STUDIU Semnalele chimice ale furnicilor ar putea fi utilizate pentru alungarea căpuşelor / Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie

Căpuşele, o pradă uşoară pentru furnici, pot detecta apropierea acestora datorită unor semnale chimice, potrivit unui studiu publicat miercuri, care sugerează că aceleaşi semnale ar putea fi folosite la om ca un repelent pentru această insectă, dintre care unele specii sunt vectori ai unor maladii, precum boala Lyme, informează AFP, citată de Agerpres.

În Statele Unite, Ixodes scapularis, cunoscută şi sub numele de căpuşa cerbului, foloseşte acest animal pentru a se hrăni cu sângele său. În absenţa cerbilor, ea se ataşează de oamenii care trec prin zonă. Cu riscul de a le transmite, printre agenţii patogeni pe care îi transportă, pe cel al bolii Lyme, ale cărei simptome variază de la o simplă mâncărime până la tulburări neurologice.

În Europa, Ixodes ricinus, o verişoară a ei, joacă rolul de vector al acestui agent patogen.

În ambele cazuri, insecta preferă un habitat format din tufişuri sau arbori cu frunziş înalt care să o protejeze de soare. Însă ea împarte acest habitat cu alte specii, inclusiv cu unul dintre prădătorii săi, furnica.

Aceasta din urmă foloseşte un arsenal de semnale chimice pentru a-şi coordona apărarea cuibului sau pentru a aduna hrană. Semnale pe care păianjenii şi albinele le pot recunoaşte pentru a-i ajuta să evite întâlnirile periculoase. Dar căpuşele?

Nu se ştia nimic despre acest lucru până la un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Simon Fraser din Canada, publicat miercuri în Royal Society Open Science.

Ei au emis ipoteza că o specie comună de furnică din Canada, Formica oreas, emite o combinaţie între veninul său obişnuit – acidul formic – şi feromonii care îi marchează teritoriul, ca un semnal de alarmă.

Şi că o căpuşă a fost capabilă să detecteze aceste semnale, care sunt foarte puternice în apropierea cuibului de furnici, potrivit studiului.

Cercetătorii şi-au testat ipoteza plasând căpuşe într-un mic recipient prevăzut cu două tuneluri scurte, fiecare ducând la un alt recipient, a cărui podea, făcută din hârtie de filtru, era neutră pe o parte şi îmbibată cu semnale chimice de la furnici pe cealaltă parte.

Căpuşele au reacţionat puternic la combinaţia de venin şi feromoni, la fel ca şi la versiunile lor artificiale. Cu toate acestea, efectul fiecărei componente luate separat nu a fost concludent.

Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca speciile de căpuşe să detecteze şi alte semnale chimice emise de furnici, cum ar fi cel al glandelor mandibulare. Astfel de semnale sunt folosite de alte specii de furnici pentru a-şi alerta semenii, iar unii dintre compuşii lor organici se găsesc în uleiurile esenţiale folosite ca repelent pentru căpuşe.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Simon Fraser ar dori, prin urmare, să testeze o combinaţie a tuturor acestor ingrediente ca un repelent ce ar putea fi folosit de oameni împotriva căpuşelor.