oppenheimer nu o crea, naziștii o vor face primii.

Imediat după Hiroshima, a căzut într-o depresie profundă și și-a petrecut restul vieții încercând să avertizeze omenirea cu privire la pericolele acestor arme și la necesitatea de a le controla, a relatat un biograf al fizicianului.

Când Uniunea Sovietică a făcut primul test cu bombă atomică în 1949, președintele american Harry Truman a ordonat oamenilor de știință americani să se angajeze într-un nou program de construire a unei bombe cu hidrogen, a cărei explozie nucleară ar putea fi de 1.000 de ori mai puternică decât o bombă atomică. Oppenheimer, principalul consilier științific al guvernului în materie de politică nucleară și apărare, s-a opus din motive morale și practice, spunându-i lui Truman: „Simt că am mâinile pătate de sânge”. Sfidarea lui Oppenheimer l-a transformat în cele din urmă într-o țintă principală a isteriei anticomuniste din SUA în timpul Războiului Rece. În primăvara anului 1954, a fost supus unui interogatoriu exhaustiv de patru săptămâni, care a pus la îndoială loialitatea sa față de SUA și, în cele din urmă, i-a retras autorizația de securitate. În cele din urmă, guvernul SUA avea să-i reabiliteze numele 68 de ani mai târziu.

Oppenheimer, care acum avea părul complet alb, a fost lăsat „umilit, teribil de rănit și epuizat fizic și psihologic”. Astfel, în acea vară, fizicianul căzut în dizgrație și-a părăsit casa din Princeton, New Jersey, s-a îmbarcat pe o navă, împreună cu soția și cei doi copii, și a pornit spre St John.

La aproape 70 de ani după ce Oppenheimer a fugit în St John, aceasta rămâne cea mai mică, cea mai îndepărtată și cea mai puțin dezvoltată dintre cele trei insule Virgine americane (din care mai fac parte St Thomas și St Croix). Mulțumită donației fundației Rockefeller, două treimi din St John rămâne un parc național protejat, cu păduri noduroase și cactuși țepoși care îi acoperă munții și peste 20 de trasee de drumeție care străbat cele 20 de mile pătrate de teren. Nu există aeroporturi sau docuri pentru navele de croazieră, iar măgarii sălbatici încă umblă liberi de-a lungul dealurilor izolate din estul insulei.

Vizitatorii pot ajunge în orașul principal din St John, Cruz Bay, cu feribotul din St Thomas, unde locuiesc majoritatea celor 3.880 de locuitori ai insulei. Câteva taxiuri îi plimbă pe călători pe North Shore Road, trecând pe lângă cea mai faimoasă stațiune a insulei, Caneel Bay, și pe lângă cele mai populare plaje ale sale.

Deși Trunk Bay și traseul său subacvatic de snorkeling este considerat una dintre cele mai bune plaje din lume, este, de asemenea, printre cele mai aglomerate de pe insulă.