STUDIU Expunerea la aerul poluat ar putea favoriza riscul de apariție a bolii Parkinson

Expunerea la poluarea aerului ar putea crește riscul de a dezvolta boala Parkinson, precum și anumite simptome asociate acesteia. Un nou studiu sugerează că o expunere mai mare la poluarea aerului pe parcursul anilor poate crește riscul ca oamenii să dezvolte boala Parkinson mai târziu în viață, relatează Euronews.

De ani de zile, cercetătorii explorează posibilele legături dintre poluarea aerului și această boală degenerativă incurabilă, în care celulele nervoase din zona creierului care controlează mișcarea se deteriorează, cauzând dificultăți de vorbire, tremurături și rigiditate. Oamenii de știință cred că boala Parkinson este cauzată de o combinație de factori genetici și de mediu.

Un posibil factor responsabil este PM2.5 – particulele fine de materie care pot călători pe distanțe lungi – deoarece acestea pot traversa bariera hematoencefalică, provocând inflamații și stres oxidativ, ceea ce determină activarea celulelor imunitare ale creierului pentru a distruge agenții patogeni.

Acești factori ar putea favoriza apariția și progresia bolii Parkinson, conform cercetătorilor de la Institutul Neurologic Barrow și Mayo Clinic din Statele Unite.

Noul lor studiu, publicat în revista JAMA Network Open, sugerează că nivelul de poluare la care o persoană este expusă de-a lungul timpului este un element important în acest puzzle – iar reducerea expunerii ar putea scădea riscul de Parkinson și influența modul în care boala evoluează.

Reducerea poluării aerului ar putea „nu doar să prevină apariția bolii Parkinson, ci și să îmbunătățească calitatea vieții pacienților care o au deja”, a declarat Dr. Rodolfo Savica, autorul principal al studiului și neurolog la Mayo Clinic, pentru Euronews Health.

Studiul a inclus aproape 5.200 de persoane, dintre care aproximativ 350 cu boala Parkinson, și a urmărit nivelurile de expunere la poluare din 1998 până în 2019.

Cercetătorii au descoperit că persoanele erau mai predispuse să dezvolte boala Parkinson dacă au fost expuse la niveluri mai ridicate de PM2.5 și dioxid de azot – care provin în principal de la mașini, centrale electrice sau alte surse de emisii de combustibil – în cei 10 ani anteriori diagnosticării.

În zonele metropolitane, persoanele care locuiau în cartierele cu cele mai ridicate niveluri de poluare a aerului aveau cu 23% mai multe șanse să dezvolte Parkinson comparativ cu cei din zonele cu cele mai scăzute niveluri de poluare, a remarcat Savica.

În plus, pacienții cu Parkinson care au fost expuși la niveluri mai ridicate de PM2.5 erau mai predispuși să dezvolte diskinezie – spasme musculare la nivelul feței, brațelor, picioarelor sau trunchiului – și să prezinte rigiditate akinetică – rigiditatea și tremurăturile caracteristice bolii – comparativ cu cei care au fost expuși la niveluri mai scăzute de poluare de-a lungul anilor.

„Deși nu putem trage concluzii cauzale, implicațiile sunt că mutarea din cartiere cu niveluri ridicate de PM2.5 ar putea reduce riscul unei persoane de a dezvolta boala Parkinson și complicațiile asociate acesteia”, a declarat Savica.

Este de remarcat că expunerea mai mare la PM2.5 nu a fost asociată cu o probabilitate mai mare de deces în rândul pacienților cu Parkinson, deși cercetătorii au menționat că persoanele din acest studiu ar fi putut avea un acces mai bun la îngrijiri medicale decât pacientul normal.

Cercetările anterioare, care au cuprins șase țări europene, au descoperit că expunerea pe termen lung la PM2.5, chiar și la niveluri mult sub limitele de poluare ale Uniunii Europene, ar putea contribui la decesele cauzate de Parkinson.

Boala Parkinson afectează aproximativ 10 milioane de oameni la nivel global, iar numărul acestora este în creștere în țările cu populații îmbătrânite. În Uniunea Europeană, erau 344 de pacienți cu Parkinson la 100.000 de persoane în 2021, în creștere de la 224 în anul 2000, conform estimărilor globale privind povara bolii.

În cel mai recent raport, autorii au menționat că accentul geografic al studiului, lipsa diversității în rândul pacienților și alte variabile necunoscute, cum ar fi timpul petrecut de oameni în afara casei, ar fi putut influența rezultatele.

Savica a declarat că următorii pași în această cercetare sunt să exploreze modul în care alte tipuri de poluare a aerului ar putea afecta riscurile de Parkinson și să înțeleagă mai bine legătura dintre factorii genetici și cei de mediu.