STUDIU Calitatea ”colesterolului bun”, legată de primul semn al bolii Alzheimer la femei

Pentru o ne menţine o sănătate excelentă, medicii susţin că un nivel ridicat de colesterol HDL (lipoproteine cu densitate mare), denumit şi „colesterolul bun” pentru că ne ajută să scăpăm de colesterolul în exces, este cheia pentru o viaţă lungă. O cantitate sănătoasă de HDL acţionează împotriva acumulării de plăci în artere, ceea ce îmbunătăţeşte riscul de boli de inimă şi de AVC. Cu toate astea, un nou studiu constată că această regulă de aur nu este chiar atât de simplă. Cercetătorii de la facultatea de Sănătate Publică a Universităţii din Pittsburgh au constatat că, atunci când vine vorba de sănătatea creierului femeilor, calitatea colesterolului bun ar putea fi de fapt primul semnal de alarmă pentru boala Alzheimer, transmite News.ro.

S-a demonstrat că nivelurile mai ridicate de HDL-C – cunoscut sub numele de „colesterolul bun” – sunt corelate cu riscul crescut de boală Alzheimer.

Un studiu recent a constatat, în mod specific, că nu este vorba doar despre cât de mult HDL are o femeie – ci despre calitatea acestor particule mici, care transportă grăsimi şi înoată prin fluxul sanguin, care afectează sănătatea creierului.

Cercetătorii explică faptul că, pe măsură ce femeile se apropie de menopauză, corpul acestora suferă o multitudine de schimbări. Printre aceste schimbări se numără şi transformarea colesterolului HDL – o schimbare care ar putea deţine cheia păstrării funcţiei cognitive indicând riscul pentru maladia Alzheimer.

După ce femeile ajung la menopauză, este vorba mai degrabă de calitatea decât de cantitatea colesterolului total transportat de particulele HDL-C care circulă în sângele unei femei, iar această calitate scade în timp, potrivit unei echipe de cercetare conduse de un epidemiolog de la Şcoala de sănătate publică a Universităţii din Pittsburgh.

Această ultimă cercetare, publicată în prestigiosul Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, oferă detalii asupra modului în care calitatea particulelor HDL_C evoluează în timp şi de ce este importantă pentru viitorul creierului.

Particulele HDL-C variază în ceea ce priveşte dimensiunea, compoziţia şi nivelul lor de funcţionare. Echipa a măsurat aceste caracteristici în sângele a 503 femei din cadrul studiului auxiliar HDL-C din cadrul studiului SWAN (Study of Women’s Health Across the Nation/Studiu privind sănătatea femeilor din întreaga ţară).

Cercetătorii au constatat că, în timp, numărul de particule HDL-C mai mari din corpul femeilor a crescut – iar aceste particule mai mari, din păcate, nu au funcţionat la fel de bine ca omologii lor mai mici.

Echipa a efectuat evaluări repetate ale funcţiei cognitive a participanţilor la studiu din 2000 până în 2016 şi a comparat aceste date cu modificările în particulele HDL-C, compoziţia şi funcţia femeilor pe măsură ce îmbătrâneau.

„Am reuşit să arătăm că, încă de la mijlocul vieţii, femeile care au mai multe particule de dimensiuni mai mici şi cele ale căror particule ale căror concentraţii de fosfolipide au crescut pe parcursul tranziţiei menopauzei sunt mai susceptibile de a experimenta o memorie episodică mai bună mai târziu în viaţă”, a declarat Samar R. El Khoudary, profesor de epidemiologie la Pitt Public Health, adăugând că pierderea memoriei de lucru este primul semn al bolii Alzheimer.

Anterior, laboratorul de la Pitt Public Health a arătat că comportamentele de sănătate – cum ar fi cele incluse în Life’s Essential 8 al Asociaţiei Americane a Inimii (AHA) – funcţionează pentru a îmbunătăţi calitatea particulelor HDL-C, de exemplu prin adăugarea mai multor particule bogate în fosfolipide în fluxul sanguin.

„Aceasta este vestea bună în această imagine în curs de dezvoltare a sănătăţii creierului şi a colesterolului <nu atât de bun după toate>”, a precizat prof. El Khoudary.

Chiar dacă nivelurile mai ridicate de HDL-C pot să nu fie protectoare pe măsură ce îmbătrânim, specialiştii spun că există lucruri pe care le putem face care ar putea ajuta, chiar de la 40 de ani.

Aceiaşi factori de risc modificabili pentru care pledează AHA – inclusiv activitatea fizică, greutatea corporală ideală şi renunţarea la fumat – ar putea ajuta la protejarea creierului.

Rezumatul studiului

Studiul a urmărit 503 femei din diverse medii rasiale şi etnice. Femeile aveau între 42 şi 52 de ani la începutul studiului şi au fost urmărite timp de aproximativ opt ani.

De-a lungul timpului, femeile au completat teste care măsurau memoria de lucru, viteza de procesare şi memoria episodică. Aceste teste au fost repetate de până la cinci ori pentru a urmări schimbările în abilităţile lor cognitive.

Cercetătorii au măsurat diverse aspecte ale HDL-C din sângele participantelor, concentrându-se pe dimensiunea şi numărul particulelor HDL-C, precum şi pe capacitatea HDL-C de a elimina colesterolul din celule (un proces numit capacitate de eflux a colesterolului (CEC).

Echipa a analizat apoi dacă modificările acestor parametri HDL-C în timp au fost asociate cu performanţa cognitivă a femeilor.

 Rezultate cheie

Studiul a constatat că anumiţi parametri HDL-C erau legaţi de performanţe mai bune ale memoriei la femei. De exemplu, mai multe particule HDL-C de dimensiuni medii şi niveluri mai ridicate ale unei proteine numite apolipoproteina A-1 (apoA-1) au fost asociate cu performanţe mai bune la testele de memorie. Particulele HDL-C mai mici păreau să ajute creierul să elimine colesterolul mai eficient, reducând potenţial riscul de pierdere a memoriei.

În schimb, mai multe particule HDL-C mari în timp a fost asociată cu o gândire mai lentă şi o memorie mai proastă. Acest lucru sugerează că nu toate particulele HDL-C sunt la fel de benefice – dimensiunea şi funcţia HDL)-C contează.

Limitările studiului

Ca în cazul oricărui studiu, au existat unele limitări care trebuie luate în considerare. În primul rând, studiul a inclus doar femei, deci nu este clar dacă aceleaşi rezultate s-ar aplica şi bărbaţilor. În plus, în timp ce cercetătorii au urmărit nivelurile HDL şi performanţa cognitivă, nu au avut date privind factorii genetici precum APOE, o genă asociată cu riscul de Alzheimer. Acest lucru ar putea fi important pentru a înţelege de ce HDL-C afectează sănătatea creierului în mod diferit la unele persoane.

O altă limitare a fost că studiul nu a urmărit în detaliu factorii de regim alimentar sau de stil de viaţă, care pot influenţa, de asemenea, nivelurile HDL şi sănătatea cognitivă. În cele din urmă, cercetătorii au observat că HDL-C se comportă diferit în funcţie de metoda utilizată pentru măsurare, astfel încât sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege ce tipuri de HDL-C sunt cele mai protectoare.

Concluzii

Pentru femeile de vârstă mijlocie, monitorizarea colesterolului HDL ar putea fi importantă nu doar pentru sănătatea inimii, ci şi pentru menţinerea sănătăţii creierului. Deşi acest studiu nu oferă recomandări directe pentru creşterea HDL-C, adoptarea unor obiceiuri sănătoase pentru inimă, cum ar fi exerciţiile fizice regulate, un regim alimentar echilibrat, bogată în grăsimi sănătoase şi renunţarea la fumat, pot contribui la îmbunătăţirea nivelului de HDL-C.

În viitor, ar putea fi dezvoltate noi terapii care vizează tipuri specifice de HDL-C pentru a proteja împotriva pierderii de memorie. Până atunci, concentrarea asupra sănătăţii generale în timpul vârstei mijlocii pare a fi o mişcare inteligentă pentru sănătatea inimii şi a creierului.