Starea sănătății din România, raport oficial al UE: Speranța de viață a scăzut semnificativ din cauza COVID-19 / Există o slabă finanțare a sistemului sanitar, se consumă mult alcool, avem o dietă nesănătoasă, personalul pleacă în străinătate

Profilul de țară al României realizat de experți în domeniul sănătății ai Comisiei Europene ne arată o imagine îngrijorătoare.

Pandemia Covid care a zguduit sistemul de sănătate, slaba finanțare a sistemului de sănătate, dar și obiceiurilor cotidiene ale românilor contribuie la formarea acestei imagini.

”Speranța de viață din România este printre cele mai scăzute din Europa, iar pandemia de COVID-19 a inversat unele dintre câștigurile înregistrate începând cu anul 2000. Pandemia a evidențiat importanța consolidării asistenței medicale primare, a serviciilor de prevenție și a sănătății publice, într-un sistem de sănătate în prezent puternic dependent de îngrijirea în spitale”, se arată în raport.

Obiceiurile nesănătoase contribuie la aproape jumătate din toate decesele înregistrate în România, se arată în document.

„România raportează un consum mai mare de alcool și diete mai nesănătoase decât mediile UE, dar obezitatea la adulți este cea mai scăzută din UE. Fumatul la adulți este acum puțin mai mic decât media UE. Acești factori de risc sunt mai răspândiți la bărbați decât la femei. Ratele supraponderale, obezității și fumatului în rândul adolescenților sunt ridicate și au crescut constant în ultimele două decenii”, scrie în raport.

Pandemia de COVID-19 a dus la o scădere substanțială a speranței de viață în multe țări, inclusiv în România, unde aceasta a scăzut cu 1,4 ani, până la 74,2 ani. În schimb, reducerea medie la nivelul UE în 2020 a fost de 0,7 ani.

În 2020, diferența de gen în speranța de viață a fost în avantajul femeilor, acestea trăiesc cu aproape opt ani mai mult decât bărbații (78,4 ani față de 70,5), fiind printre cele mai mari decalaje din UE.

Numărul deceselor Covid este subestimat în România

Raportul precizează că numărul oficial de decese cauzate de COVID-19 subestimează impactul total al pandemiei în 2020, în țara noastră, însă nu e un caz singular.

”În România, ca și în multe alte țări, este probabil ca numărul real de decese cauzate de COVID-19 să fie mai mare decât numărul de decese raportate, din cauza testării limitate, precum și a problemelor legate de atribuirea cauzei decesului la începutul pandemiei.

Numărul deceselor cauzate de COVID-19 nu include, de asemenea, posibilele decese indirecte – de exemplu, cele rezultate din cauza accesului redus la servicii de sănătate pentru pacienții non-COVID-19. În plus, este posibil să fi fost mai puține persoane care au solicitat un tratament din cauza fricii de a conta virusul.

În general, excesul de mortalitate între începutul lunii martie și sfârșitul lunii decembrie 2020 (39 000 de decese) a fost mai mult decât dublu decât cel raportat al decesele cauzate de COVID-19 (16 000 de decese).

O posibilă explicație pentru acest decalaj este capacitatea limitată de testare din România, care ar fi putut lăsa cazurile pozitive neidentificate. În plus, este posibil ca accesul la îngrijirea spitalicească non-COVID-19 să fi fost îngreunat de presiunea asupra sistemului de a trata cazurile de COVID-19, ceea ce duce la rate ridicate de decese în exces non-COVID-19”, scrie în raport.

Cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenire sunt a doua cea mai scăzută din UE, se menționează în document. Aceasta însemna că, înainte de pandemie, sănătatea publică avea resurse insuficiente și avea performanțe insuficiente.

”De exemplu, în rândul persoanelor în vârstă, rata de vaccinare împotriva gripei sezoniere a scăzut considerabil de la puțin peste jumătate din grupul țintă în funcție de vârstă, în 2007, la aproximativ o cincime, în 2018.

Cheltuielile cu sănătatea pentru asistența primară sunt, de asemenea, cele mai scăzute în termeni absoluti dintre țările UE. Slăbiciunea asistenței medicale primare și a prevenției ar putea explica ratele ridicate ale mortalității din România atât din cauze prevenibile, cât și din cauze tratabile, aceasta din urmă fiind a patra cea mai mare din UE în 2017”, se mai arată în raport.

O altă problemă ține de lipsa cadrelor medicale.

”Emigrarea personalului medical a contribuit la deficitul de forță de muncă în sănătate în țară, iar numărul de medici și asistente medicale pe cap de locuitor este mult sub media UE. Acest lucru afectează negativ accesul la îngrijire și contribuie la creșterea timpilor de așteptare. Starea forței de muncă din domeniul sănătății a fost, de asemenea, o preocupare cheie în pregătirea pentru pandemie”, scrie în document.

Experți din cadrul Comisiei Europene pregătesc anual un set de 30 de profiluri de țară, care acoperă toate statele membre ale UE, inclusiv Islanda și Norvegia.

Profilurile de țară din ciclul „Starea sănătății în UE” sunt menite să fie sursa principală de cunoștințe și informații cu privire la sistemul de sănătate al fiecărei țări, din perspectiva unei comparații încrucișate la nivelul UE.

Sursa foto: Pexels