Stelian Burcea, fostul căpitan al naționalei de rugby, acuză statul român: Este repetent la a ajuta foștii mari sportivi/ Burcea a lansat un program de reconversie profesională pentru cei ieșiți din arenă

Drama sportivilor ajunşi la finalul carierei, atunci când devin „simpli pietoni în faţa vieţii”, iar experienţa acumulată nu îi mai poate ajuta, este adusă în atenţie de fostul internaţional de rugby Stelian Burcea, care consideră că statul „este repetent” la a-i ajuta pe cei nevoiţi să aleagă un nou drum.

„Consider că statul este repetent la a ajuta foştii mari sportivi. Statul este cel care a instituit, poate fără să vrea, zicala ‘ori eşti campion mondial, ori nu eşti nimic’. În afară de rentele viagere care se oferă unui număr restrâns de sportivi, statul nu face absolut nimic pentru ceilalţi”, a declarat Burcea pentru AGERPRES.

Alături de alţi doi colegi, Florin Vlaicu şi Valentin Popârlan, Burcea a lansat programul de reconversie profesională „Stai în Joc” şi lucrează la o iniţiativă legislativă pe care să o propună autorităţilor, pentru ca anii petrecuţi în activitatea sportivă să conteze ca vechime la finalul carierei.

„În perioada următoare, vom transmite interpelări către o serie de parlamentari, Ministerul Muncii şi Ministerul Tineretului şi Sportului pentru a vedea care sunt planurile lor pentru foştii sportivi. Noi ne gândim să lansăm o iniţiativă legislativă prin care toţi anii petrecuţi pe terenul sau în sala de sport să conteze ca vechime, în funcţie de indicatori actuali, în funcţie de cât a cotizat fiecare. Ne referim la sportivii de performanţă. Vom vedea în ce măsură este posibil şi ce formă vom găsi. Este anormal ca o categorie atât de importantă, care a făcut şi face servicii imaginii României, să nu fie băgată în seamă şi să sufere pentru faptul că după 1989 nu a existat şi nu există un sistem unitar în ceea ce priveşte sportivii, modul în care au fost angajaţi la cluburi şi aşa mai departe”, a afirmat fostul rugbyst.

El consideră că cel mai important obiectiv al proiectului „Stai în joc” este să-i facă pe sportivi să conştientizeze momentul retragerii din activitate şi să fie pregătiţi pentru o nouă viaţă: „Cel mai important obiectiv al nostru cred că este conştientizarea. Toţi trebuie să realizeze că viaţa de sportiv sau antrenor nu este eternă. Plecând de aici, noi dorim ca sportivii să fie cât mai bine pregătiţi pentru viaţa de după sport, în funcţie de direcţia pe care doresc să o urmeze. De asemenea, un alt obiectiv este sprijinirea sportivilor în activitate, dar şi a celor care s-au retras din activitate. Pentru cei în activitate, ne propunem să le oferim sprijin la încheierea contractului şi chiar reprezentare în faţa diverselor comisii sau organisme sportive. Pentru cei pe final de carieră ne propunem să identificăm, împreună cu ei, cele mai bune direcţii de acţiune şi sprijinirea lor cu diverse cursuri de specializare. Totodată, vom acorda suport antrenorilor pentru perfecţionare continuă şi găsirea de oportunităţi de muncă”.

Stelian Burcea afirmă că momentul cel mai greu din viaţa unui sportiv este acela când intervine întrebarea legată de noul drum pe care urmează să meargă.

„În primul rând, ne dorim să le dăm o mâna de ajutor sportivilor mai tineri şi să le împărtăşim din experienţă noastră. Mai ales pentru viaţa din afara terenului. Pentru că pentru ea nu te învaţă nimeni nimic şi te trezeşti după 20-25 de ani de sport ca simplu pieton în faţa vieţii şi poţi ajunge în nişte situaţii deloc plăcute. Dacă vor înţelege să se pregătească din timp pentru această perioadă, atunci vor câştiga timp preţios. Ideea mi-a venit în momentul în care am avut în minte pentru prima oară întrebarea: ‘Şi ce fac acum?’ Sincer, este momentul cel mai greu din viaţa unui fost sportiv. Acela când nu mai merge la antrenamente, când nu mai are meciuri, colegi. Proiectul a fost demarat de puţin timp, împreună cu Florin Vlaicu şi Valentin Popârlan, ambii internaţionali români de rugby, şi se adresează nu numai celor care provin din sportul cu balonul oval. Avem deja 21 de membri ai asociaţiei, din mai multe domenii de activitate, din România şi din Franţa, şi în perioada următoare urmează să lansăm o campanie online prin care să atragem şi mai mulţi, din toate sporturile. Avem deja şi două sponsorizări. Cotizaţia anuală este simbolică – 1 leu pe an pentru actuali sau foşti sportivi şi antrenori şi 100 lei pentru cei care vin din afara sportului, indiferent de domeniul de activitate. Nu vrem să punem nici cea mai mică presiune pe cei din sport. Nu stăm în banii din cotizaţiile sportivilor. Oamenii pot afla mai multe despre noi pe platforma www.staiinjoc.ro, care va fi lansată în curând. Urmărim ca până în iunie să avem semnate mai multe parteneriate cu instituţii de sport, şi nu numai, din România”, a completat fostul rugbyst.

Majoritatea sportivilor ajunşi la finalul carierei nu sunt pregătiţi pentru o schimbare a vieţii profesionale, iar locurile disponibile ca tehnicieni în sporturile din care provin sunt limitate.

„Evident, majoritatea doresc să meargă spre partea de antrenorat. Dar câţi antrenori sau specialişti, care pot trăi numai din salariul de antrenor, credeţi că poate suporta orice sport din România, în afară de fotbal? Vă spun eu, foarte puţini spre infim. Şi atunci te afli în postura în care lucrul la care te pricepi cel mai bine – un sport anume, nu îţi mai poate oferi nimic. Coroborat cu întrebarea ‘Şi eu ce fac acum?’, nu pare o situaţie deloc veselă. Direcţiile sunt diverse. Sunt unii care au vocaţie pentru un alt domeniu şi sunt programatori, designeri sau oameni de afaceri. Dar sunt şi alţii care transpun într-o meserie multe din elementele pe care le-au folosit în sport şi devin, spre exemplu, bodyguarzi sau preparatori fizici. Depinde de la caz la caz. Marea majoritate a sportivilor nu au nimic pregătit. Există un număr mic de la cluburi statornice unde pot continua în cadrul clubului. Dar la un nivel mult mai mic. Şi acesta este tot un şoc. Din sportiv respectat şi remunerat la un nivel confortabil, poate şi internaţional, ajungi să o iei de jos, poate fără şcoală sau documente şi începi să înţelegi cam cât de complicată e viaţa de după sport”, a mai spus acesta.

Stelian Burcea a transmis şi un mesaj sportivilor prin care îi îndeamnă să se gândească cu atenţie la cea de-a două carieră: „Să meargă la Şcoala de Antrenori dacă vor să urmeze o carieră în sport sau să se dezvolte cât pot de mult în noul domeniu, încă din perioada cât sunt sportivi activi, astfel încât să aibă cât mai multe pregătite pentru civilie. În România poţi fi super-antrenor, dacă nu ai toate carnetele de antrenor, licenţele şi toate hârtiile necesare, nu poate să te angajeze nimeni. După care, după ce ai tot, ca să poţi fii angajat, atunci intervine selecţia. Trebuie să fii bun ca să fii selectat. Cine credeţi că are răbdare cu un antrenor tânăr într-o ţară în care toată lumea vrea rezultate azi? Eu vă pot da exemplul colegilor din generaţia mea, născuţi 1983-1985, care au obţinut o serie de rezultate bune cu naţionala şi care ar avea veleităţi să devină antrenori foarte buni. Câţi credeţi că pot să îşi întreţină familia din salariul de antrenor? Provenim din sportul de echipă cel mai numeros. Este greu să ţii o echipă de rugby. La un lot de 30-35 de sportivi, bugetul este pe măsură. Ca atare echipele nu sunt multe, deci şansele scad veritiginos”.

Toate aceste probleme întâmpinate de sportivi la finalul carierei i-au determinat pe iniţiatorii proiectului „Stai în joc” să ofere asistenţă în ceea ce priveşte reconversia profesională celor care în mod evident au nevoie să fie ghidaţi.

AGERPRES difuzează în cadrul proiectului #VieţiReinventate o serie de materiale prin care îşi propune să aducă în atenţia publicului larg problematica reconversiei profesionale în rândul sportivilor români şi dificultăţile întâmpinate la schimbarea carierei.

sursa: Agerpres

sursa foto: CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO