SUA întrec Elveția devenind al doilea „paradis fiscal” din lume, după Insulele Cayman

În cele din urmă, Statele Unite au reuşit. Au câștigat „războiul” cu Elveția. Pentru prima dată, SUA au întrecut Confederația Elvețiană în clasamentul (negativ) al țărilor care atrag mai mulți bani și averea ascunsă. Paradis fiscal prin definiție – Elveția – pierde puncte în clasamentul mondial al celor mai secrete jurisdicții financiare, dar, mai ales, este depășită de Statele Unite. Cele două țări se află pe locul doi (Statele Unite) și pe locul trei (Elveția) în Financial Secrecy Index 2020 elaborat de Tax Justice Network fiind depășite doar de Insulele Cayman(care ocupă prima poziţie).

(articol preluat din Il Sole 24 Ore, via Rador)

Insulele Cayman au fost înscrise pe lista neagră a paradisurilor fiscale ale Uniunii Europene pe 18 februarie, împreună cu Panama, Seychelles și Palau (lista includea deja Fiji, Oman, Samoa, Trinidad și Tobago, Vanuatu și cele trei teritorii SUA, Samoa Americană, Guam și Insulele Virgine SUA).

Indicele secretului financiar fotografiază starea de opacitate a jurisdicțiilor individuale prin ordonarea listei țărilor cel mai puțin transparente: cele care atrag capitalurile- de origine legală și ilicită – ce doresc să dispară de pe radarele țărilor de origine. Două țări din Uniunea Europeană – Luxemburg și Olanda – se află în primele zece poziţii ale clasamentului ocupând respectiv poziția a șasea și a opta.

Este un rezultat surprinzător, dar nu neașteptat, cel pe care noul Financial Secrecy Index îl scrie negru pe alb. Pentru că, pe lângă faptul că Elveţia a fost întrecută de SUA, mai fotografiază și un fenomen mult temut de adversarii Brexitului.  Marea Britanie a urcat pe poziții spre vârf, plasându-se pe locul 12 în 2020, comparativ cu locul 23 în clasamentul din 2018. Ceea ce înseamnă că în doi ani a câştigat 11 poziții, devenind o destinație din ce în ce mai populară pentru reciclatori și criminali și sporind temerile celor care cred că este plauzibil ca, după ieșirea din Uniunea Europeană, Londra să devină un Singapore cu ieşirea la Tamisa.

Dar să luăm lucrurile în ordine

„Războiul” dintre Statele Unite și Elveția a apărut în 2009, când Departamentul de Justiție al SUA a reușit să obțină de la UBS (cea mai importantă bancă elvețiană) o listă cu 4.450 de clienți americani care și-au depus banii în Confederație, fără să-i dezvăluie Fiscului american. Astfel, secretul bancar a primit prima lovitură importantă.

În aceleași luni, la Geneva era în plină desfăşurare o operațiune a serviciilor secrete împotriva  HSBC Private Bank,  la acea dată cea mai importantă instituție de credit europeană și una dintre cele mai mari din lume. Întreaga bază de date a clienților băncii a fost furată de un grup de persoane, printre care se afla şi inginerul informatician italo-francez, Hervé Falciani. Lista a ajuns apoi în ziarele din întreaga lume.

Două episoade care ascundeau – aşa cum au subliniat în ultimii ani mulți observatori  – un „război” financiar între Statele Unite și Elveția, care a avut meritul de a fi pus în prim-plan flagelul marii evaziuni fiscale internaționale și de a fi declanșat contramăsurile OCDE cu schimbul automat de informații financiare. Şi care a provocat un efect „secundar”: zece ani mai târziu, Statele Unite au declasat Elveția de pe postul celui mai solicitat refugiu fiscal (și financiar) al celor care doresc să-și ascundă averea.

După Delaware, soseşte New Hampshire

Delaware, Wyoming și Nevada sunt, de mult timp paradisuri corporative și fiscale folosite de persoane fizice din întreaga lume pentru a ascunde bani. Acum însă, o nouă lege din statul New Hampshire permite înregistrarea fundațiilor private cu scop lucrativ, fără a dezvălui identitatea fondatorilor și a beneficiarilor finali. O adevărată mană cerească pentru cei care vor ca averea lor să dispară din lumina reflectoarelor autorităților fiscale din țările natale.

Statele Unite oferă discreţie și avantaje fiscale pentru nerezidenți, atât la nivel federal, cât și la nivel de state individuale. Nu aderă la Common reporting standard (CRS) al OCDE, standardul global pentru schimbul de informații, însă impun altor țări să respecte standardul lor, Fatca.

Acest lucru a făcut ca toate statele să fie obligate să transmită informații către SUA, iar Statele Unite să nu aibă această obligație. Prin urmare, au devenit cel mai potrivit loc pentru a ascunderea averii.

Regatul Unit

Marea Britanie și-a majorat scorul în clasamentul secretului bancar mai mult decât oricare altă țară. Escaladarea s-a extins la rețeaua sa de jurisdicții offshore, căreia Regatul Unit îi externalizează o parte din activitatea financiară. Aceasta este alcătuită din teritoriile britanice de peste ocean și din foste colonii, unde Regatul Unit are drept de veto asupra legilor. Bogățiile care ajung în aceste teritorii alimentează activitățile din City.

În rețeaua de teritorii off-shore a Regatului Unit se află şi Insulele Cayman, care s-au plasat pe primul loc în clasamentul din 2020, cu o creștere de 21% a volumului serviciilor financiare oferite nerezidenților.

Potrivit lui John Christensen, director și fondator al Tax Justice Network, creșterea Indexului Secretului Financiar din Marea Britanie ridică preocupări serioase cu privire la strategia post Brexit pentru a transforma City din Londra într-un  ”Singapore cu ieşire la Tamisa”. Acest lucru ar trebui să fie deosebit de îngrijorător pentru țările UE care şi-au redus în schimb rata de secret financiar cu 8%, în timp ce Regatul Unit a crescut-o cu 26% „.

Indicele secretului financiar clasifică fiecare țară în funcție de intensitatea cu care sistemul juridic și financiar al aceleiași țări permite persoanelor înstărite și infractorilor să ascundă și să spele bani din toată lumea. Indicele clasifică discreţia sistemului juridic și financiar cu un scor de discreţie de la 0 la 100, unde zero reprezintă transparență deplină, și 100, secretul maxim.

Scorul gradului de discreţie al țării este combinat apoi cu volumul activităților financiare desfășurate în aceeași țară de către nerezidenți pentru a calcula cât de mult ‘secret financiar’ este oferit lumii de acea singură jurisdicție. Un nivel mai ridicat al indicelui nu înseamnă neapărat faptul că o jurisdicție este mai confidențială, ci mai degrabă că joacă un rol mai important la nivel global în a permite operațiuni bancare secrete, proprietăți anonime ale companiilor de acoperire, proprietăți imobiliare anonime, sau alte forme de secret financiar care permit spălarea de bani, evaziune fiscală și concentrații uriașe offshore de averi neimpozitate.

O jurisdicție extrem de confidenţială, dar care furnizează servicii financiare limitate sau zero pentru nerezidenți ca volum, cum ar fi Samoa (pe locul 86), va fi poziționată sub o jurisdicție moderat rezervată, dar care este unul dintre principalii jucători la nivel global, cum ar fi Japonia (locul 7 în clasament).

Există un aspect pozitiv în noul clasament Tax Justice Network. Nivelul secretului în lume diminuează, iar din 2018, a scăzut cu 7 la sută. Acesta este efectul schimbului automat de informații și al creării, în unele țări, de registre ale beneficiarilor finali care permit identificarea proprietarlor reali ai unei companii.

„Lumea a început să câștige lupta împotriva secretului financiar și aceasta este o veste bună pentru toţi- subliniază Alex Cobham, CEO al Tax Justice Network -. Secretul financiar a adus în bănci cartelurile de droguri, a autorizat abuzul fiscal și a permis ca traficul de persoane să devină o activitate profitabilă, însă majoritatea țărilor spun clar că aceasta nu este lumea pe care o dorim. Este regretabil însă că, în fața acestor progrese, o axă a secretului anglo-americană a ales să dubleze practicile care agravează corupția, abuzul fiscal și inegalitățile globale”.

Articol de Roberto Galullo şi Angelo Mincuzzi / Traducerea: Cătălina Păunel