Studiu: Stimularea magnetică transcraniană pentru combaterea anxietății / Tratamentul poate completa tratamentele pentru tulburări anxioase și traume

O nouă cercetare publicată în revista științifică eLife a testat cu succes o procedură de neurostimulare pentru a dezamorsa reacțiile de alarmă corporală asociate cu amintirile traumatice, anunță La Repubblica.

Experimentul a fost realizat de cercetătorul Eugenio Manassero împreună cu echipa de cercetare coordonată de Benedetto Sacchetti de la Departamentul de neuroștiințe al Universității din Torino și Raffaella Ricci de la Departamentul de psihologie al Universității din Torino.

În urma unei experiențe traumatice, în creier se formează o memorie a evenimentului care conține două componente principale: reprezentarea conștientă a ceea ce s-a întâmplat și valența emoțională asociată episodului. Aceasta din urmă se manifestă prin modificări ale răspunsurilor corporale (cum ar fi creșterea bătăilor inimii și transpirația). Aceste modificări ale stărilor corporale sunt percepute ca neplăcute de către persoană, provocând sentimente de frică sau de panică, și pot evolua uneori în simptome reale ale unor patologii, cum ar fi tulburarea posttraumatică sau anxioasă.

Cercetătorii au aplicat o sesiune de stimulare magnetică transcraniană (TMS) axată pe cortexul prefrontal anterior (aPFC) la o săptămână după ce participanții la studiu au învățat valența aversivă a unui stimul. TMS este o tehnică de stimulare a creierului care poate modula activitatea anumitor zone ale creierului într-un mod nedureros și neinvaziv. În acest studiu, pentru prima dată, TMS a fost aplicată părții mediale a cortexului prefrontal anterior (aPFC), o zonă întâlnită aproape exclusiv la oameni și la primatele neumane.

Atunci când, după neurostimulare, participanților le-a fost prezentat din nou stimulul amenințător, grupul stimulat în aPFC a prezentat răspunsuri de alarmă corporală semnificativ mai scăzute decât grupul de control supus stimulării placebo.

În mod surprinzător, atenuarea răspunsurilor emoționale a persistat pe termen lung, fără a fi nevoie de neurostimulare. Acest efect de atenuare a apărut în ciuda faptului că memoria conștientă a stimulilor amenințători nu a fost afectată în niciun fel. În cele din urmă, o comparație a rezultatelor obținute prin stimularea aPFC cu cele derivate din stimularea cortexului prefrontal dorsolateral, o regiune studiată anterior, a arătat că aPFC pare a fi un candidat mult mai promițător pentru reglarea reacțiilor de alarmă hiper-eroasă la stimuli amenințători.

Această cercetare”, explică Manassero, „are o importanță semnificativă din punct de vedere clinic, deoarece pune în evidență un nou instrument care, în viitor, ar putea completa și sinergiza alte strategii terapeutice pentru a ajuta toate persoanele care au suferit traume sau suferă de tulburări anxioase. Având în vedere cât de importantă este îmbunătățirea calității tratamentelor în vederea promovării sănătății și bunăstării comunității, această cercetare ar putea deschide o nouă frontieră în această direcție”.