STUDIU O exoplanetă de dimensiunile Terrei, cu o activitate vulcanică intensă, analizată de cercetători: „Pe partea luminată, temperaturile sunt prea ridicate pentru existenţa apei lichide. Pe partea întunecată, e posibil să existe un gheţar masiv”

O planetă de dimensiunile Terrei, care orbitează o stea mai puţin strălucitoare din vecinătatea galactică a sistemului nostru solar, oferă cele mai bune indicii până la această dată despre vulcanismul exoplanetar, observaţiile realizate de oamenii de ştiinţă sugerând o planetă denivelată şi stâncoasă, zguduită de erupţii constante, informează Reuters, citată de Agerpres.

Oamenii de ştiinţă au spus miercuri că această planetă, cea de-a treia descoperită pe orbita stelei respective, este probabil acoperită de vulcani – similar cu Io, una dintre lunile lui Jupiter, corpul ceresc cel mai activ vulcanic din sistemul nostru solar. În sistemul nostru solar, Terra şi Venus sunt active vulcanic, la fel şi unele dintre lunile lui Jupiter.

Vulcanismul acestei planete nu a fost observat direct, ci mai degrabă dedus graţie interacţiunii gravitaţionale semnificative cu celelalte două planete, de dimensiuni mai mari, care orbitează la rândul lor acea stea puţin strălucitoare. Atracţia gravitaţională a planetei mai mari acţionează asupra planetei nou descoperite, ceea ce determină creşterea temperaturii interne şi provoacă activitate vulcanică de suprafaţă, aşa cum se întâmplă şi pe Io, spun cercetătorii.

Planetele din afara sistemului nostru solar se numesc exoplanete.

”Nu există încă o dovadă observaţională directă a vulcanismului exoplanetar, dar această planetă este un candidat deosebit de probabil”, a spus profesorul de astronomie de la Universitatea din Kansas Ian Crossfield, unul dintre autorii cercetării publicate în revista Nature.

E o planetă care nu are mişcare de rotaţie – o latură se află permanent în lumină, iar cealaltă în întuneric.

”Pe partea luminată, temperaturile sunt prea ridicate pentru existenţa apei lichide, aşa că probabil este foarte uscat şi dogoritor – ca într-un desert. Pe partea întunecată, e posibil să existe un gheţar masiv”, a spus coautorul studiului Björn Benneke, şeful grupului de astronomie de la Universitatea din Montreal.

”Cea mai interesantă regiune este aproape de regiunea terminatorului, unde partea luminată se întâlneşte cu cea obscură. Aici, apa de la gheţarul de pe partea obscură se poate topi cu posibilitatea formării apei lichide de suprafaţă. În plus, există probabil vulcanism pe toată suprafaţa planetei, chiar şi dedesubtul gheţii de pe partea obscură şi posibil sub apa de lângă terminator”, a spus Benneke.

Planeta este situată în Calea Lactee, la o distanţă de 86 de ani-lumină de sistemul nostru solar în direcţia constelaţiei Crater. Un an-lumină este distanţa pe care lumina o parcurge într-un an (9,5 trilioane de kilometri).

Este puţin mai mare ca Pământul şi orbitează foarte aproape de o stea roşie pitică – o varietate mult mai mică decât Soarele nostru, cu o masă şi temperatură relativ scăzute -, finalizând călătoria eliptică în jurul acesteia în doar 2,8 zile.

Temperatura de la suprafaţă pare să fie puţin mai mare decât pe Terra. Este situată pe marginea interioară a ceea ce se cheamă zona locuibilă sau zona Goldilocks, din jurul stelei în jurul căreia orbitează – nici prea fierbinte şi nici prea rece, probabil capabilă de a menţine apă lichidă la suprafaţă şi de a găzdui forme de viaţă.

”Îmi imaginez o suprafaţă tânără, denivelată după milioane de ani de activitate vulcanică constantă. Din moment ce efectele gravitaţiei nu diferă în partea luminată de cea obscură, suspectez de asemenea că activitatea vulcanică este distribuită în mod egal pe suprafaţa planetei”, a spus Stephen Kane, de la Universitatea din California, astrofizician la planetariul Riverside şi coautor al studiului.

”Din moment ce planeta este atât de activă din punct de vedere vulcanic, contribuie cu gaze din interior la atmosferă. Ca atare, probabil că planeta încă are o atmosferă. Cu toate acestea, este improbabil să poată găzdui viaţă, din moment ce cantitatea totală de energie determină un mediu destul de ostil. Însă cine ştie? Viaţa ar putea găsi o cale”, a adăugat Kane.

Orbita ei este prinsă între alte două planete – una interioară, cu circa 20% mai mare decât Pământul, şi una exterioară, de circa 250% mai mare decât planeta noastră.

Cercetătorii au descoperit planeta folosind Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS) al NASA şi Telescopul spaţial Spitzer, care a ieşit între timp din activitate, precum şi câteva observatoare de pe Terra.

”Sunt multe necunoscute referitoare la vulcanism şi cât de mult timp o planetă poate menţine procesele de degajare a gazelor”, a spus Kane, referindu-se la eliberarea gazelor blocate, care se produce prin erupţii. ”S-a confirmat abia recent că Venus, geamăna Pământului, este activă vulcanic”.