Studiu în Italia: Bărbații în vârstă care rămân văduvi mor mai repede decât cei căsătoriți / Incidența mortalității crește cu 35% în cazul bărbaților rămași singuri / Cei din nordul Italiei sunt mai vulnerabili decât cei din sud

Cum și cât de mult afectează pierderea soțului / soției speranța de viață a pensionarilor italieni? Sintetic, s-ar putea răspunde după cum urmează: mai ales pentru bărbați, rămânerea văduviei crește riscul de mortalitate. Acest lucru este detectat și cuantificat de un studiu realizat de Universitatea din Bologna pe baza datelor Inps (Instoitutul Național de Sănătate Publică), în cadrul proiectului PNRR numit Age-It, menit să abordeze problema îmbătrânirii populației italiene, scrie Corriere della Sera.

Deși variabilele și motivele sunt numeroase și diferă în funcție de regiunea de reședință și de statutul socio-economic, se poate spune, conform rezultatelor acestui studiu – primul de acest gen din Italia – că pentru pensionarii italieni de sex masculin riscul de mortalitate este cu 35% mai mare în cazul pierderii soțului / soției.

Acest risc crește cu 24% în cazul pensionarilor de sex masculin care sunt văduvi, comparativ cu pensionarii de sex feminin care nu sunt supuși unei astfel de pierderi.

După cum s-a menționat, analiza a fost efectuată pe baza datelor administrative Inps referitoare la 2014-2022 perioada de timp și a fost realizată de Chiara Ludovica Comolli, profesor la Departamentul de științe statistice al Alma Mater, și de actuarii Inps Diego Pieroni și Valentina Ricci.

O cercetare care, în contextul unei îmbătrâniri progresive a populației și al unei rate scăzute a natalității, ar putea sugera câteva indicii importante pentru dezvoltarea de servicii și proiecte de sprijinire a acestui grup de persoane.

„Rezultatele obținute evidențiază complexitatea consecințelor doliului conjugal”, a subliniat profesorul Comolli, „care nu acționează doar ca un șoc emoțional și psihologic, ci poate interacționa și cu inegalitățile economice și sociale preexistente. În special, studiul a evidențiat modul în care un eveniment atât de complex de gestionat ca pierderea soțului / soției din punct de vedere psihologic și nu numai are consecințe negative asupra stării generale de sănătate a persoanelor: în special primele luni după doliu, potrivit studiului, sunt cele mai critice și complexe, cu o „creștere semnificativă a riscului de mortalitate”.

Sexul este, așadar, unul dintre elementele de diferențiere în ceea ce privește riscul de mortalitate – bărbații s-au dovedit a fi mai vulnerabili -, dar inegalitățile teritoriale afectează, de asemenea. Pierderea anilor de viață rămași a fost de fapt mai accentuată în unele regiuni nordice, cum ar fi Valle d’Aosta și Veneto, dar și în Trentino, Toscana, Piemont și Emilia-Romagna, în timp ce a fost mai puțin accentuată în alte zone ale țării, de exemplu în Molise și Sardinia.

Apoi, există un alt factor de influență, și anume statutul socio-economic diferit: pensionarii de sex masculin cu venituri medii-înalte – studiul a pus-o negru pe alb – sunt, de exemplu, mai vulnerabili pe termen scurt, cu un risc mai mare de mortalitate imediată după pierderea soțului / soției.

Pe de altă parte, femeile cu venituri mai mici par să beneficieze inițial de o reziliență mai mare, dar acest efect pozitiv tinde să se estompeze pe termen lung, cu deteriorarea ulterioară a sănătății.

„Aceste diferențe sugerează că factorii socio-economici și instituționali regionali influențează în mod semnificativ capacitatea de a face față unui eveniment critic precum doliul”,  a reiterat Comolli.

Cartografierea detaliată efectuată permite identificarea zonelor geografice și a grupurilor sociale cele mai afectate, oferind instituțiilor instrumente valoroase pentru punerea în aplicare a politicilor de sprijin psihologic, social și economic”.

De aici și concluzia sa: „Într-un context precum cel italian, caracterizat de o îmbătrânire rapidă a populației și de un număr tot mai mare de familii formate din persoane în vârstă care trăiesc singure, această cercetare oferă indicii concrete pentru intervenții specifice de sprijin psihologic, social și economic”.