Studiu: Doar jumătate dintre noile medicamente care prelungesc viața pacienților cu cancer sunt eficiente și în îmbunătățirea calității vieții acestora / ”Gestionarea toxicității este un pas strategic crucial”

Aproximativ 65% dintre pacienți sunt în viață la cinci ani după diagnostic, susține Massimo Di Maio, președintele Asociației italiene de oncologie medicală (Aiom), însă noua preocupare este spre calitatea vieții acestor pacienți, scrie Corriere della Sera.

”Milioane de oameni a căror viață putem și trebuie nu doar să o prelungim, ci să ne asigurăm că timpul pe care îl câștigă este de cea mai bună calitate posibilă”, spune Massimo Di Maio.

La congresul anual al Societății Americane de Oncologie Clinică (Asco), aflat în curs de desfășurare la Chicago, un grup de cercetători italieni coordonați de Di Maio a prezentat un studiu în acest sens.

”Am analizat datele din aproximativ 600 de studii de fază trei (ultimul înainte de comercializarea unui nou medicament, cel pe care se bazează aprobarea acestuia de către agențiile de reglementare) publicate în reviste științifice între 2012 și 2021 privind pacienți cu tumori solide avansate, cu scopul de a măsura câte dintre studiile publicate au demonstrat o îmbunătățire a calității vieții cu ajutorul tratamentului experimental și câte dintre tratamentele aprobate pentru utilizare în practica clinică au îmbunătățit efectiv calitatea vieții”, explică Di Maio.

”Atunci când alegem terapiile, nu trebuie să urmărim doar vindecarea tumorii și prelungirea vieții pacientului, ci și să ne asigurăm că limităm și gestionăm cât mai bine posibilele efecte secundare”, completează el.

Citește și:

Cum pot fi crescute șansele de răspuns la tratament în cazul copiilor cu cancer? Specialiștii MedLife îți explică beneficiile testării genetice

Rezultatele sondajului prezentat la Chicago indică faptul că, în aproximativ 50 la sută din cazuri, atunci când un studiu este pozitiv, deoarece tratamentul experimental s-a dovedit eficient în prelungirea supraviețuirii participanților, nu există dovezi că tratamentul produce și o îmbunătățire a calității vieții.

Acest lucru se datorează fie faptului că studiul nu a analizat cu adevărat acest aspect, fie pentru că a fost analizată calitatea vieții fără a se demonstra vreun beneficiu pentru tratamentul experimental.

„Unii ar putea spune că, în fața demonstrării beneficiilor în materie de supraviețuire, acest aspect este mai puțin crucial, dar trebuie subliniat faptul că în mai mult de jumătate din cazuri (58%) nu există dovezi că noul medicament îmbunătățește calitatea vieții chiar și atunci când prelungește așa-numita „supraviețuire fără progresie””, spune oncologul Chiara Paratore, autor principal al studiului. Altfel spus: ”chiar și atunci când câștigăm timp înainte ca boala să se agraveze la tomografie, între o linie de tratament și următoarea, în multe cazuri nu știm dacă acest lucru se traduce printr-un beneficiu real perceput de pacient în ziua lui”.

În practică, întrebarea ar putea fi pusă în acești termeni: ce rost are să prelungim viața unei persoane, dacă timpul care îi este acordat este grevat de dureri mai mult sau mai puțin severe, spitalizare și toxicitate nedorită?

„Deși tabloul general poate fi încă îmbunătățit, sondajul nostru constată, din fericire, că procentul de studii care includ o evaluare a calității vieții a crescut „, continuă Di Maio. „După ce am analizat studiile publicate pe o perioadă de 10 ani am constatat o atenție tot mai mare acordată calității vieții. Din ce în ce mai mult, de fapt, medicamentele aprobate de agențiile de reglementare, în Statele Unite și în Europa, au demonstrat un avantaj nu doar în ceea ce privește prelungirea vieții, ci și în ceea ce privește calitatea”, explică Di Maio.

Noua provocare pentru specialiști este de a se asigura că pacienții pot avea o existență completă și satisfăcătoare, limitând pe cât posibil efectele pe care cancerul și tratamentul le pot lăsa asupra minții și corpului. Atât pentru cei care se recuperează, cât și pentru cei care reușesc să câștige luni sau ani de viață. Acesta este motivul pentru care gestionarea toxicității este un pas strategic crucial.

”S-ar putea crede că tratamentele mai puțin toxice îmbunătățesc calitatea vieții, iar cele mai toxice o înrăutățesc”, conchide Paratore.

În principiu, există cu siguranță o asociere între toxicitate și calitatea vieții, dar aceasta din urmă depinde și de eficacitatea tratamentului în ceea ce privește controlul simptomelor bolii.