SUA: Tot mai multe orașe oferă un venit garantat locuitorilor săraci. Câți bani primesc aceștia și cum decurge experimentul în California și Mississippi

Mai multe orașe americane experimentează în prezent diverse planuri prin care oferă locuitorilor săraci un venit garantat lunar, o idee mai veche care a fost repusă pe tapet datorită cursei prezidențiale pentru Casa Albă din 2020. De exemplu, 125 de americani care locuiesc în orașul Stockton din California primesc lunar 500 de dolari printr-un pilot program care vizează familiile al căror venit este de sub 46.033 de dolari anual. În Jackson (Mississippi), 20 de mame de culoare singure, care locuiesc în locuințe publice, au fost alese să primească câte 1.000 de dolari în fiecare lună timp de un an. Programe similare se desfășoară și în alte orașe americane sau sunt luate în considerare de autoritățile din diferite comunități, în condițiile în care unii dintre candidații democrați pentru alegerile de anul viitor s-au declarat favorabili unor astfel de inițiative. Criticii au afirmat însa că aceste proiecte sunt prea costisitoare și vor afecta o serie de programe de asistență socială, în timp ce îi vor încuraja pe oameni să nu mai muncească.

În Stockton, începând din luna februarie a acestui an, 125 de persoane alese de municipalitate primesc lunar câte 500 de dolari, pe care pot să-i folosească cum cred de cuviință.

Banii sunt oferiți prin intermediul Stockton Economic Empowerment Demonstration, un program pilot promovat de  primarul Michael Tubbs (Partidul Democrat) și finanțat în parte de Economic Security Project, o organizație nonprofit condusă de co-fondatorul Facebook, Chris Hughes.

Stockton, cunoscut pâna nu demult drept capitala executorilor silite din Statele Unite și pentru una dintre cele mai mari falimente municipale din America, a ales 125 de persoane al căror venit pe familie nu depășește 46.033 de dolari anual, venitul mediu al unei gospodării în orașul californian.

„Cred că sărăcia este imorală, cred că este o idee antică și cred că nu ar trebui să existe,” a declarat primarul Tubbs. Revista TIME, care a relatat despre experimentul din orașul californian, a afirmat că primarul democrat în vârsta de 29 de ani (al cărui tată se află în închisoare, el fiind crescut de o mama singură, care a avut mai multe locuri de muncă simultane) a fost cel care a propus consilierilor locali ca rezidenții săraci să primească acest venit garantat.

Ziariștii notează că locuitorii din Stockton, care au ales primari republicani pentru 16 din ultimii 22 de ani, au fost la început sceptici, îngrijorați că experimentul financiar îi va încuraja pe oameni să nu mai muncească. Tubbs a spus că atitudinea lor s-a schimbat după ce le-a aratat că banii provin din donații private și nu din taxele contribuabililor.

Oficialii din Stockton nu au dezvăluit numele participanților la program. Ei organizează interviuri cu jurnaliștii doar pentru cei care se oferă voluntar pentru a discuta despre experiențele lor.

Una dintre participantele la experiment, Susie Garza, a afirmat că folosește cei 500 de dolari primiți de la municipalitate „așa cum dorește.” Femeia susține că alocă 150 de dolari pentru a-și plăti telefonul mobil și încă 100 de dolari pentru a achita facturile la veterinar pentru câinele ei. Restul îi folosește ca să cumpere cadouri nepoților ei.

„Nu am reușit niciodată să fac asta. Îmi spun că este cel mai bun lucru posibil,” a spus Garza, care este șomera și care anterior era dependentă de droguri, deși susține că nu mai folosește susbstante de 18 ani. „Îmi place (să primesc banii) pentru că mă face să mă simt mai independentă, că sunt în control. Chiar am ceva care îmi aparține.”

Un alt participant este Jovan Bravo, care lucrează în construcții. Bărbatul în vârstă de 31 de ani este căsătorit și are trei copii, cu vârste de 13, 8 și 4 ani. El a declarat că, înainte de proiectul primăriei, lucra șase zile pe saptămână și nu-și vedea copiii suficient de des. Lucrurile s-au schimbat însă de când a început să primească 500 de dolari pe lună. Acum el lucrează doar o sâmbătă pe lună și folosește sfârșiturile de saptămână pentru a-și duce copiii în parcul de distracții și pentru a merge cu bicicletele în parc. „Banii (extra) au făcut o diferență uriașă. Și numai faptul că pot petrece mai mult timp cu soția și copiii, ne face să fim mai apropiați,” a marturisit el.

Experimentul din Stockton se desfășoară pîna în iulie 2020. Cercetătorii se așteaptă să prezinte primul set date în această toamnă. Primarul Tubbs spune că vede deja succesul în faptul că orașul a devenit un punct focal în discuțiile despre viitorul capitalismului și al economiei în SUA. Dar, odată încheiat experimentul, oficialul nu este sigur ce va urma. Tubbs spune că venitul garantat ar trebui să fie mult mai mare – cel puțin la nivel național – pentru a avea cu adevărat un impact pentru americani.

Experimentul fincnciar din Stockton nu este nici pe departe singular în Statele Unite. Un proiect similar se desfășoară și în Chicago, iar în Jackson (Mississippi), 20 de mame de culoare, care locuiesc singure în locuințe oferite de stat, au fost alese să primească câte 1.000 de dolari în fiecare lună timp de un an. Cele 20 de femei selectate pentru experiment în noiembrie 2018 câștigau în medie 12.000 de dolari pe an. Femeile au început să primească banii în decembrie trecut.

Banii sunt oferiți de către o organizație non-guvernamentală, fără nicio condiție, iar fameile pot folosi banii cum cred de cuviință. Ideea de baza este aceea că, timp de decenii, republicanii și democrații au încercat să scoată familiile americane din sărăcie impunând diferite restricții programelor de asistență guvernamentale: limite de timp, limite la beneficii, obligativitatea găsirii unui loc de muncă etc. Propunerile actuale sunt însă diferite, în sensul că banii sunt oferiți fără niciun fel de restricții sau condiții.

Subiect electoral
Ideea unui venit garantat pentru fiecare american este tot mai populară, de la subiect de dezbatere prezidențială până în Silicon Valley, unde antreprenori faimoși precum Mark Zuckerberg și Elon Musk au promovat-o ca o modalitate de a preveni un viitor sumbru în care automatizarea și schimbările climatice vor elimina milioane de locuri de muncă. Activiștii asociați cu Movement for Black Lives pledează pentru un venit garantat pentru persoanele de culoare ca formă de despăgubire pentru perioada sclaviei.

De asemenea, mai mulți candidați democrați la fotoliul de președinte al Statelor Unite sunt favorabili ideii de a oferi un venit garantat tuturor americanilor ca mijloc de a reduce inegalitatea financiară, iar propunerile lor au animat cursa electorală (deși programul din Stockton este unul independent și nu are niciun fel de legătură cu niciunul dintre candidații la Casă Albă). De exemplu, Andrew Yang (New York) vrea să ofere câte 1.000 de dolari fiecărui american, spunând că banii vor proteja angajații care își pierd locurile de muncă din cauza automatizării.

Propunerea lui nu este diferită cu mult de cea a senatoarei Kamala Harris (California), o altă candidată democrată la președinția Statelor Unite, care vrea să dea până la 500 de dolari lunar familiilor muncitorilor americani.

Iar ideea, așa cum punctează ziariștii, nu este una nouă în SUA. Ea datează cel puțin din secolul al XVIII-lea și a traversat liniile ideologice și culturale. De exemplu, în anii ’60 -’70, republicanii Donald Rumsfeld și Dick Cheney au supervizat patru experimente cu venituri garantate desfășurate în diferite zone din America. În acel moment, Rumsfeld (care ulterior a devenit secretarul apărarii) era directorul Biroului pentru Oportunitate Economică al președintelui Richard Nixon, iar Cheney (viitorul vicepreședinte al lui George W. Bush) a fost adjunctul sau.

Potrivit unui articol din acea perioada publicat de New York Times, programul a întâmpinat câteva probleme, inclusiv o femeie care a cheltuit toți banii pe alcool și un bărbat care a intrat în datorii cumpărând mobilier scump pentru apartamentul său subvenționat de guvern. Experimentul a ajuns însă la concluzia că banii nu i-au împiedicat pe oameni să continue să lucreze și l-au determinat pe Nixon să propună extinderea programului, care în cele din urmă nu a trecut de votul Congresului.

De atunci însa, alte studii au obținut rezultate similare. Un studiu din 2018 realizat în Alaska (unde rezidenții au obținut o parte din veniturile petroliere ale statului în fiecare an începând din 1982) a constatat că banii oferiți nu au redus forța de muncă a statului. Același lucru a fost indicat de un studiu UCLA din 2010, realizat în Carolina de Nord, unde indienii Cherokee au primit constant o parte din veniturile obținute din cazinouri înca de la mijlocul anilor 1990.

Ceea ce este diferit acum este faptul că programele recent sunt dezvoltate cu ajutorul industriei tehnologice, care încearca să găsească soluții pentru potențialele pierderi de locuri de muncă din cauza automatizări și a folosirii inteligenței artificiale.

Ce afirmă criticii
Implicarea companiilor tehnologice în aceste experimente financiare este însă și unul dintre lucrurile care au atras atenția criticilor. Sindicatele americane s-au declarat sceptice din cauza motivelor reale ale giganților tehnologici. TIME a citat declarația făcută de Steve Smith, purtătorul de cuvânt al influentei organizații sindicale California Labor Federation, care a afirmat: „Noi credem că viitorul muncii ar trebui definit de oamenii muncii, nu de miliardarii tehnologici. Dacă nu există locuri de muncă disponibile, atunci ești blocat cu cecul primit de 1.000 de dolari pe lună, în timp ce directorul executiv al companiei tehnologice care te-a trimis în șomaj cu ajutorul automatizării este plătit un miliard de dolari pe an.”

Alți critici remarcă faptul că proiectele financiare de genul celui desfășurat în Stockton pot afecta negativ programele de asistență socială actuale. Planul lui Yang de exemplu impune destinatarilor să nu mai primească tichete alimentare și orice altă formă de asistență guvernamentală. În plus, nu puțini sunt cei care afirmă că astfel de programe îi încurajeaza pe oameni să nu muncească.

Opozanții unor astfel de programe susțin si că ele ar adăuga miliarde de dolari la deficitul economic, oferind în același timp prea puțină supraveghere a beneficiarilor, care ar putea abuza de privilegiile financiare.

În sfârsit, una dintre cele mai mari greutăți este legată de modul în care vor fi plătite astfel de programe. Proiectul financiar din Stockton, care oferă celor 125 de persoane câte 500 de dolari pe lună timp de 18 luni, va costă puțin peste 1.1 milioane de dolari. Planul senatoarei Harris, care se adresează familiilor care câstiga până la 100.000 de dolari anual, ar costa aproximativ 275 miliarde dolari pe an, potrivit Centrului de politici fiscale. Pentru a plăti acest plan, Harris a afirmat că va abroga o parte din reducerile de impozite implementate de republicani în 2017 și ar impune noi impozite asupra corporațiilor.

La rândul sau, planul lui Yang, care va acoperi fiecare adult american pâna în 64 de ani, ar costa 2.8 trilioane de dolari pe an. Ca să obțină acești bani, democratul ar impune un nou impozit pe bunurile și serviciile companiilor, în timp ce ar reduce alte programe de asistență guvernamentală.

Surse: TIME, Fox Business, Yahoo News

Foto: G4Media.ro