Studiu: Muzica lui Bach ne spune cum îmbătrânește creierul / ”Studiile de acest gen ne-ar putea ajuta să identificăm persoanele cele mai expuse riscului de demență”

Ascultarea muzicii „pornește” anumite zone ale creierului și face posibilă o cartografiere a schimbărilor legate de vârstă, scrie La Reppublica.

Faptul că procesele fiziologice asociate cu îmbătrânirea afectează și slăbesc memoria este un fapt bine cunoscut și stabilit. Un fenomen care, însă, se pare că nu se aplică muzicii: se pare, de fapt, că persoanele în vârstă sunt capabile să își amintească motivele muzicale la fel de bine ca tinerii.

O echipă de oameni de știință de la Universitatea din Aarhus și Universitatea din Oxford tocmai a realizat un experiment pentru a înțelege motivul acestui fapt, punând un grup de voluntari – tineri și vârstnici – să asculte diverse arii de Johann Sebastian Bach și analizându-le răspunsurile cerebrale: în acest fel și-a dat seama că anumite zone ale creierului persoanelor în vârstă devin mai active atunci când ascultă muzică pentru a „compensa” slăbirea memoriei. Studiul a fost publicat în revista Communications Biology.

„Rezultatele muncii noastre”, explică Leonardo Bonetti, profesor asociat la Centrul pentru Muzică în Creier, parte a Departamentului de Medicină Clinică din cadrul Universității Aarhus, „sugerează că zonele senzoriale ale creierelor mai în vârstă lucrează mai mult pentru a compensa răspunsul redus al zonelor implicate de obicei în procesele de memorie: studiul subliniază faptul că modificările funcțiilor creierului nu conduc neapărat la tulburări sau disfuncții. Uneori, dimpotrivă, acestea sunt pozitive: îmbătrânirea, prin urmare, nu înseamnă doar că funcția creierului scade, ci și că creierul este capabil să se adapteze provocărilor și să compenseze mecanismele care devin mai puțin eficiente”.

În experimentul lor, oamenii de știință au recrutat 37 de adulți tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani) și 39 de persoane de peste 60 de ani și le-au pus să asculte diferite secvențe muzicale compuse de Bach, supunându-le magnetoencefalografiei (Meg) și imagisticii prin rezonanță magnetică (RMN), două examinări care pot evidenția gradul de activare a diferitelor zone ale creierului. Alegerea lui Bach, spun autorii lucrării, nu a fost întâmplătoare: muzica sa, de fapt, este ușor de reținut „deoarece combină armonii puternice și structuri ierarhice evidente care se repetă de mai multe ori în timp”.

În special, a fost utilizată o versiune simplificată a Preludiului în Do major din Well-Tempered Clavier. „Participanții la experiment”, continuă Bonetti, „au ascultat piesa de două ori și apoi și-au amintit-o. În studiile privind memoria, muzica este preferată numerelor sau textului, deoarece oamenii și-o amintesc mai „intuitiv”, ceea ce facilitează descoperirea modului în care creierul procesează informațiile în timp. Pe scurt, muzica este un instrument excelent pentru înțelegerea modului în care creierul evoluează pentru a susține memoria pe măsură ce îmbătrânim”.

După cele două ascultări ale compoziției originale, participanții au fost puși să asculte versiuni ușor modificate ale acesteia și tocmai această etapă a permis observarea fenomenului de „compensare” menționat anterior. În special, scanările cerebrale au arătat că, atunci când persoanele în vârstă ascultau variante muzicale pe care nu le mai ascultaseră până atunci, partea creierului implicată în procesele de memorie era activată mai puțin decât la persoanele mai tinere, în timp ce răspunsul regiunii implicate în procesele senzoriale era același.

„Persoanele în vârstă”, spune cercetătorul, „pur și simplu nu au aceleași reacții cerebrale ca persoanele tinere atunci când ascultă noi variante muzicale, ceea ce ar putea explica, printre altele, de ce este mai dificil pentru persoanele în vârstă să facă față schimbărilor. Dar nu numai atât: „Studiile de acest gen”, conchide el, „ne-ar putea ajuta, de asemenea, să identificăm persoanele cele mai expuse riscului de demență. Intenționăm să repetăm experimentul prin includerea persoanelor cu declin cognitiv ușor: speranța este de a putea identifica biomarkeri pentru a prezice modul în care modificările funcției creierului sunt corelate cu riscul de a dezvolta o formă de demență”.