STUDIU Cum funcționează „circuitele” neuronale ale copiilor cu ADHD / Cauzele lipsei de atenție și ale comportamentului impulsiv

Potrivit unui studiu național publicat în această săptămână în Statele Unite, copiii care suferă de ADHD au o funcționare a creierului foarte diferită atunci când se odihnesc față de copiii care nu suferă de această tulburare neurologică, scrie USA Today.

Scanările a mii de copii cu și fără tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție au evidențiat o diferență cheie: Studiul National Institutes of Health, publicat în American Journal of Psychiatry, a constatat că tinerii cu ADHD aveau mai multe conexiuni, sau rețele de celule nervoase, în creierul lor, ceea ce face mai greu pentru creier să trimită semnale clare cu privire la o sarcină cum ar fi să urmeze instrucțiuni sau să stea nemișcați.

Descoperirile se bazează pe dovezi care pot face mai ușor pentru experți să explice modul în care circuitele din creierul unui copil se corelează cu simptomele ADHD pe care profesorii sau părinții le pot observa. În esență, cercetătorii au descoperit că copiii cu ADHD au o „instalație” hiperconectată care poate îngreuna transmiterea unui anumit semnal de către creierul.

„Acestea sunt regiunile cerebrale despre care știm că sunt importante în controlul comportamentelor impulsive și în controlul atenției”, a declarat pentru USA TODAY Luke Norman, cercetător la Institutul Național de Sănătate Mintală și autor al studiului. „Aceste rețele par a fi ineficiente în cazul ADHD”.

Studiile anterioare privind funcționarea creierului la persoanele cu ADHD au implicat grupuri mai mici, de obicei mai puțin de 100 de participanți. Niciunul nu a adunat dovezi definitive pentru a identifica părțile creierului afectate de ADHD, o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin faptul că o persoană are dificultăți în a fi atentă și în a rămâne nemișcată.

Studiul NIH a folosit peste 10.000 de scanări ale creierului din șase seturi de date diferite. Experții externi au declarat că această dimensiune mai mare a eșantionului ajută la înțelegerea modului în care funcționează creierul la persoanele cu ADHD, chiar dacă rezultatele au fost relativ mici, deoarece persoanele se odihneau în timpul scanărilor RMN și nu erau active.

Studiul nu explorează modul de diagnosticare a ADHD. Acest lucru se face de obicei prin evaluări care includ contribuții din partea medicilor, profesorilor și părinților. În schimb, descoperirile ajută la identificarea semnalelor specifice din creier care sunt în joc pentru persoanele cu această tulburare, a declarat Laura Friedman, profesor asistent de psihologie la Universitatea de Stat din Arizona, care nu a fost afiliată la studiu.

Aproximativ 6 milioane de copii americani cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani au fost diagnosticați cu ADHD, ceea ce înseamnă că tinerii care se confruntă cu aceste provocări reprezintă puțin sub 10% dintre copii, potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.Cercetările sugerează că genetica joacă un rol în dezvoltarea ADHD la un copil, precum și alți factori, inclusiv nașterea prematură, greutatea mică la naștere, otrăvirea cu plumb, leziuni cerebrale și consumul de alcool sau tutun în timpul sarcinii.

Studiul a analizat scanările a peste 8.000 de copii care aveau, în medie, mai puțin de 11 ani. Aproape 1.700 dintre copii aveau ADHD, iar alți peste 6.700 nu aveau această tulburare. Toți copiii au fost întinși într-un aparat RMN, cu ochii deschiși, în timp ce li se făcea o imagine a creierului.

În rândul copiilor cu ADHD, cercetătorii au descoperit că cortexul frontal al creierului lor, zona care controlează atenția și gestionează comportamentele nedorite, avea un număr mai mare de ”cabluri” legate de structurile centrate mai adânc în creier, care se ocupă de procesarea informațiilor. Această parte a creierului este cea în care are loc învățarea. Este, de asemenea, locul în care o persoană creează mișcare și experimentează emoții. Copiii cu ADHD aveau mai multe conexiuni între aceste două părți ale creierului, dar asta nu însemna că semnalele ajungeau mai ușor. În schimb, cablajul hiperconectat a dus la ceea ce studiul a numit „conectivitate alterată”.

Norman, cercetătorul de la NIH, a declarat că imaginile se bazează pe cercetări anterioare. De exemplu, atunci când copiii cu ADHD joacă jocuri care necesită atenție și controlul impulsurilor, scanările creierului lor au arătat că au avut dificultăți în realizarea conexiunilor neuronale pentru a îndeplini sarcinile. Studiul pare să afirme aceleași rezultate, chiar și atunci când o persoană se odihnește.

Descoperirile surprind doar o mică parte din activitatea cerebrală a persoanelor cu ADHD. Este nevoie de mai multe cercetări care să analizeze copiii cu ADHD care fac diferite activități și copiii cu această tulburare pe măsură ce îmbătrânesc, a spus Norman. Studiul nu reflectă copiii din întreaga populație din SUA, au remarcat cercetătorii. Mai mult de 15% dintre copiii cu ADHD din studiu proveneau din gospodării cu venituri de peste 200.000 de dolari, iar aproximativ două treimi erau băieți.

Sarah Karalunas, profesor asociat de psihologie la Universitatea Purdue, a declarat că studiul ajută la stabilirea unui model de diferențe cerebrale pentru copiii cu ADHD care ar putea fi nevoiți să depună mai mult efort decât colegii lor pentru a-și controla emoțiile și atenția.

Pentru următorul său studiu, Norman intenționează să analizeze modul în care copiii exersează abilitățile care folosesc aceste conexiuni cerebrale. Scopul, a spus el, este de a aduce munca în vederea găsirii unor tratamente pentru a schimba modul în care funcționează creierul.