STUDIU Poluarea atmosferică ar putea cauza demența. Oamenii de știință britanici lansează un studiu de amploare despre efectele particulelor poluante asupra bolilor neurodegerative

Oamenii de știință britanici sunt pe cale să lanseze un proiect de cercetare remarcabil care va demonstra modul în care aerul pe care îl respirăm ne poate afecta creierul. Această activitate va fi vitală, spun ei, pentru înțelegerea unei probleme medicale majore: modul în care poluarea atmosferică poate declanșa demența, transmite The Guardian.

În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit că poluarea atmosferică este una dintre cele mai pernicioase amenințări la adresa sănătății umane și au demonstrat că este implicată în provocarea cancerului, a bolilor de inimă, a diabetului, a natalității scăzute și a multor alte probleme de sănătate.

Acum, oamenii de știință de la Institutul Francis Crick vor analiza implicarea acesteia în fenomenul de neurodegenerare printr-un proiect de cercetare intitulat Rapid, finanțat de organizația caritabilă Race Against Dementia și care va fi lansat luni.

Rapid va implica examinarea de către oamenii de știință a proceselor exacte prin care particulele poluante minuscule pot duce la demență, activitate care ar putea oferi o perspectivă asupra modului în care particulele din aer declanșează boala în general și, de asemenea, ar putea contribui la dezvoltarea de noi medicamente pentru a contracara progresul unor afecțiuni precum boala Alzheimer.

„Poluarea aerului nu este în general asociată cu demența. Cu toate acestea, epidemiologii au descoperit recent că particulele din aer sunt de fapt asociate destul de ferm cu riscul de boli neurodegenerative”, a declarat unul dintre liderii proiectului, profesorul Charles Swanton, director clinic adjunct al Crick. „Dorim să aflăm exact cum particulele minuscule din aer pot avea un impact atât de profund asupra creierului nostru și să folosim aceste cunoștințe pentru a dezvolta noi medicamente pentru tratarea demenței.”

Un tip cheie de poluare a aerului constă în suspensii de fragmente minuscule de solide și picături lichide. Acestea sunt produse de gazele de eșapament ale mașinilor și camioanelor, de fabrici, praf, polen, vulcani, incendii și alte surse și sunt cunoscute sub denumirea de particule 2,5 sau pur și simplu PM2,5.

Aceste particule au un diametru mai mic de 2,5 milionimi de metru – de aproximativ 30 de ori mai fine decât un fir de păr uman – și sunt atât de mici încât pot pătrunde adânc în cavitățile corpului uman. În cazul demenței, PM2,5 sunt inhalate și se crede că ajung în creier prin bulbul olfactiv, o masă rotunjită de țesut care se află deasupra cavității nazale și joacă un rol-cheie în procesarea informațiilor olfactive.

„În creier, PM2,5 par să fie preluate de celulele imune din sistemul nervos central și, în urma lor, credem că se poate instala neurodegenerarea”, a declarat Swanton.

Cu toate acestea, modul exact în care acest proces se desfășoară și conduce la demență nu este clar, iar un obiectiv major al proiectului Rapid va fi acela de a dezvălui procesul precis care face ca particulele PM2,5 să determine țesutul cerebral să formeze aglomerări care sunt semnul distinctiv al bolii Alzheimer.

„Avem dovezi solide care leagă expunerea la particulele PM2,5 de boli ale creierului precum Alzheimer și Parkinson, dar nu știm încă dacă acestea declanșează de fapt neurodegenerarea în mod direct sau dacă favorizează procesul care are deja loc la persoanele vulnerabile”, a declarat Sonia Gandhi, șefa Laboratorului de biologie a neurodegenerării de la Crick și University College London.

Cercetătorii de la Crick cred că unul dintre cele trei mecanisme diferite este implicat în modul în care poluarea aerului declanșează demența. Particulele PM2,5 pot accelera în mod direct procesul prin care proteinele se aglomerează în creier – și provoacă Alzheimer.

Alternativ, ar putea fi vorba de faptul că sosirea particulelor interferează cu capacitatea creierului de a elimina aglomerările. Cu alte cuvinte, PM2,5 interferează cu sistemul de eliminare a celulelor din organism și îngreunează eliminarea altor proteine care provoacă boli precum Alzheimer.

În al treilea rând, s-a sugerat că PM2,5 sunt captate de celulele imunitare ale creierului, numite microglii, și ar putea determina aceste celule să declanșeze inflamația care duce la apariția demenței.

Cercetarea pentru a afla care mecanism este implicat în cauzarea demenței se va concentra pe experimente in vitro pe celule stem umane, precum și pe modele animale.

„Odată ce vom înțelege aceste mecanisme mai în detaliu, vom putea folosi aceste cunoștințe pentru a dezvolta tratamente care vor atenua impactul poluanților atmosferici și poate, într-o zi, vor preveni efectul mediului asupra bolilor cerebrale”, a declarat Gandhi.

Deși efectele PM2,5 nu sunt încă pe deplin înțelese în ceea ce privește afecțiunile neurodegenerative precum demența, cercetările din ultimii ani au arătat legături clare între niveluri crescute ale acestor particule și o serie de afecțiuni periculoase, în multe cazuri chiar letale. Îndeosebi, expunerea pe termen lung la PM2,5 a fost asociată cu decesul prematur, în special la persoanele care suferă de boli cardiace sau pulmonare cronice, și cu reducerea creșterii funcției pulmonare la copii, conform autorităților din California.

• Citește și „Pe cât de mici, pe atât de poluate: Șase localități de care cel mai probabil n-ai auzit, printre cele mai nocive din lume”.