SUA au efectuat un test de rachetă balistică intercontinentală de tip Minuteman III în Pacific, în seara alegerii lui Trump

Forţele armate americane au tras în seara alegerilor, marţi o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) neînarmată de tip Minuteman III în Pacific, unul dintre pilonii disuasiunii nucleare americane, transmite News.ro.

Racheta a fost lansată de la baza Forţei Spaţiale Vandenberg, pe Coasta de Vest, la ora locală 23.01 (miercuri, 9.01, ora României) şi a fost urmărită îndeaproape de un avion de comandament aeropurtat de tip E-6E Mercury aparţinând Forţelor Aeriene (US Air Force), însărcinat cu o misiune de tip ”Take Charge And Move Out” (TACAMO).

Lansarea a fost observată din apropierea instalaţiei.

Acest test – programat cu câţiva ani mai înainte – s-a desfăşurat în timp ce americanii încheiau să se ducă la urne să-l aleagă pe cel de-al 47-lea preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump.

La acel moment nu mai exista vreo îndoială că Trump, în calitate de comandant suprem (”commander in chief”) avea să fie ultimul decident al disuasiunii nucleare americanii în următorii patru ani.

Aceste teste de rachete intercontinentale au loc foarte regulat în Statele Unite dotate cu arma nucleară – adesea în noiembrie -, însă coincidenţa, deşi cunoscută, a ridicat întrebări.

”Alegerile n-au nimic a face cu programarea” testului, a declarat publicaţiei californiene Lompoc Record Air Force Global Strike Command.

Obiectivul tirului era clasica ”demonstrare a pregătirii stării forţelor nucleare americane şi inspirarea încrederii în letalitatea şi eficienţa disuasiunii nucleare a ţării”.

Anul trecut, o lansare asemănătoare a avut loc la 1 noiembrie şi s-a soldat cu un eşec.

Racheta balistică s-a autodistrus în zbor, din cauza unei ”anomalii” a cărei origini nu a fost precizată de către armata americană.

UN ”MESAJ STRATEGIC”?

”Tirul de mâine nu are nimic excepţional. Doar că trebuie să mărturisesc cp data este destul de ciudată. Programele strategice răspund unor constrângeri de calendar proprii. Uneori avem tendinţa să vrem să legăm testele de evenimente geopolitice majore, când de fapt nu este vorba, adesea, decât de coincidenţe”, comentează pe X un cercetător, Étienne Marcuz, specializat în probleme nucleare, relatează Le Figaro.

”Însă data acestor alegeri este cunoscută de mult timp (de decenii sau secole). Este uimitor, mai ales din pespectiva mizei acestor alegeri, că testul a fost prevăzut exact în acest moment”, apreciază el.

”Trebuie să fie considerat un mesaj strategic? Este posibil, pentru a arăta că disuasiunea nucleară funcţionează tot timpul, inclusiv atunci când atenţia cetăţenilor ţării este îndreptată către interior”, consideră el.

”Forţele strategice veghează”, conchide cercetătorul.

”Nu cred că trebuie să vedem mesaje peste tot. În schimb momentul este prost ales”, nuanţează adjunctul directorului Fundaţiei pentru Cercetare Strategică (FCS) Bruno Tertrais.

Momentul ridică semne de întrebare din cauza datei alegerilor prezidenţiale, care au loc într-un context foarte special.

Ele vor constitui o cotitură în Războiul din Ucraina, care se desfăşoară într-o ”atmosferă nucleară”, consideră Bruno Tertrais, deoarece ea opune în mod indirect mai multe state dotate cu arma nucleară, între care Rusia şi Statele Unite.

Moscova şi-a revizuit doctrina nucleară la 26 septembrie şi a coborât pragul angajării, deoarece prevede să riposteze nuclear unui atac convenţional al unui stat susţinut de către puteri nucleare.

Contextul este exploziv şi în Coreea de Nord, care a efectuat un test de rachetă intercontinentală (ICBM) în urmă cu câteva zile, şi din cauza tensiunilor între israel – o putere nucleară – şi Iran, care riscă o escaladare.

Cele două luni dintre alegerile prezidenţiale şi învestirea ”preşedintelui ales” sunt considerate o perioadă vulnerabilă a Statelor Unite, care poate să reprezinte o fereastră de oportunitate a unor eventuali adversari ai Washingtonului.

După această perioadă, domeniul nuclear se va afla pe agenda lui Donald Trump, în contextul în care Statele Unite se află în plină modernizare a ”triadei nucleare” amerixane – bombardiere, submarine, rachete terestre – şi se gândesc, din primul mandat al lui Trump, să dezvolte noi capacităţi în domeniul nuclear tactic.

Joe Biden a recentrat, la rândul său, strategia nucleară americană către China şi ”expansiunea rapidă a arsenalului nuclear” chinez, o direcţie care urmează să nu se schimbe odată cu ”preşedintele ales” republican.

Donald Trump, care a evocat în timpul campaniei sale o ”încălzire nucleară” periculoasă, ar putea să pună accentul asupra înfiinţării ”celui mai bun Iron Dome din lume”, sistemul antirachetă israelian, care apare în programul său, aprecia recent într-o notă Fundaţia pentru Cercetare Strategică.

În rest, viitorul al 47-lea preşedinte al Statelor Unite rămâne destul de confuz, spre deosebire de unii dintre consilierii săi care, în ”Project 2025”, apără alegeri destul de drastice, ca de exemplu creşterea unilaterală a numărului armelor nucleare desfăşurate sau pregătirea unor instalaţii necesare în vederea unei reluări a testelor nucleare, o ideea apărată de către unii dintre foştii săi consilieri, ca Robert O’Brien.

Aceasta ar reprezenta o ruptură faţă de Moratoriul american asupra testelor nucleare din 1992 şi semnarea Tratatului interzicerii complete a testelor nucleare din 1996.

În plus, ”personalitatea lui D. Trump singularizează” SUA, conchide FRS, care evocă ”extrema încredere în capacitatea sa de a gestiona o criză nucleară prin capacităţile sale personale, aptitudinea sa de a transmite o imagine de forţă, dar şi relaţiile sale bune cu Vladimir Putin sau Kim Jong Un”.