STUDIU Calea Lactee a fost supusă unei „cure de slăbire” / Galaxia ar avea o masă de până la 5 ori mai mică decât cea calculată până acum

Calea Lactee ar avea o masă de patru până la cinci ori mai mică decât cea calculată până acum, potrivit unui studiu publicat miercuri, ale cărui concluzii zdruncină cunoştinţele actuale despre caracteristicile galaxiei noastre, informează AFP, citată de Agerpres.

Acest rezultat este „rodul ‘revoluţiei Gaia'”, a explicat astronomul Francois Hammer, coautor al studiului publicat în revista Astronomy and Astrophysics. Gaia, un satelit dedicat cartografierii Căii Lactee, a furnizat informaţii despre poziţiile şi mişcările realizate de 1,8 miliarde de stele în primul său catalog din 2022.

Numărul menţionat reprezintă însă un procent infim din totalul de stele care există în galaxia noastră spirală, un disc cu diametrul de circa 100.000 de ani-lumină, constituit din patru braţe mari – unul dintre ele găzduieşte Sistemul Solar – care se întind în jurul unui centru extraordinar de luminos.

Studiul ce a vizat catalogul furnizat de Gaia le-a permis oamenilor de ştiinţă să calculeze curba de rotaţie a Căii Lactee cu o precizie inedită, potrivit autorilor cercetării. Exerciţiul lor a constat în stabilirea vitezei cu care corpurile cereşti se învârt în jurul centrului galaxiei.

Observaţiile despre galaxiile spirală au dus până acum la concluzia că acea curbă era „plată”, adică odată ce se ajunge la o anumită distanţă de centru, viteza de rotaţie este constantă.

Or, în acest caz, „este pentru prima dată când observăm că dincolo de discul ei, curba scade”, a explicat Francois Hammer, „ca şi cum nu ar exista prea multă materie” între 50.000 şi 80.000 de ani-lumină de centrul galactic.

Consecinţa constă într-o „reevaluare a masei Căii Lactee până la valori considerate extrem de joase”, de ordinul a 200 de miliarde de ori masa Soarelui, dar însemnând de cinci ori mai mici decât s-a estimat în trecut.

„Concluzii îndrăzneţe”

Studiul, realizat de o echipă internaţională şi coordonat de astronomi de la Observatorul din Paris şi de la CNRS din Franţa, a formulat o a doua concluzie importantă. Cercetarea „pune sub semnul întrebării raportul dintre materia luminoasă şi materia întunecată”, a continuat astronomul francez.

Acea materie întunecată şi ipotetică este denumită şi „materie neagră” pentru că a rămas până acum invizibilă şi nedetectabilă. Se presupune că ea oferă masa necesară pentru a asigura coeziunea galaxiilor şi că ar avea de aproximativ şase ori masa materiei luminoase, constituită din stele şi nori de gaz. Pentru Calea Lactee, calculele din noul studiu au revizuit acest raport şi îl consideră mult mai scăzut, sugerând că ar exista doar de trei ori mai multă materie neagră decât materie luminoasă.

Specialista în astronomie Francoise Combes, deşi este colegă cu Francois Hammer la Observatorul din Paris, consideră însă că aceste concluzii sunt „puţin prea îndrăzneţe” sau „poate chiar deloc fondate”.

Mai ales pentru că studiul se concentrează pe o zonă cu rază redusă a galaxiei, în timp ce astronomii, în general, calculează masa galaxiei ţinând cont de distanţe mult mai mari.

Or, pe lângă gaze, roiuri globulare, galaxii pitice şi chiar Norul lui Magellan, „există enorm de multă materie neagră până la acele distanţe” şi la fel de multă masă corespondentă, a remarcat Francoise Combes, o specialistă în evoluţia galaxiilor.

Cu toate acestea, ea a salutat un studiu „foarte precis, care ameliorează cunoştinţele noastre despre stele şi despre rotaţia lor”, până la o distanţă de aproximativ 80.000 de ani-lumină de centrul galactic.

Echipa lui Francois Hammer a apărat concluziile studiului într-o argumentaţie bazată pe caracterul singular al galaxiei noastre. Spre deosebire de un număr mare de galaxii spirală, care au cunoscut coliziuni violente în urmă cu şase miliarde de ani, Calea Lactee „a evoluat mult mai liniştit şi mai calm în ultimii 9 miliarde de ani”, afirmă Francois Hammer.

O altă posibilitate pentru a justifica diferenţa dintre Calea Lactee şi alte galaxii spirală: metoda de observare. Aceasta se bazează pe stele în primul caz şi pe norii de gaz în al doilea caz.

Însă, potrivit convingerilor lui Francoise Combes, „Calea Lactee nu este deloc excepţională”, iar în ceea ce priveşte materia neagră, „ea este ca şi celelalte”.