Stratfor: Europa de Est asistă la o revoluție tăcută/ Din Cehia până în Albania și din Slovacia până în România, oamenii ies în stradă

O revoluție tăcută cuprinde întreaga Europă de Est. Din Cehia până în Albania și din Slovacia până în România, oamenii ies în stradă pentru a cere de la guvernele lor mai multă transparență. Deocamdată rezultatele au fost modeste, însă este o tendință care va juca un rol important în regiune în anii ce vor veni, cât și una care va influența viitoare decizii guvernamentale și rezultate electorale, scrie think thank-ul american Stratfor, citat de Rador.

Într-un moment în care UE nutrește temeri tot mai mari privind starea democrației și statului de drept în membrii ei și țările candidate din Est, alegătorii transmit mesajul că vor ca guvernele lor să fie mai transparente – un lucru care în cele din urmă ar putea contribui la micșorarea faliei în creștere dintre jumătățile vestică și estică ale continentului.

Proteste în interiorul și exteriorul UE

În prima jumătate a lui 2019 protestele au zgâlțâit țări din Europa Centrală și de Est (ECE) și din Balcani. În Cehia oamenii au ieșit în stradă de mai multe ori pentru a cere demisia premierului Andrej Babis din cauza unor acuzații de fraudă implicând fonduri UE. Protestele au atins apogeul la sfârșitul lui iunie, când, conform organizatorilor, 250.000 de oameni au protestat la Praga, cea mai mare manifestație de la căderea regimului comunist în 1989.

În Slovacia vecină mii de oameni au ieșit în stradă în ultimele săptămâni pentru a protesta contra guvernului și a cere ca autoritățile să rezolve asasinarea din 2018 a jurnalistului de investigații Jan Kuciak, împușcat împreună cu logodnica sa în timp ce investiga corupția politică legată de crima organizată. La fel ca în Cehia, protestele slovace au fost cele mai mari din țară de după căderea comunismului, acum trei decenii.

Mai departe, spre sud-est, câteva orașe românești au cunoscut proteste intermitente încă din 2017 ca reacție la reformele guvernului, care au mărit controlul asupra justiției și au îmblânzit pedepsele pentru infracțiuni de corupție. Conform activiștilor, la unele dintre proteste s-au strâns peste 500.000 de oameni.

Oamenii își exprimă furia împotriva guvernelor și în afara UE. În Albania, partidele de opoziție cer demisia premierului Edi Rama de luni de zile, acuzându-l de fraudă electorală. Unele manifestații au dus la violență, poliția răspunzând cu gaze lacrimogene și tun cu apă când unii manifestanți au încercat să ia cu asalt parlamentul, în aprilie.

În Serbia vecină, oamenii organizează proteste guvernamentale încă din noiembrie, când niște atacatori necunoscuți au bătut un politician din opoziție. Protestatarii cer o mai mare libertate a presei și alte libertăți politice, pe lângă mai mult transparență guvernamentală. Unii protestatarii au cerut și demisia președintelui Aleksandar Vucic.

Guverne opace se ciocnesc de o societate gălăgioasă

Originea tuturor acestor proteste variază: în cazurile precum Albania, partidele din opoziție au condus manifestațiile, în vreme ce în altele, cum e în România, opoziția politică a susținut demonstrații lansate inițial de societatea civilă sau de grupuri constituite pe rețelele sociale.

Oricare ar fi originea lor, protestele împărtășesc teme comune, inclusiv revendicări privind mai multă transparență guvernamentală, o luptă anticorupție mai robustă și o mai profundă libertate a presei. Protestele sunt de asemenea contagioase: de pildă, unii dintre organizatorii protestelor din Cehia au admis că au fost inspirați de evenimentele din Slovacia vecină.

Este o tendință remarcabilă, într-o regiune în care democrația a sosit relativ recent. În ultimele trei decenii, aceste țări (în special cele care au aderat la UE) au devenit democrații, însă există indicii că procesul a încetinit sau chiar a început să se inverseze în ultimii ani.

UE și-a exprimat îngrijorarea față de slăbirea democrației și statului de drept în Polonia, Ungaria și România și a amenințat cu măsuri punitive contra lor. Bruxelles-ul se teme că guvernele din regiune capătă un prea mare control asupra justiției, pun presiunea pe instituțiile critice de presă și sunt prea permisive cu corupția. Comisia Europeană a avertizat totodată țări precum Serbia și Albania, care aspiră să adere la UE într-o bună zi, că trebuie să devină mai transparente.

Conform Transparency International, majoritatea țărilor din regiune se clasează sub media UE la capitolul corupție. În cel mai recent Indice al Percepției Corupției al ei, ea a avertizat că „instituții și valori democratice sunt în pericol” în regiune. Fapt care dezvăluie una dintre principalele contradicții sociale și politice din ECE și Balcani, care opune guverne din ce în ce mai opace unor grupuri civice care cer tot mai multă transparență conducătorilor.

Se bucură de un succes modest

Organizațiile civice și partidele politice care presează pentru mai multă transparență guvernamentală în regiune se confruntă cu provocări semnificative. Prima este cea de a menține avântul. Cel mai adesea se întâmplă ca protestele de masă să se estompeze după câteva săptămâni, în condițiile în care guvernele fac concesii superficiale fără a altera semnificativ statu-quo-ul. De exemplu, protestele masive din Serbia nu au reușit să determine guvernul să facă vreo concesie.

În plus, multe dintre guvernele respective se bucură de o popularitate largă, în ciuda presiunii interne și a celei externe, din partea UE, împotriva lor. În multe asemenea cazuri și opoziția rămâne dezbinată, în pofida antipatiei împărtășite împotriva guvernului. Este cazul Ungariei și Poloniei, unde partidele de guvernare au câștigat alegerile europene cu o marjă considerabilă, cu toate îngrijorările UE legate de statul de drept în cele două țări.

Totuși, în unele cazuri, nemulțumirea internă și externă a forțat guvernul să schimbe cursul. În urma unei evoluții proaste la alegerile europene și a pierderii unui referendum fără obligativitate juridică privind politici ale guvernului, premierul român Viorica Dăncilă a anunțat luna trecută că Bucureștii își vor abandona unele dintre cele mai controversate reforme judiciare, precum și unele decizii privind diminuarea pedepselor pentru infracțiuni de corupție.

În Slovacia, protestele antiguvernamentale au forțat demisia premierului Robert Fico la începutul lui 2018 și au propulsat-o în mai pe activista și novicea politică Zuzana Caputova în funcția de președinte. Apoi, la alegerile europene din mai, partidul Smer al lui Fico a pierdut pentru prima oară în mai bine de un deceniu, în favoarea unei coaliții relativ noi de forțe politice pro-UE.

Ce înseamnă pentru Europa

În anii următori, apariția unei societăți civile dispuse să protesteze contra măsurilor luate de guvern pentru subminarea democrației și statului de drept va avea mai multe efecte în ECE și Balcani. În primul rând va contrabalansa manevrele guvernelor în direcția opusă.

Protestele nu vor izbândi mereu, și nici guvernele nu vor deveni mai transparente peste noapte. Cu toate acestea, protestele indică faptul că, la trei decenii de la introducerea democrației, mari segmente ale societăților est-europene nu doresc să derapeze înapoi către autoritarism.

Sentimentele antiguvernamentale vor deschide totodată calea forțelor politice anti-establishment din regiune. În unele cazuri, ar putea duce la preluarea puterii de către forțe autentic democratice și la adoptarea de reforme pentru consolidarea statului de drept și separării puterilor în stat în țările respective. În altele, poate duce la apariția unor forțe naționaliste și populiste – o tendință care se manifestă deja la nivelul întregii UE.

Oricare ar fi cazul, un mediu politic mai volatil va stimula fragmentarea politică și socială care are loc pe tot cuprinsul Europei, fapt care duce la un risc politic mai ridicat, la o mai mare incertitudine politică și la alegeri mai impredictibile.

Pentru UE, situația reprezintă o dilemă strategică. Principalele instituții UE și cele mai mari state membre, Germania și Franța, vor saluta presiunea societății civile pentru guverne mai transparente. Dar există o line foarte fină între a sprijini aceste mișcări și a fi văzut drept unul care se amestecă în treburile suverane.

E foarte probabil ca forțele eurosceptice din regiune să înfățișeze sprijinul UE pentru protestele antiguvernamentale și amenințările de a pedepsi guvernele drept un exemplu de interferență UE în afacerile interne. Forțele naționaliste s-ar putea folosi și ele de acțiunile UE pentru a exacerba sentimentele anti-UE dintr-o regiune care deja are sentimente amestecate în privința Bruxelles-ului.

Pe parcursul ultimelor trei decenii, dorința de aderare la alianțe occidentale internaționale precum UE și NATO a determinat regimurile foste autoritare din ECE și Balcani să introducă reforme politice și economice și să se transforme în democrații de piață.

Procesul a fost în mare parte unul de succes, întrucât toate statele care au aderat la UE din anii 2000 până la începutul anilor 2010 sunt, preponderent, țări democratice, în vreme ce statele candidate au introdus reforme democratice sub sponsorizarea UE.

Însă evenimente recente au provocat îngrijorare la Bruxelles și în alte capitale occidentale cu privire la sănătatea valorilor democratice și a statului de drept în ECE și Balcani. Țări precum Franța au mers chiar până acolo încât să spună că statele care nu respectă valorile UE n-ar trebui să mai primească fonduri de la bloc.

Însă propriile dispute politice interne din UE contribuie și ele la extinderea faliei dintre estul și vestul continentului, întrucât multe țări estice au devenit mai sceptice în privința beneficiilor integrării europene și, în consecință, mai puțin dispuse să urmeze ghidajul Bruxelles-ului.

În același timp, unele țări candidate ar putea deveni mai puțin dispuse să urmeze ghidajul UE dacă vor ajunge să creadă că nu vor adera la bloc în viitorul previzibil.

Recenta decizie de a se acorda controlul principalelor instituții politice ale blocului unor cetățeni ai unor state din „nucleu” precum Franța, Germania, Belgia, Spania și Italia, iar nu ai unor state estice, reprezintă în parte și o reacție a statelor membre occidentale la comportamentul guvernelor estice.

Mai mult decât atât, constituie și un indiciu al unei deconectări tot mai mari între estul și vestul blocului – un proces care s-ar putea încheia cu o sciziune irevocabilă a Europei.

Demonstrațiile recente din numeroase state estice arată însă că o proporție apreciabilă a societății civile este dispusă să-și facă simțită prezența pentru a cere mai multă transparență guvernamentală, mai puțină corupție, mai multă libertate a presei și un stat de drept mai puternic, toate acestea ca parte a unui efort de a împiedica adâncirea respectivei falii.

Asemenea proteste pro-democrație nu sunt neapărat și pro-UE, însă revendicarea unei mai mari transparențe poate contribui la închiderea faliei dintre estul și vestul blocului.

Sursa: Stratfor/ Rador/ Traducere: Andrei Suba