Statuile Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca, unite printr-o mantie de inox, alături de un arbore al răului, o parabolă a securiștilor infiltrați la Europa Liberă. Monument de artă contemporană, inaugurat în Cotroceni

La 34 de ani de la căderea comunismului, în București a fost inaugurat grupul statuar dedicat memoriei Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca, două voci cunoscute ale exilului românesc de dinainte de 1989 ce transmiteau de la postul de Radio Europa Liberă.

Monumentul, creat simbolic la 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, este unul printre rarele sculpturi de artă contemporană ale Bucureștiului ce are un postament lung, sub forma unei bănci, care le oferă trecătorilor posibilitatea să se așeze alături de personalitățile evocate.

Inițiat de filosoful Gabriel Liiceanu, prieten al cuplului Lovinescu-Ierunca, și susținut din fonduri private, grupul statuar a fost donat orașului București de către Fundația Humanitas. Primăria Capitalei a contribuit cu alocarea spațiului urban unde a fost amplasat, respectiv în scuarul de la intersecția a trei străzi din cartierul Cotroceni: dr. Dimitrie Drăghicescu, dr. Petre Herescu și dr. Romniceanu.

Grupul statuar Lovinescu-Ierunca, realizat din bronz și inox de sculptorul Virgil Scripcariu, are trei elemente simbolice: statuile în mărime naturală ale celor doi scriitori și oameni de radio, reprezentați tineri, învăluiți într-o mantie din inox, bătută cu toporișca, după cum spunea Gabriel Liiceanu, care reprezintă trecerea împreună prin viață și un arbore al harpiilor, al răului, unde sunt înfățișate figurile de securiști, cu capete de bărbați „îmbătrâniți în rele” și corpuri de pasăre. Unul dintre securiști înfățișați în arborele răului are un corespondent în realitate, este chipul lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscutul academician colaborator al Securității.

Filosoful Gabriel Liiceanu a mărturisit, la evenimentul inaugurării din 17 decembrie, că i-a cerut artistului plastic Virgil Scripcaru ca în sculpturi să-i recunoască pe cei doi prieteni ai săi de-o viață. „Vă spun de la început că l-am chinuit cu întrebarea: Dar îi voi recunoaște? Era trist când îl întrebam așa. Spunea, stați, nu asta este cel mai important, accentul cade altundeva. Unde să cadă, eu vreau să-i recunosc sunt oamenii cei mai dragi pe care i-am cunoscut în viață, o să vreau să-i recunosc. Nu lăsați, o să vedeți.”, a relatat el discuția.

Potrivit lui Liiceanu, care a discutat constant cu sculptorul, unde cade accentul nu este pe figurile Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca ci pe alte elemente, cum ar fi mantia, mâna Monicăi Lovinescu îndreptată cu degetele în sus și care spune „stop” grupului de cinci harpii, răul reprezentat de arborele de securiști, cu chip de om și corp de pasăre.

„Toată arta din anticitatea greco-romană, trecând prin renaștere și baroc, a mers pe un cod mimetic al imitării de către artist a realului, arta contemporană nu mai este așa. (…) Sculptura contemporană este în fața unei provocări, pentru că artistul nu mai vrea să facă cap, nici măcar ca Rodin, nu, este o dorință extraordinară a artistului de a-și afirma eul prin căutarea și găsirea a ceva nou, cum, se manifestă acest nou? Într-un final îi recunosc pe cei doi, sunt fericit că îi recunosc, nu e doar recunoașterea mimetică a Monicăi și a lui Virgil ci îi recunosc în noblețea lor, în simbolismul lor, în tot ce a însemnat măreț în viața lor”, a spus Liiceanu.

Detaliile grupului statuar Lovinescu&Ierunca

Statuia Monicăi Lovinescu. Este reprezentată în picioare, cu chip de statuie greacă „grațioasă și fragilă în feminitatea ei fizică”, adresându-se publicului prin gestul oratoric al mâinii drepte ridicate, cu degetele răsfirate, gest prin care cheamă mulțimea, este descrierea făcută la eveniment de prof. de artă monumentală Ioana Beldiman.

Statuia lui Virgil Ierunca. Scriitorul este perceput ca o zonă de sprijin, de calm și echilibru ce i-a fost mereu alături, în cuplu, Monicăi Lovinescu, a mai spus criticul de artă.

Mantia de oțel inoxidabil ce înfășoară cuplul, este „scut de forță și iubire, iar prin delicatețe, vălul devine simbol al nobleței interioare a personajelor, îngemânată cu ideea de rezistență neabătută”, a mai spus Ioana Beldiman. În plus, Liiceanu a menționat că mantia este bătută cu toporișca pentru a obține efectul de răni sau cicatrice.

Pomul Harpiilor sau Arborele răului, parabola securiștilor. „Al doilea lucru care a stupefiat lumea, este pomul harpiilor, l-am numit noi inițial. Homer vorbește primul în Odiseea, de harpii, erau personaje cu corp de pasăre și cap de femeie, erau răpitoare, răpeau oameni la comanda zeilor, erau rele. (…) Aici sunt capetele unor bărbați îmbătrâniți în rele și a trebuit să le dăm un alt nume. Virgil Scripcaru le-a metamorfozat după 2000 și ceva de ani, în capetele unor lichele, cărora unii dintre noi în 1990 le-am făcut un apel să facă un pas înapoi și să nu ne însoțească în continuare în mizeria istorică pe care o creaseră.

Unul dintre ei este cel care la academie i s-a sărbătorit cu mare fast centenarul, în același an cu Monica Lovinescu, Bălăceanu-Stolnici, toți cei cinci de acolo sunt oameni din securitate care au avut de-a face cu infiltrarea Europei Libere”, a mai spus inițiatorul operei de artă Gabriel Liiceanu.

„Să-i comemorăm astăzi pe cei care nu au obosit timp de 40 de ani să amintească zi de zi că ordinea istorică ne fusese distrusă”, a spus, la eveniment, filosoful Gabriel Liiceanu.

La inaugurarea grupului statuar Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din cartierul Cotroceni, au mai luat parte, alături de Gabriel Liiceanu și sculptorul Virgil Scripcariu, primarul capitalei Nicușor Dan, aplaudat la finalul discursului, și ministrul Culturii Raluca Turcan, apostrofată din public de o persoană care protesta față de alianța PNL-PSD, atitudine respinsă de filosoful Liiceanu, care, deși a spus că dezaprobă pactul politic, a transmis că nu acela este momentul potrivit pentru astfel de remarci.

Citește și PNL a boicotat ședința în care denumirea comunistă Bulevardul Primăverii urma să fie înlocuită cu Bulevardul Monica Lovinescu. Liberalii au respins ordinea de zi și invocă o relație încordată cu Nicușor Dan și USR

Citește și Simbolul puterii nomenclaturii, celebrele străzi Primăverii și Herăstrău din București, la a doua tentativă de a fi „învinse” de disidența anticomunistă Monica Lovinescu & Virgil Ierunca. Autorul inițiativei: „Cartierul Primăverii nu-și schimbă denumirea”