Structura Adunării Naționale a Franței: 11 grupuri parlamentare (număr record), fragmentare extremă, majoritate absolută absentă, coaliție de guvernare greu de format

A doua zi după inaugurarea Adunării Naționale a fost publicată lista grupurilor parlamentare formate în urma alegerilor legislative din 30 iunie și 7 iulie.

Lista lor în ordinea descrescătoare a mărimii este următoarea:

• Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), lideră Marine Le Pen 126 membri
• Împreună pentru Republică (EPR, centru, pro-prezidențial), lider Gabriel Attal, 99 membri
• Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală), lideră Mathilde Panot, 72 membri
• Partidul Socialist (PS), lider Boris Vallaud, 66 membri
• Dreapta Republicană (LDR, centru-dreapta), lider Laurent Wauquiez, 47 membri
• Ecologist și Social (ES), lideră Cyrielle Chatelain, 38 de membri
• Democrații (Dem, centru-dreapta, pro-prezidențial), lider, Marc Fesneau, 36 de membri
• Orizonturi (Hor, centru-dreapta, pro-prezidențial), lider Laurent Marcangeli, 31 de membri
• Libertăți, Independenți, Peste Mări și Teritorii (LIOT, independenți), lider Stephane Lenormand, 21 de membri
• Stânga democrată și republicană (GDR, comuniști), lider Andre Chassaigne, 17 membri
• La Dreapta (A Droite, dreapta radicală), lider Eric Ciotti, 16 membri
• Neafiliați 8 membri

TOTAL 577

Gruparea pe blocuri este următoarea:

Noul Front Popular (NFP, alianța stângii) LFI, PS, EcoSoc, GDR 193

Blocul centrist pro-prezidențial EPR, Dem, Hor 166

RN și La Dreapta 142

LDR 47

Independenți și neafiliați 29

Este clar că niciunul dintre blocuri nu întrunește majoritatea absolută de 289. Președinta Adunării Naționale, Yael Braun-Pivet, a fost realeasă joi în funcție în al treilea tur de scrutin cu 220 de voturi, față de 207 cât a întrunit candidatul NFP, Andre Chassaigne, și 141 pentru Sebastien Chenu, candidatul RN.

Braun-Pivet a beneficiat de sprijinul blocul pro-prezidențial, al DR la care s-au adăugat câțiva independenți. Dar și așa majoritatea absolută este foarte departe. Președintele Emmanuel Macron evoca posibilitatea unei coaliții care să meargă de la centru stânga la centru dreapta, excluzând RN și LFI, cuprinzând centriștii, PS, Verzii și DR. O astfel de coaliție ar întruni sprijinul a 318 deputați, însă diferențele ideologice sunt considerabile și în plus PS și Ecologiștii Sociali ar trebui să se separe de NFP, alianța în cadrul cărora au fost aleși.

La ora actuală guvernul demisionat condus de Gabriel Attal rămâne provizoriu pentru a expedia treburile curente ale țării, prima prioritate fiind Jocurile Olimpice care vor fi inaugurate peste o săptămână la Paris.

Cum președintele Macron nu are dreptul să dizolve Adunarea Națională înainte de iunie 2025, perspectiva unei crize instituționale prelungite devine o realitate cu care Franța nu s-a mai confruntat din 1958, când Charles de Gaulle a fondat cea de-a Cincea Republică, în care un președinte cu prerogative substanțiale și scrutinul majoritar uninominal au condus la guvernări fie de dreapta, fie de stânga. Această situație inedită riscă să facă Franța neguvernabilă.