Studiu: De ce unii oameni sunt obezi, deși sunt activi? / O persoană cu predispoziție la obezitate trebuie să facă 4.000 de pași suplimentari pe zi, pentru a ajunge la nivelul unei persoane fără predispoziție genetică

Un grup de cercetători de la Centrul Medical al Universității Vanderbilt din Nashville a măsurat recent (într-un studiu publicat în aprilie în New England Journal of Medicine) modul în care genele influențează probabilitatea de a deveni obezi într-o cohortă de persoane a căror activitate fizică a fost măsurată în pași-zi, scrie Corriere della Sera.

Pentru a face acest lucru, ei au folosit date de numărare a pașilor și date genetice dintr-un set existent al populației din SUA. Riscul genetic pentru obezitate a fost determinat cu ajutorul unui studiu anterior pe întreg genomul numit AoURP, care a identificat anumite gene implicate în riscul de obezitate și a servit la crearea unor cuartile de scoruri de risc (în acronim, PRS) pentru 3.100 de adulți cu o vârstă medie de 53 de ani, de origine europeană, care nu erau obezi la începutul studiului.

Participanții au mers în medie 8.300 de pași pe zi și au fost urmăriți în medie timp de 5,4 ani, timp în care obezitatea s-a dezvoltat la 13% dintre subiecții din cea mai mică cuartilă PRS și la 43% din cea mai mare cuartilă.

Oamenii de știință au stabilit că un pacient cu predispoziție la obezitate trebuie să facă 3.000-4.000 de pași suplimentari pe zi pentru a-și reduce riscul la nivelul unei persoane fără predispoziție genetică.

Deși studiul are limitări importante, cum ar fi faptul că nu a ținut cont de tipul de alimentație al populației examinate, acesta oferă motive de reflecție cu privire la obezitate și la rolul genelor.

Ilaria Prandoni, biolog și nutriționist la Palazzo della Salute din cadrul Grupului San Donato, susține că obezitatea este o boală multifactorială tocmai pentru că există factori care intervin în dezvoltare și care sunt modificabili, dar există și genetica care predispune la risc.

„GWAS(Genome-Wide Association Studies) au identificat mai multe gene legate de obezitate. GWAS este o abordare utilizată în cercetare pentru a identifica variațiile genetice între indivizi și pentru a căuta asocieri între anumite variante genetice și anumite condiții, de exemplu o boală.

În prezent, scorul de risc (PRS) nu este utilizat în mod curent în practica clinică, dar sunt colectate alte date, de exemplu, privind tipul și intensitatea activității fizice și comportamentul alimentar. Așa cum speră autorii studiului american, se speră că acest indice va reintra în curând în practica clinică pentru a adapta mai bine îndrumările oferite pacienților”, spune medicul.

Obezitatea este recunoscută ca boală de către Organizația Mondială a Sănătății.

”O parte a problemei, cauza, poate fi genetică. În introducerea cercetării, se menționează că obezitatea are o contribuție genetică substanțială de 40 până la 70%. Înseamnă că o mare parte din ceea ce se întâmplă cu unele persoane în ceea ce privește greutatea se datorează geneticii și nu lipsei de voință. Acesta este un argument important împotriva stigmatizării cu care se confruntă multe persoane. În practică, se întâmplă să avem persoane foarte demoralizate care, în ciuda faptului că urmează toate recomandările, nu reușesc să obțină rezultatul. Pe de altă parte, este bine să ne amintim că pot fi încercate multe căi și multe rezolvă problema”, explică Ilaria Prandoni.

Ce se poate face în cazul unei predispoziții la creșterea în greutate? Răspunde nutriționistul Ilaria Prandoni:

„Nu poți împinge o persoană la înfometare și nici nu poți să-i spui că trebuie să facă mișcare multe ore pe zi. Se caută un echilibru durabil cu numeroasele soluții disponibile. O altă opțiune pe care medicii o recomandă doar în anumite cazuri specifice este tratamentul farmacologic (cu medicamente validate științific și aprobate de agențiile de reglementare, AIFA și EMA). În majoritatea situațiilor, se încearcă reglarea fină a anumitor aspecte, de exemplu tipul de activitate fizică practicată și repartizarea acesteia pe parcursul săptămânii și/sau comportamentul alimentar. Pentru cazurile mai complexe (până la chirurgia bariatrică) există centre cu echipe multidisciplinare”.