STUDIU Cum ar putea fi folosiți șobolanii africani la combaterea comerțului ilegal cu animale sălbatice/ Au simțuri la fel de ascuțite ca ale câinilor, dar sunt mai ușor de dresat și mai ieftini

Organizația non-profit APOPO, cu sediul în Tanzania, a demonstrat deja capacitatea șobolanului african gigant cu buzunare, un rozător de mărimea unei pisici, de a adulmeca mine de teren, tuberculoza și chiar supraviețuitori printre dărâmături în zonele afectate de dezastre naturale. Dar acum organizația își îndreaptă atenția (și nasul șobolanilor săi) către comerțul ilegal cu animale sălbatice la nivel mondial, scrie CNN.

Estimat la o valoare de până la 23 de miliarde de dolari pe an, traficul ilicit de animale sălbatice este a patra cea mai mare industrie de comerț ilegal la nivel mondial – după produsele contrafăcute, droguri și oameni.

„Fauna sălbatică este considerată o marfă cu risc scăzut”, spune Crawford Allan, vicepreședinte pentru infracțiuni împotriva naturii și susținerea politicilor în cadrul WWF SUA, care are peste 30 de ani de experiență în combaterea infracțiunilor împotriva faunei sălbatice. „Din păcate, crima organizată știe că există un adevărat punct slab în metodele de detectare din porturi, porturi maritime și aeroporturi, în special în Africa”.

Traficanții au numeroase moduri de a ascunde produsele ilicite provenite de la animale sălbatice, explică el. Fildeșul, de exemplu, poate fi vopsit pentru a arăta ca lemnul, ascuns în transporturile de recolte și chiar tăiat în bucăți în formă de tablete de ciocolată, acoperit cu ciocolată și învelit în ambalaj – toate acestea în încercarea de a scăpa de inspecțiile vizuale și cu raze X.

Aici intervin șobolanii și simțul lor acut al mirosului. Conform noilor cercetări conduse de APOPO și publicate în Frontiers in Conservation Science, șobolanii au fost antrenați cu succes într-o instalație de cercetare pentru a adulmeca colții de elefant, coarnele de rinocer, solzii de pangolin și lemnul negru african – despre care Allan, care nu este implicat în cercetare, spune că sunt unele dintre cele mai frecvente produse din fauna sălbatică care fac obiectul traficului din Africa.

Dr. Izzy Szott, coordonatoarea proiectului, sugerează utilizarea șobolanilor ca „instrument complementar” al câinilor, care sunt deja utilizați pentru a detecta contrabanda cu animale sălbatice. „Câinii sunt extraordinari. Dacă aveți în vedere urmărirea prin Serengeti (un parc național din Tanzania), nu veți folosi un șobolan pentru asta”, spune ea. Cu toate acestea, fiind „foarte mici și agili”, șobolanii au avantaj într-un container de transport dens, explică ea.

Spre deosebire de câini, șobolanii sunt bucuroși să lucreze cu mai mulți manipulatori și, în mare parte datorită dimensiunilor lor mai mici, sunt mult mai ieftini de dresat, întreținut și transportat, susține Szott. Acest lucru este deosebit de important având în vedere că o mare parte din comerțul ilicit cu animale sălbatice provine din unele dintre cele mai sărace regiuni ale lumii.

Allan identifică costul ca fiind problema majoră în detectarea produselor provenite din traficul cu specii sălbatice, afirmând că „trebuie să găsim soluții mai ieftine și mai durabile pentru detectarea în Africa”. El adaugă că îmbunătățirea metodelor de detectare crește riscul pentru comercianții ilegali de animale sălbatice – ceea ce, la rândul său, determină creșterea prețurilor comerciale și reducerea cererii. „Am speranța că (utilizarea șobolanilor) pentru detectarea vieții sălbatice va fi o operațiune cu costuri reduse, impact redus și amprentă minimă”, spune Allan.

Kate Webb, profesor asistent în psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Duke, din Carolina de Nord, și unul dintre autorii principali ai studiului, spune pentru CNN că unul dintre cele mai mari avantaje ale utilizării șobolanilor este timpul relativ scurt de antrenament. „A existat, de asemenea, interes pentru șobolanii capabili să detecteze viața sălbatică în Singapore și Franța”, a adăugat ea.

Pentru a testa aceste rezultate ale cercetării în lumea reală, APOPO a efectuat anul trecut un studiu de probă în portul maritim Dar es Salaam din Tanzania, care gestionează 95% din comerțul internațional al țării. APOPO afirmă că șobolanii au găsit peste 83% din țintele plantate, chiar și atunci când articolele erau ascunse de produse de mascare a mirosului utilizate în mod obișnuit. Odată ce un șobolan identifică o țintă, acesta își avertizează stăpânul folosind labele din față pentru a trage o biluță atașată la o vestă din neopren făcută la comandă, care declanșează un semnal sonor.

Comerțul ilegal cu specii sălbatice nu afectează doar populațiile de animale sau plante care fac obiectul traficului, ci poate avea consecințe devastatoare pentru ecosisteme întregi. Studiile sugerează că consumul de animale sălbatice comercializate ilegal poate duce, de asemenea, la răspândirea bolilor zoonotice, precum virusul Ebola, virusul monkeypox și sindromul respirator acut sever (SARS).

Inteligenți, curioși și dornici să învețe

Șobolanii uriași africani cu buzunare au o durată medie de viață de aproximativ opt ani, astfel încât dresajul lor timp de un an este o investiție pe termen lung care merită, spune Szott. Anul constă în sesiuni de dresaj de luni până vineri, intercalate în mod regulat cu timp de joacă într-o cușcă mare în aer liber, plină cu jucării din frânghie și roți de alergare.

Nivelul ridicat de inteligență și curiozitate al șobolanilor îi face buni elevi, explică ea: „Dacă trebuie să îi faci să facă ceva nou, îi lași acolo (într-o incintă de antrenament) și aștepți să își dea seama”.

Ca și oamenii, fiecare șobolan are un caracter diferit, adaugă ea: „Există animale care reușesc de la prima încercare și animale cărora le ia ceva timp, dar care devin adevărați profesioniști după ce își dau seama ce au de făcut”.

Deși această cercetare se află încă în stadiu incipient, APOPO speră că se va extinde într-un mod similar proiectelor sale anterioare. Echipa intenționează să efectueze teste operaționale suplimentare cu șobolanii dresați în portul maritim și în aeroportul Dar es Salaam. Următorii pași se vor concentra pe optimizarea strategiilor de implementare – analizând performanțele șobolanilor atunci când sunt ținuți în lesă sau când sunt liberi, spune Szott.

Ea este încrezătoare că șobolanii sunt pregătiți pentru această provocare. „Până acum, șobolanii au făcut tot ce le-am cerut”, spune ea. „Dacă le comunicăm corect, șobolanii se ridică mereu la nivelul așteptărilor”.