STUDIU În 2245, jumătate din greutatea Pământului ar putea fi reprezentată de datele digitale

Un nou studiu avertizează cu privire la pericolul unei catastrofe informaţionale ce ar putea să se producă în jurul anului 2245, când nu mai puţin de jumătate din masa planetei ar putea proveni din datele digitale pe cale le generăm, conform unui studiu publicat în jurnalul AIP Advances, transmite joi Space.com, preluat de Agerpres.

Informaţia poate părea imaterială, dar peste două secole, numărul total de biţi digitali produşi anual de omenire ar putea depăşi numărul de atomi ai planetei noastre şi, mai mult decât atât, ar putea ajunge să reprezinte jumătate din masa Pământului.

Acestea sunt concluziile unui nou studiu care urmăreşte acumularea în timp a datelor digitale şi potenţialele consecinţe catastrofale ale acestora.

Trăim într-o perioadă foarte bogată din punct de vedere al informaţiei. Telefoanele mobile şi folosirea extrem de frecventă a reţelelor de socializare au făcut ca aproape fiecare om de pe planetă să ajungă se genereze cantităţi mari de conţinut digital în fiecare zi.

IBM şi alte companii de cercetări tehnologice au estimat că 90% din datele digitale existente în prezent la nivel mondial au fost produse doar în ultimul deceniu, ceea ce l-a făcut pe fizicianul Melvin Vopson de la Universitatea din Portsmouth, Anglia, să îşi pună întrebări despre viitorul omenirii.

Analiza sa începe cu faptul că Pământul conţine aproximativ 10 la puterea 21, sau 100 de miliarde de miliarde, de biţi de informaţii digitale. „Este vorba despre tot ceea ce facem împreună. Orice conţinut digital produs şi depozitat oriunde pe planetă, de către oricine”, a declarat Vopson pentru Live Science.

Vopson a calculat apoi cât de multe date digitale ar putea exista în viitor. Nu este vorba despre o extrapolare simplă, liniară, pentru că volumul de noi informaţii creşte, de asemenea, în timp.

Presupunând o creştere anuală modică de 20% a conţinutului digital, Vopson a arătat că peste 350 de ani numărul biţilor existenţi pe Pământ va fi mai mare decât al tuturor atomilor care alcătuiesc Pământul – număr estimat la 10 la puterea 50 sau 100 de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de atomi. Astfel, într-un viitor chiar mai apropiat decât peste trei secole şi jumătate, omenirea va ajunge să folosească echivalentul consumului său actual de energie doar pentru a susţine toate aceste şiruri interminabile de 0 şi 1.

„Întrebarea care se pune este: unde vom stoca această informaţie? Cum o vom alimenta cu energie? Eu numesc acest lucru criza invizibilă, pentru că în ziua de azi este cu adevărat o problemă invizibilă”, a susţinut Vopson.

Dacă astfel de orizonturi temporare par suficient de îndepărtate pentru a fi complet ignorate, Vopson mai avertizează şi asupra unui alt potenţial motiv de îngrijorare. În 1961, fizicianul germano-american Rolf Landauer a avansat ipoteza că există o legătură între informaţie şi energie, pornind de la faptul că ştergerea unui bit digital produce o cantitate mică de căldură.

Deşi această ipoteză a legăturii dintre informaţie şi energie, denumită principiul lui Landauer, nu este încă parte a consensului academic, ea a fost confirmată experimental în ultimii ani. Într-un studiu publicat în 2019 în jurnalul AIP Advances, Vopson susţinea că, implicit, ar putea exista o legătură şi între informaţie şi masă.

Această conjectură se bazează pe faimoasa ecuaţie E = mc^2, introdusă de Albert Einstein la începutul secolului al XX-lea. Einstein a arătat că energia şi masa sunt interşanjabile, şi, astfel, Vopson a reuşit să calculeze masa potenţială a unui singur bit de informaţie – care este de aproximativ 10 milioane de ori mai mică decât a unui electron.

Acest lucru înseamnă, desigur, că deocamdată masa informaţiei digitale produsă anual este neglijabilă – având greutatea unei singure bacterii E. coli, conform lui Vopson. Dar, dacă presupunem că se va păstra acea creştere anuală de 20% a cantităţi de informaţii digitale produse, în mai puţin de 500 de ani „greutatea” informaţiei digitale existente ar putea fi egală cu jumătate din masa Pământului.

Dacă acea creştere anuală ar fi de 50%, jumătate din greutatea planetei ar fi reprezentată de informaţii digitale nu mai târziu de anul 2245.

„Eu consider că este vorba de o problemă reală. La fel cum au fost şi arderea combustibililor fosili, poluarea cu plastic şi defrişările, informaţia digitală este trecută cu vederea de toată lumea. Am început să schimbăm literalmente planeta bit cu bit”, a declarat omul de ştiinţă.

În plus, rata de creştere a cantităţii de informaţii digitale folosită de Vopson în studiul său este una foarte conservatoare. Estimările International Data Corporation arată că în prezent cantitatea de date digitale creşte cu 61% pe an (faţă de 20% cât a folosit Vopson în calculele sale), condiţii în care catastrofa informatică despre care vorbeşte omul de ştiinţă s-ar putea produce mult mai repede.

O modalitate de a rezolva provocările legate de stocarea unor cantităţi extrem de mari de informaţii digitale ar fi dezvoltarea unei tehnologii care să menţină informaţiile într-un mediu non-material, aşa cum sunt hologramele, susţine Vopson.

Argumentele aduse în acest studiu sunt deopotrivă surprinzătoare şi provocatoare pentru minte, susţine specialistul în fizica particulelor Luis Herrera de la Universitatea din Salamanca (Spania), care nu a participat la studiu. Însă ideea că informaţia are masă rămâne deocamdată teoretică şi va necesita mai multe experimente pentru a o demonstra, a adăugat el.

Sursa foto: Pixabay