STUDIU „Cură de slăbire” pentru rechinul monstruos Megalodon / Creatura era mai „subțire” decât a fost portretizată până în prezent

Megalodon, prezentat ca un rechin monstruos în filmul „The Meg” (2018), a fost într-adevăr o creatură înfricoşătoare a mărilor, însă un nou studiu al rămăşiţelor sale fosile, publicat luni, îl descrie ca fiind mai subţire decât a fost portretizat anterior, informează AFP, citată de Agerpers.

Dispărut din oceane în urmă cu 3,6 milioane de ani, cercetătorii au estimat că Megalodonul avea o lungime cuprinsă între 15 şi 20 de metri. Această marjă de eroare poate fi explicată prin numărul mic de fosile rămase, dinţi şi ansambluri incomplete de vertebre.

Mai presus de toate, i-a fost atribuit acelaşi profil impunător ca al singurului rechin de talie mare care există în prezent, marele rechin alb.

Nu este aşa, potrivit studiului publicat în prestigioasa revistă Palaeontologia Electronica, care descrie un animal mai zvelt, după modelul rechinului Mako din zilele noastre.

„Echipa noastră a reexaminat registrul fosil şi a descoperit că Megalodon era mult mai subţire” decât se presupunea anterior, a declarat biologul Phillip Sternes, de la Universitatea California din Riverside, într-un comunicat.

„Cu toate acestea, a fost un prădător formidabil, în vârful lanţului trofic marin”, a adăugat el.

În baza acestei noi analize, cercetătorii i-au atribuit un comportament foarte specific. Megalodonul nu ar fi avut nevoie să vâneze foarte des, datorită tractului său digestiv foarte lung, în concordanţă cu dimensiunea sa mare.

Acesta din urmă s-ar fi putut dovedi a fi un handicap, atunci când au apărut prădători mai corpolenţi, dar şi mai rapizi.

Este posibil ca Megalodon „să nu fi fost un înotător puternic” în comparaţie cu marele rechin alb, a declarat un coautor al studiului, Kenshu Shimada, paleobiolog la Universitatea DePaul din Chicago.

Una dintre teoriile care explică dispariţia lui Odontus megalodon este că prada sa a devenit din ce în ce mai rară. Însă Phillip Sternes propune un alt scenariu.

„Cred că o combinaţie de factori a dus la dispariţia sa, dar unul dintre ei ar fi putut să fie apariţia marelui rechin alb, care ar fi putut fi mai agil şi, prin urmare, un prădător mai bun decât Megalodon”, a spus el.

Pentru a avea o imagine exactă a formei reale a animalului, trebuie să se obţină un schelet mai complet decât cele câteva elemente disponibile, consideră Kenshu Shimada.

El a adăugat că „faptul că nu ştim exact cum arăta Otodus megalodon dă frâu liber imaginaţiei noastre”. Şi celei a realizatorilor de filme, notează jurnaliştii de la AFP.