Studiu: Animalele sălbatice se tem mai mult de vocile oamenilor decât de sunetele leilor

Vocile umane provoacă o teamă considerabil mai mare la mamiferele sălbatice decât sunetul leilor, a constatat un studiu realizat în Africa de Sud, scrie BBC. Oamenii de știință au redat înregistrări cu oameni care vorbeau normal prin difuzoare ascunse în Parcul Național Kruger.

Aproximativ 95% dintre animale au fost extrem de speriate și au fugit rapid.

În schimb, înregistrările cu leii care mârâiau și răgeau au stârnit mult mai puțină alarmă.

Discursul uman pe care au ales să îl redea includea limbi locale vorbite în mod obișnuit în țară.

În timpul experimentului au observat că unii elefanți, ca răspuns la chemările marilor feline, au încercat chiar să se confrunte cu sursa sunetului.

Rezultatele studiului sugerează că animalele, printre care se numără antilope, elefanți, girafe, leoparzi și mistreți, au învățat că este extrem de periculos contactul cu oamenii , din cauza vânătorii, a utilizării armelor de foc și a folosirii câinilor pentru a-i prinde.

Frica manifestată depășește Parcul Național Kruger, întrucât un model global arată că animalele sălbatice au tendința de a se teme de oameni mai mult decât de orice alt prădător, potrivit studiului.

Autorii notează că acest lucru reprezintă o provocare pentru zonele care se bazează pe turismul dedicat faunei sălbatice, deoarece vizitatorii umani pe care doresc să îi atragă sperie, fără să vrea, animalele pe care au venit să le vadă.

Unul dintre autori, dr. Liana Zanette, a declarat pentru BBC că cercetarea lor se concentrează pe „ecologia fricii” – un concept care se referă la impactul interacțiunilor dintre prădători și pradă asupra mediului în care trăiesc.

„Prădătorii omoară prada și acest lucru reduce, evident, numărul prăzii, dar ceea ce am demonstrat în alte lucrări este că frica pe care o inspiră prădătorii poate reduce ea însăși numărul prăzii”, a spus ea.

„Măsurarea, atenuarea și manipularea fricii pe care noi, oamenii, o inspirăm animalelor sălbatice prezintă provocări și oportunități care, după cum sugerăm, ar trebui să fie considerate acum componente integrante ale planificării conservării și ale gestionării zonelor protejate”.

Descoperirile deschid, de asemenea, potențialul de a proteja speciile vulnerabile din aceste ecosisteme. Sunetele umane, atunci când sunt utilizate în mod corespunzător, ar putea contribui la protejarea împotriva braconajului ilegal.

„Colaborăm, de asemenea, la experimente care testează dacă putem descuraja rinocerii din zonele de braconaj”, a adăugat ea.