Studiu: Taxarea anumitor antibiotice ar putea contribui la combaterea riscului de rezistență la medicamente/ Cum ar putea fi impozitate

Rezistența antimicrobiană reprezintă o preocupare majoră în materie de sănătate publică, iar un nou studiu analizează modul în care impozitarea ar putea influența prescripțiile de antibiotice.

Taxarea antibioticelor cu spectru larg care contribuie cel mai mult la rezistența la medicamente ar putea reduce prescrierile în favoarea altor medicamente, afirmă cercetătorii britanici, scrie Euronews.

Principalul factor care contribuie la rezistența antimicrobiană (RAM), care apare atunci când bacteriile nu mai răspund la medicamente, este utilizarea excesivă și abuzivă a antibioticelor.

Antibioticele sunt clasificate în două categorii: cu spectru îngust (care vizează anumite bacterii) sau cu spectru larg (care sunt utilizate pe scară mai largă).

În timp ce medicamentele cu spectru restrâns pot contribui la încetinirea RAM, acestea necesită cunoașterea bacteriilor care cauzează o infecție, în timp ce antibioticele cu spectru larg nu.

Cercetătorii au analizat impactul impunerii unei „taxe” medicilor generaliști atunci când aceștia prescriu antibiotice cu spectru larg, bazându-și cercetarea pe 10 ani de analiză a datelor privind vânzările lunare de antibiotice din Regatul Unit.

Ei și-au publicat concluziile în International Journal of Industrial Organisation.

„Rezistența la antibiotice este o problemă importantă și o prioritate pentru politica de sănătate din Regatul Unit. Este posibil să fie următoarea bombă cu ceas din sistemul de sănătate”, a declarat Farasat Bokhari, profesor la Universitatea Loughborough și unul dintre coautorii studiului.

„În analiza noastră, povara financiară a taxei nu este asupra pacienților, ci mai degrabă asupra cabinetelor medicilor de familie care ar putea prescrie excesiv în unele cazuri”, a adăugat el.

Trecerea la antibiotice cu spectru îngust

Ideea este de a crea un stimulent financiar pentru trecerea de la antibioticele cu spectru larg la antibioticele cu spectru îngust.

Au fost analizate mai multe posibilități fiscale diferite. Una dintre aceste opțiuni a fost o taxă de 20 % pentru toate antibioticele sau una aplicată numai antibioticelor cu spectru larg care contribuie cel mai mult la RAM: co-amoxiclav, chinolone și cefalosporine.

O taxă pe aceste medicamente cu spectru larg a dus la o scădere de 37,7 % a utilizării acestora și la o scădere de 2,38 % a utilizării globale a antibioticelor.

O taxă mai generalizată pe toate antibioticele a redus utilizarea celor mai problematice antibiotice cu spectru larg cu 29,4% și utilizarea globală a antibioticelor cu 12,7%. Aceasta a dus la o pierdere mai mare a bunăstării consumatorilor, au declarat cercetătorii.

„Constatările noastre arată că trecerea de la spectru larg la spectru îngust este posibilă prin modificări ale prețurilor relative aduse prin impozitare, dar are implicații – în ceea ce privește costul total pentru societate”, a declarat Bokhari.

„Deși regimurile fiscale alternative pe care le luăm în considerare diferă în ceea ce privește gradul de schimbare a cererii, estimările noastre sugerează că aceste politici pot fi foarte eficiente în gestionarea cererii”, a adăugat el.

Cercetătorii au afirmat că politicile fiscale ar trebui să includă scutiri în funcție de gravitatea bolii și au recunoscut că, în situații de urgență în care așteptarea unor teste de diagnostic precise nu este fezabilă, tranziția către antibioticele cu spectru îngust poate fi întârziată.

Dominic Moran, profesor de economie agricolă și a resurselor la Universitatea din Edinburgh, a studiat impactul impozitării medicamentelor antimicrobiene pentru animalele de fermă, constatând că aceasta ar putea fi la fel de eficientă ca o interdicție.

Moran, care nu a fost implicat în studiul recent, a declarat într-un e-mail că există „o conștientizare crescândă a modului în care RAM ar putea fi tratată în același mod ca și alte probleme de poluare, iar ideea unei taxe pe utilizarea antimicrobienelor este o abordare politică pentru a gestiona administrarea atentă a compușilor antimicrobieni mai valoroși”.

„Acest studiu ridică unele probleme interesante privind nivelurile probabile ale taxei și cine ar trebui să plătească taxa. În cele din urmă, politica privind RAM va trebui să ia în considerare toate modalitățile posibile de gestionare a cererii și a utilizării acestor medicamente”, a adăugat Moran.

Conform unor estimări, rezistența antimicrobiană (RAM) cauzează peste 670 000 de infecții în fiecare an și aproximativ 33 000 de decese în Uniunea Europeană.

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recunoscut rezistența antimicrobiană (RAM) drept una dintre cele mai importante 10 amenințări la adresa sănătății publice globale cu care se confruntă omenirea.

„Pierderea de bunăstare a consumatorilor și pierderea generală de bunăstare din taxarea acestor antibiotice sunt semnificative, însă sunt relativ mici în comparație cu costurile societale preconizate ale rezistenței la antibiotice în ceea ce privește decesele și pierderile economice”, a declarat autorul principal, dr. Weijie Yan de la firma de consultanță E.CA Economics.

„Deși simulările noastre arată cât de mult se transferă cererea de la medicamentele cu spectru larg la cele cu spectru îngust și la ce costuri, ele nu calculează beneficiile pe termen lung ale trecerii la medicamente cu o amprentă de rezistența antimicrobiană (RAM) mai redusă”, a adăugat el.