Suburbiile din Franța – simptomul segregării sociale și rasiale, un butoi de pulbere gata să arunce în aer președinția lui Emmanuel Macron  

Les banlieues – suburbiile – sunt un simbol al diviziunilor franceze – unde locuiesc comunități de imigranți care locuiesc în blocuri înalte din cartierele cu locuințe sociale, izolate geografic și sociologic de centrele bogate ale orașelor, locuite de familii albe, scrie cotidianul britanic The Times.

Potrivit fostului prim-ministru socialist Manuel Valls, acestea sunt un semn tangibil al „apartheidului francez” – o segregare socială și economică care constituie fundalul incendiar al împușcării cadavrului tânărului Nahel de 17 ani în timpul unui control în trafic în Nanterre, la periferia Parisului.

Pentru mulți locuitori ai suburbiilor, polițistul care a apăsat pe trăgaci nu este atât un ofițer izolat, cât întruchiparea unei forțe agresive și uneori rasiste.

Un sondaj realizat luna aceasta, de exemplu, a arătat că 31% dintre bărbații de origine nord-africani de sex masculin din prima și a doua generație au fost opriți și percheziționați de poliție de cel puțin două ori în ultimele 12 luni, în comparație cu 17 % dintre persoanele ale căror familii sunt franceze de cel puțin două generații.

La rândul lor, ofițerii de poliție descriu suburbiile ca fiind un mediu ostil, în cel mai bun caz, și zone interzise controlate de traficanții de droguri, în cel mai rău caz.

Un studiu recent a arătat cum apartamentele sociale construite în jurul orașelor franceze ca răspuns la criza de locuințe de după război au ajuns să înglobeze diviziunea etnică. Studiul a arătat că 49% dintre familiile de origine algeriană locuiau în cartiere sociale, trei sferturi dintre acestea în blocuri suburbane înalte care datează din anii 1970. În comparație cu 15% dintre familiile de origine portugheză și 10% dintre cele de origine italiană.

De asemenea, sondajul a constatat că 42% dintre imigranții de origine africană locuiau în cele mai sărace 10% din zonele din întreaga țară, toate situate în suburbiile marilor orașe.

Liderii francezi succesivi au promis să elimine barierele dintre suburbii și centrele orașelor. Președintele Emmanuel Macron nu a făcut excepție, comandând un raport din 2018 care a recomandat cheltuirea a 48 de miliarde de euro pentru regenerare. Când Macron a văzut cifra, a aruncat raportul la coș și încă nu a venit cu un plan alternativ.

Este posibil ca președintele să regrete acum acest lucru. Se spune că este îngrijorat de faptul că Franța s-ar putea confrunta cu o repetare a revoltelor rasiale din 2005, care au durat săptămâni întregi și au forțat autoritățile să declare starea de urgență.

După revolta împotriva contestatei sale reforme a pensiilor de la începutul acestui an, Macron a acordat guvernului său 100 de zile pentru a pacifica și unifica țara. Obiectivul său era să convingă sindicatele care au condus protestele împotriva deciziei sale de a crește vârsta legală de pensionare de la 62 la 64 de ani.

Cu toate acestea, președintele centrist în vârstă de 45 de ani pare să fi fost luat prin surprindere de erupția de violență din suburbii, care a făcut ca Franța să pară mai puțin pașnică sau unită ca niciodată.

Este un scenariu care este probabil să o avantajeze pe Marine Le Pen, lidera partidului Reunirea Națională (RN, populist de dreapta) care visează să îi succeadă atunci când Maron se va retrage după al doilea și ultimul său mandat, în 2027. Ea va putea să îi prezinte pe Macron și pe miniștrii săi ca fiind slabi și ezitanți și să se prezinte pe sine ca liderul puternic de care Franța are nevoie pentru a-și pune la punct bandiții indisciplinați.