Stelian Ion: De ce se sunt periculoase legile Justiției propuse de Predoiu. Indulgența partenerilor europeni generată de contextul geopolitic va fi folosită de Iohannis și de sistemul pe care îl patronează pentru a pune căpăstru Jstiției

Stelian Ion, deputat USR și fost ministru al Justiției, acuză că proiectele Predoiu privind Legile Justiției sunt „mai nocive chiar decât varianta rezultată în 2018 din Comisia Iordache”, în condițiile în care, afirmă el, Comisia specială începe miercuri dezbaterea acestor proiecte, „pe repede-înainte, așa cum se întâmpla în epoca Dragnea de tristă amintire”.

„Sub multe aspecte, proiectele de lege sunt mai nocive chiar decât varianta rezultată în 2018 din Comisia Specială. Acesta este și motivul pentru care ministrul Cătălin Predoiu forțează accelerarea dezbaterii parlamentare și se opune din răsputeri obținerii unui aviz din partea Comisiei de la Veneția pentru legile justiției”, afirmă Stelian Ion; citat într-un comunicat USR.

„Ce și-a dorit Dragnea în 2018 cu legile justiției, dar nu a reușit deplin, va încerca acum Iohannis, profitând de neatenția oamenilor. Indulgența partenerilor europeni generată de contextul geopolitic va fi folosită acum de Iohannis și de Sistemul pe care îl patronează format din vechile partide, PSD și PNL, pentru a pune căpăstru justiției. Rămâne de văzut câți vor închide ochii la aceste derapaje și câte dintre aceste propuneri toxice vor intra în vigoare”, adaugă fostul ministru al Justiției.

De ce sunt toxice proiectele legilor justiției propuse de Predoiu? Iată doar câteva argumente oferite de Stelian Ion:

I. În primul rând pentru că pot periclita grav, prin influențe politice, anchetele penale, inclusiv cele referitoare la fapte de corupției.

Să nu uităm că în această perioadă se vor cheltui miliarde de euro din PNRR, la care se vor adăuga sumele alocate prin PNDL și prin alte asemenea proiecte. Nici PSD și nici PNL nu au nevoie de deranj din partea procurorilor.

1. Nicio reformă în numirea procurorilor de rang înalt.

Influența politică asupra anchetelor penale se poate realiza, în primul rând, prin menținerea numirilor exclusiv politice a procurorilor de rang înalt. Este „amănuntul” la care ține în mod deosebit Klaus Iohannis. Afirm că sunt numiri politice pentru că atât cel care face propunerea (ministrul justiției), cât și cel care decide numirea (președintele României) sunt politicieni. Între ei nu există niciun filtru din afara domeniului politic, există doar un aviz consultativ dat de secția pentru procurori a CSM. Cei doi politicieni pot ignora acest aviz, cum de fapt au și procedat Predoiu și Iohannis în mai multe rânduri, atrăgând inclusiv criticile Comisiei Europene. Sigur că și secția pentru procurori poate greși, dar aici vorbim despre un mecanism de echilibru între puterile statului care acum nu există.

Noi trebuie să concepem proceduri care să reziste cât mai bine în caz de derapaj din partea oricui ar deține, la un moment dat, aceste funcții publice. În ciuda recomandărilor ferme ale Comisiei Europene din rapoartele MCV, ale GRECO și ale Comisiei de la Veneția, numirile procurorilor de rang înalt vor continua să fie eminamente politice. Și este vorba nu doar despre Procurorul General și șefii DNA și DIICOT, ci și despre adjuncții lor și șefii de secții.

Lucrurile sunt cu atât mai grave, cu cât proiectele prevăd creșterea substanțială a puterilor Procurorului General și ale șefilor DNA și DIICOT, toți trei numiți politic.

Vă reamintesc că Procurorul General este și cel care numește procurorii anume desemnați pentru anchetarea tuturor magistraților. Prin Legea 49/2022 de desființare a SIIJ Predoiu a amputat un braț al DNA, luându-i competența de anchetare a magistraților. Le-a făcut astfel pe plac unor magistrați cu influență anchetați la un moment dat de DNA, care au rămas în sistem cu o ură teribilă față de această instituție. Înlocuirea SIIJ cu o rețea de procurori (o putem numi RIIJ) din afara DNA, desemnați printr-o procedură discutabilă, a fost aspru criticată de Comisia de la Veneția. Cu toate acestea, Predoiu nu a propus corectarea legislației în acord cu avizul Comisiei de la Veneția și a menținut amputarea competențelor DNA în ce privește corupția din magistratură. Efectele loviturii încasate de DNA din partea puterii actuale se permanentizează. Cu toate acestea, ministrul Predoiu afirmă la fiecare intervenție a sa, cu îndrăzneală și lejeritate, că proiectele sale respectă standardele internaționale și avizele Comisiei de la Veneția.

2. Procurorii vor depinde de ministrul de interne și de șefii din poliție pentru a-și face anchetele.

Cum mai sunt afectate anchetele penale? Odată cu intrarea în vigoare a noilor legi se vor elimina foarte multe articole care reglementează detașarea polițiștilor la parchete. Acest vid legislativ va putea face imposibilă activitatea polițiștilor în subordinea directă și exclusivă a procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale. Procurorii nu efectuează ei înșiși interceptări, nu fac ei înșiși filaje, aceste acte operative sunt realizate de polițiști. Este esențial ca, în activitatea sa, polițistul să fie subordonat doar procurorului nu doar operativ, dar și administrativ. Dubla subordonare a polițistului față procuror, pe linie operațională, dar și față de șeful din poliție, pe linie administrativă, reprezintă o problemă reală care afectează calitatea anchetelor penale.

S-a întâmplat nu o dată ca polițiștii de poliție judiciară care aveau dosare de instrumentat sub coordonarea procurorului să fie trimiși în alte misiuni de șefii săi din poliție, ori să li se solicite dosarele penale pentru verificarea, chipurile, a unor aspecte administrative. În felul ăsta fie erau împiedicați să își facă treaba, fie era divulgat conținutul dosarului. DNA și DIICOT au la dispoziție polițiști de poliție judiciară, mai puțini decât ar avea nevoie, dar suficient cât să facă diferența. Acum, la parchetele de pe lângă tribunale sunt detașați polițiști judiciari. Restul parchetelor se descurcă așa cum pot, fiind la cheremul MAI.

În loc să se generalizeze aceste detașări în subordinea procurorilor și pentru toate celelalte categorii de parchete, proiectele lui Predoiu le limitează și mai mult decât în prezent, doar la DNA și DIICOT, restul parchetelor, inclusiv faimoșii procurori preluați de la SIIJ pentru a ancheta magistrați urmând să depindă de ministrul de interne și de șefii din poliție pentru a primi polițiști de poliție judiciară cu care să lucreze. Prin cedarea totală făcută de ministrul Predoiu în fața intereselor de la vârful Ministerului Afacerilor Interne procurorii pot rămâne fără un important sprijin, împărțindu-i pe polițiști cu șefii lor din poliție care îi vor folosi pentru tot felul de alte activități: ordine publică, hârțogăreală, controlat bătrânele care vând zarzavat la colț de stradă.

3. Puteri sporite pentru cei trei procurori de rang înalt numiți politic

Un alt element controversat care va putea constitui un instrument teribil de influențare politică a anchetelor penale îl constituie faptul că procurorul general al PICCJ și procurorii șefi ai DNA și DIICOT vor putea infirma măsurile și soluțiile tuturor procurorilor din subordine, nu doar ale celor aflați în imediată subordonare.

Ministrul Cătălin Predoiu a ignorat toate argumentele extrem de clare exprimate în avizul Comisiei de la Veneția emis în 1996 referitor la proiectul de Constituție a Ucrainei („Legea privind organizarea și procedura procuraturii ar trebui să definească procuratura ca fiind un sistem de autorități relativ independente, organizate de preferință în corespondență cu sistemul judiciar. Ar trebui să intre în competența autorității superioare posibilitatea de a controla nivelul imediat inferior. Cu toate acestea, autoritatea cea mai înaltă nu ar trebui să o controleze direct pe cea mai joasă. În acest fel, sistemul de procuratură ar fi protejat împotriva intervenției sau influenței politice directe”.) Față de avantajul teoretic de a remedia mai rapid unele nereguli punctuale care ajung pe masa procurorilor șefi, riscul de a compromite munca unor întregi structuri de parchet (PG, DNA, DIICOT) este infinit mai mare. Un procuror de pe la un parchet care comite o ilegalitate răspunde în fața procurorului ierarhic sau a instanței, pentru cazurile punctuale pe care le are în lucru, însă un procuror general sau un șef DNA/DIICOT numit politic care, la un moment dat, deraiază grav poate afecta întreaga activitate a parchetului pe care îl conduce.

4. Pârghii în mâna Procurorului General pentru intimidarea procurorilor de caz

Procurorul General al PICCJ va deveni titular al acțiunii disciplinare față de procurori, alături de Inspecția Judiciară, și va decide cu privire la mobilitatea procurorilor (delegări și detașări). Dacă ești un procuror sârguincios care ai supărat pe cine nu trebuie, fie îți este infirmată soluția, fie nu ți se aprobă o delegare sau detașare dorită, fie te trezești la un moment dat direct în fața CSM cu acțiune disciplinară. Aceste pârghii foarte puternice puse în mâna unei persoane numite politic, cum este Procurorul General, pot reprezenta instrumente de presiune și intimidare a procurorilor.

5. DNA și DIICOT, lăsate fără procurori

Condițiile de vechime stabilite pentru selecția pentru DNA și DIICOT, precum și cele necesare pentru promovarea procurorilor la parchetele superioare sunt de natură să adâncească deficitul de personal deja existent și să influențeze în mod negativ anchetele penale, după principiul „mai puțini procurori, mai puțină corupție”.

Conducătorii unităților de parchete au tras nenumărate semnale de alarmă cu privire la deficitul de personal. Vocea lor nu a fost însă auzită și de către inițiatorul acestor proiecte.

II. O altă problemă gravă a acestor proiecte de lege este aceea că selecția și promovarea magistraților nu se va face pe criterii obiective, meritocratice.

1. Promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție se va face fără concursul de verificare a cunoștințelor juridice, fiind păstrate doar evaluarea hotărârilor judecătorești redactate și un interviu susținut în fața Secției pentru judecători a CSM.

Această modalitate de selecție este una pur subiectivă, în dezacord total cu importanța și rolul exercitat de judecătorii de la cea mai înaltă instanță din țară. Selecția pentru această instanță ar trebui să fie printre cele mai riguroase. Legislația anterioară, modificată în mod regretabil în anul 2018 prevedea și o probă scrisă, procedura fiind apreciată în rapoartele MCV ulterioare din intervalul 2011-2017. După modificările legislative nocive din 2018, în Raportul privind România adoptat de GRECO în 2018 s-au exprimat critici față de abandonarea criteriilor obiective pentru promovarea magistraților. Proiectele legilor justiției în varianta Predoiu nu corectează aceste anomalii.

2. Mai mult decât atât, Predoiu propune eliminarea evaluărilor profesionale periodice a judecătorilor de la instanța supremă, deși la această instanță evaluarea periodică ar trebui să fie riguroasă pentru a se asigura cea mai înaltă calitate profesională a judecătorilor.

3. Și promovarea efectivă la curțile de apel și tribunale se face tot printr-o evaluare subiectivă a activității din ultimii trei ani, fără concurs.

4. Nici vicepreședinții instanțelor/adjuncții șefilor de parchete nu vor mai fi selectați prin concurs, ci vor fi numiți din pix, la propunerea președinților instanțelor de către Secția pentru judecători a CSM.

5. Un alt element negativ este puterea exagerat de mare pe care o dobândesc președinții curților de apel atât în privința promovării judecătorilor la curțile de apel cât și a evaluării periodice a acestora. Comisia de la Veneția a criticat în trecut acest tip de puteri exagerate date președinților de instanțe.

6. Proiectele de lege relevă interesul inițiatorului inclusiv față controlul asupra Institutul Național al Magistraturii, aspect care ar putea duce, la un moment dat, la intrarea în magistratură pe bază de cunoștințe și relații.

Aceste modalități nemeritocratice de selecție și promovare a magistraților vor permite ascensiunea în magistratură a unor persoane nepregătite profesional a căror calitate principală va fi, cel mai probabil, obediența în fața șefilor care vor deține putere absolută în raport cu subordonații.

III. Concentrarea puterii din sistemul judiciar în mâna câtorva persoane este un regres evident și deosebit de periculos.

Ea este reflectată de modificări precum: Secția pentru judecători din CSM dobândește foarte multe atribute noi în raport cu plenul CSM și cu alte instituții, Procurorul General dobândește mai multă putere asupra procurorilor și anchetelor, crește nejustificat puterea președintelui ICCJ, este întărită influența și puterea președinților de instanțe, în special a curților de apel, în defavoare colegiilor de conducere. Deciziile vor fi luate de către președinții instanțelor și conducătorii parchetelor, nu de către colegiile de conducere, alese democratic. Aceste colegii devin doar organisme de sprijin al președinților și conducătorilor de parchete. Este slăbit rolul Institutului Național al Magistraturii și mai ales al Consiliului științific al INM în favoare secției pentru judecători a CSM. Consiliul știițific al INM care deține în prezent rolul de conducere a INM este înlocuit cu o singură persoană, directorul INM care va exercita singur funcția de conducere. Directorul INM va fi numit și revocat de CSM. Așadar CSM își întărește puterea asupra INM, în condițiile în care activitatea INM și conducerea asigurată de Colegiul științific au avut un rol pozitiv în selecția obiectivă și corectă a magistraților, departe de orice jocuri de putere care, la nivelul Consiliului Superior al Magistraturi, au fost frecvente. Colegiul științific format din magistrați cu înaltă pregătire, dar și din profesori universitari de la cele mai reputate facultăți de drept din țară, precum și din reprezentanți ai personalului de instruire de la INM e mai greu de controlat, de aceea se propune ca el să devină un organism cu rol decorativ, ceea ce reprezintă un evident regres.

Aceste modificări sunt mai departe de ideea de reformă și mai aproape de aceea a recreării a unui sistem de justiție de clientelar în care este întărită subordonarea ierarhică și în care este slăbită independența magistratului.

IV. Privilegii noi pentru magistrați

La rubrica de aspecte nocive aduc în discuție și o serie de privilegii noi acordate unor magistrați care pot aduce indirect deservicii actului de justiție. Astfel, prevederea ca pentru acordarea pensie de serviciu să fie luată în calcul și vechimea în profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, prevederea ca pensia de serviciu să fie calculată în funcție de indemnizația avută în funcția de conducere deținută în trecut (care crește cuantumul pensiilor speciale care vor fi acordate) și cea potrivit căreia membrii CSM să poată deveni după încheierea mandatului avocați sau notari, fără examen ar putea determina pe unii magistrați să își dorească ocuparea acelor funcții doar pentru obținerea ulterioară a acestor drepturi bănești. Ministrul Predoiu a replicat că nu e atributul său domeniul salarizării. Dincolo de faptul că afirmația e falsă, MJ fiind inițiator pe proiectele care conțin aceste reglementări speciale, aceste afirmații sunt contrazise de faptele sale: a propus majorarea cuantumului pensiilor speciale chiar și față de legislația actuală, dând posibilitatea calculării pensiei în funcție de indemnizația avută în funcția de conducere deținută în trecut.

Spre exemplu, dacă fără o vechime foarte mare un judecător a fost ales președinte CSM, iar ulterior nu va promova în carieră așa încât să egaleze veniturile pe care le obținea în calitate de președinte CSM, lui i se va calcula pensia în raport de indemnizația pe când deținea calitatea de președinte al CSM, indiferent de câți ani au trecut de atunci. De asemenea, prevederea potrivit căreia magistrații pot avea calitatea de expert în proiecte cu finanţare externă în domeniul justiţiei poate afecta activitatea magistraților care vor fi atrași spre acest gen de activități lucrative foarte bine plătite, în detrimentul activității de judecător sau procuror.

V. O hibă majoră a proiectelor lui Predoiu este lipsa de reformă la nivelul CSM.

1. Practic plenul CSM este golit de atribuții, acestea fiind preluate de către cele 2 secții. Putem spune fără a greși că nu mai avem de facto CSM, ci două CSM-uri, unul pentru judecători și unul pentru procurori. Tendința de rupere a unor atribuții de la plen în favoarea celor două secții nu este nouă, însă proiectele lui Predoiu desăvârșesc această lucrare de transformare a CSM ca organ unic în două organe separate, dar mai ușor de influențat și controlat politic.

2. În loc să se deschidă către exterior, CSM-ul se transformă într-un bastion lipsit de transparență. Proiectul de lege privind CSM elimină obligativitate transmiterii live a ședințelor CSM. Acesta este un real regres și vine în contradicție flagrantă cu recomandările MCV referitoare la transparența și răspunderea CSM. Se pare că publicul nu trebuie să mai vadă ce se discută în CSM și ce opinie are fiecare membru.

3. Se elimină posibilitatea de revocare a membrilor aleși ai CSM pentru îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor legale. E un fel de imunitate care îi ferește pe membrii aleși de posibilitatea de a fi trași la răspundere de către cei care i-au ales, dacă nu își fac treaba.

4. Se păstrează actuala formă de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii „pe bisericuțe”, adică separat, pe fiecare nivel de instanță/parchet, în ciuda problemelor ivite chiar și la alegerile din acest an. Judecătorii/procurorii, indiferent de nivelul instanței/parchetului la care își desfășoară activitatea, ar trebui să poată alege dintre toți candidații judecători/procurori. Predoiu a renunțat la scrutinul universal propus inițial în proiect. Asta înseamnă păstrarea mecanismelor de putere existente care au permis crearea unor nuclee de putere în interiorul magistraturii extrem de nocive.

VI. De o gravitate aparte este faptul că răspunderea disciplinară va continua să fie folosită ca element de presiune asupra magistraților

1. Alături de SIIJ, Inspecția Judiciară a fost folosită ca instrument de presiune asupra magistraților incomozi (care au criticat public anumite propuneri legislative, sau au dat unele soluții care au deranjat persoane foarte influente). Inspecția Judiciară, condusă până relativ recent de către o persoană căreia i s-a prelungit mandatul prin decizie politică (OUG) și care și-a ales inspectorii cu care să lucreze, continuă să fabrice dosare magistraților incomozi. De aceea, o reformă reală în acest domeniu era de dorit. O soluție mai potrivită ar fi fost, spre exemplu, desființarea inspecției judiciare și înființarea a două inspecții separate, cu conducere separată, una pentru judecători și una pentru procurori.

2. Dobândirea de către procurorul general și de către președintele ICCJ a calității de titular al acțiunii disciplinare creează noi instrumente de presiune și intimidare asupra magistraților. În privința președintelui ICCJ, această modificare este și mai problematică, având în vedere că acesta conduce chiar instanța care pronunță decizia definitivă în materie disciplinară.

3. Introducerea unei noi cauze de răspundere disciplinară, exprimată în termeni foarte neclari – încălcarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor – va putea da naștere la abuzuri. Practic, orice conduită a unui magistrat incomod va putea fi considerată nepotrivită, nedemnă, și poate atrage o cercetare disciplinară. Ai tuns gardul cu drujba sau ai postat pe un site de socializare un exercițiu de arte marțiale, ești exclus din magistratură. Ai manipulat repartizarea aleatorie pentru un politician acuzat de plagiat, ești apărat și ieși la pensie fără emoții.

4. Afectarea libertății de exprimare a magistraților. Proiectul de lege privind statutul judecătorilor și procurorilor menține una dintre dispozițiile introduse în 2018: „Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, în exercitarea atribuțiilor, să se abțină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului – legislativă și executivă”. În iulie 2018, Comisia de la Veneția a criticat această reglementare menită să descurajeze libertatea de exprimare a magistraților. Magistrații trebuie să fie din ce în ce mai tăcuți în spațiul public, muți dacă se poate, pentru că opiniile lor pot deranja.