G4Media.ro

Summit-ul Trump-Putin. Detaliile unei reuniuni controversate

Sursa Foto: Kremlin.ru

Summit-ul Trump-Putin. Detaliile unei reuniuni controversate

După două întâlniri informale pe care le-au avut anul trecut la Hamburg şi în Vietnam, în contextul unor reuniuni internaţionale, preşedintele american Donald Trump şi cel rus, Vladimir Putin, se vor întâlni faţa în faţă la 16 iulie în capitala finlandeză, Helsinki. Casa Albă şi Kremlinul au anunţat joi, în comunicate difuzate simultan, că cei doi lideri vor discuta despre relațiile dintre Statele Unite şi Rusia, precum şi despre „o serie de probleme de securitate națională.” Deşi nu s-au oferit detalii, e foarte probabil ca pe agenda întâlnirii să se afle dosare sensibile, precum războiul din Siria, Ucraina şi Crimeea, denuclearizarea Coreei de Nord, acordul nuclear cu Iranul şi amestecul Moscovei în alegerile din SUA şi din alte ţări occidentale. Ce trebuie să înţelegem din reuniunea din Finlanda? Summit-ul Trump-Putin vine într-o perioadă de relații tensionate între Rusia și Occident, iar posibilitatea ca liderul american să facă prea multe concesii liderului de la Kremlin îngrijorează aliaţii americanilor din NATO şi Uniunea Europeană. În plus, aşa cum se exprima un analist, niciodată în istoria de 75 de ani a întâlnirilor dintre SUA și Rusia, un președinte american nu va avea acasă atât de multă opoziție și atât de puţin sprijin” pentru o astfel de reuniune.

Când va avea loc summit-ul?
Întâlnirea a fost programată pentru 16 iulie. Preşedintele Trump va încheia în Finlanda turneul său european care va mai include participarea la summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie) şi o oprire în Marea Britanie pentru discuții cu premierul Theresa May şi o posibilă întâlnire cu Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham sau la Castelul Windsor.

La rândul lui, preşedintele Putin va ajunge la Helsinki la o zi după finala Campionatului Mondial de Fotbal, desfăşurat în Rusia, şi după ceremonia de închidere a competiţiei. Distanţa apropiată dintre Moscova şi Helsinki îi va permite liderului Federaţiei Ruse să ajungă uşor în capitala Finlandei, el urmând, cel mai mai probabil, să fie motivat suplimentar de succesul organizatoric şi de imagine al celui mai urmărit eveniment sportiv al anului.

Unde va avea loc întîlnirea?
Summit-ul dintre cei doi lideri se va desfăşura la Helsinki, capitala Finlandei, un loc cu încărcătură simbolică deosebită. Nu doar că oraşul este un loc neutru, care le permite celor doi lideri să discute pe picior de egalitate şi fără să aibă avantajul locaţiei. Helsinki a fost mereu un loc care a încercat să fie balanţa între Est şi Vest, un oraş preferat pentru diplomaţia din spatele scenei în timpul Războiului Rece, când a fost gazda unor întâlniri similare între liderii Statelor Unite şi ai Uniunii Sovietice/Rusiei (Leonid Brejnev şi Gerald Ford în 1975, Mihail Gorbaciov şi George H.W. Bush în 1990, Boris Elţîn şi Bill Clinton în 1997).

Care tabără a vrut întâlnirea?
Amândouă. După ce a devenit președintele Statelor Unite în ianuarie 2017, Trump a căutat să îmbunătățească relațiile cu Rusia (deteriorate constant) şi s-a exprimat în câteva rânduri în favoarea unei întâlniri cu liderul de la Kremlin. Potrivit unor surse, încurajat de întâlnirea avută recent cu liderul nord-coreean, Trump ar fi insistat să continue şirul întâlnirilor importante printr-o reuniune cu Rusia.

La rândul său, Putin a spus în repetate rânduri că este favorabil unei întâlniri cu liderul american. Miercuri, la finalul întâlnirii dintre Putin şi consilierul lui Trump pentru securitate naţională, John Bolton, Moscova nu şi-a ascuns încântarea legată de stabilirea detaliilor reuniunii. Unul dintre asistenţii de la Kremlin, Iuri Ushakov, a spus că cei doi lideri vor discuta probabil câteva ore. Oficialul a menţionat şi o eventuală declarație comună privind îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și Rusia, precum și securitatea internațională.

Trump și Putin s-au mai întâlnit de două ori înainte, având discuţii informale în cadrul unor summit-uri internaţionale (G20 în Germania şi Asia-Pacific Economic Cooperation în noiembrie 2017, în Vietnam). În plus, cei doi au avut cel puţin opt convorbiri telefonice şi, de-a lungul timpului, fiecare lider a făcut comentarii pozitive despre celălalt. De exemplu, Putin a lăudat felul în care Trump gestionează economia Statelor Unite, iar preşedintele american l-a felicitat pe liderul rus după câştigarea unui nou mandat de şef al statului, în luna martie a acestui an.

Bolton, cunoscut pentru opiniile sale tranşante față de Rusia, s-a întâlnit miercuri la Moscova cu președintele Putin, pentru a pune la punct detaliile reuniunii dintre liderii american şi rus. Ulterior, consilierul lui Trump a spus că ambii preşedinţi vor să utilizeze summit-ul pentru a îmbunătăți relațiile dintre țările lor.

„Atât președintele Trump, cât și președintele Putin consideră că este important ca liderii acestor două țări de o importanţă majoră să se întâlnească și să discute despre problemele mutuale și domeniile de cooperare. Este un lucru despre care cred că ambii lideri simt că va contribui la îmbunătățirea relațiilor bilaterale dintre SUA și Rusia și la stabilitatea din întreaga lume,” a declarat el reporterilor. Bolton a respins şi teoria că întâlnirea dintre cei doi lideri are „vreun mesaj ascuns.” Nu e greşit să spunem că, ţinând cont de atitudinea lui Bolton vis-a-vis de Moscova şi Putin, Adminsitraţia Trump percepe reuniunea ca un pas normal şi pragmatic, care se traduce simplu: Rusia e o putere cu care America trebuie să discute.

Președintele Putin a spus şi el că întâlnirea cu Bolton i-a dat speranțe pentru o restaurare completă a relațiilor cu Statele Unite, despre care a recunoscut că nu sunt în cea mai bună formă. Putin a insistat că Moscova nu a căutat niciodată confruntarea și că, în opinia sa, starea precară a relațiilor dintre cele două ţări este rezultatul confruntărilor politice continue de pe scena politică americană.

Ce va fi pe agenda reuniunii?
În timp ce comunicatele Casei Albe (https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/statement-press-secretary-bilateral-meeting-united-states-russia/) și Kremlinului au fost laconice în detalii, preşedintele Trump afirmase mai devreme că va discuta cu Putin despre războiul din Siria și despre situația din Ucraina. „Cred că vom vorbi despre multe alte subiecte și vom vedea ce se întâmplă … Cred că multe lucruri bune pot veni în urma întâlnirilor dintre oameni,” a declarat liderul american.

Senatorul republican american Lindsey Graham a spus că speră că Trump va ridica problema atitudinii Rusiei în Siria de sud-vest, unde forțele guvernului sirian se luptă cu rebelii într-o „zonă de de-escaladare” convenită anul trecut de Statele Unite, Iordania și Rusiei pentru a pune capăt ostilităţilor.

Consilierul John Bolton a declarat că chestiunea ridicării sancțiunilor aplicate Rusiei de către SUA după anexarea Crimeei nu va fi pe agenda reuniunii. Noul tratat START ar putea însă să fie discutat.

Ce cred americanii despre summit?
Părerile sunt împărţite. Aşa cum se întâmplă mereu de la alegerea lui Donald Trump în fotoliul de lider la Casa Albă, americanii sunt divizaţi fundamental în funcţie de opinile lor politice. Democraţii sunt înclinaţi să critice apropierea lui Trump de Putin, neuitând faptul că, aşa cum susţin ei, implicarea Moscovei în alegerile din Statele Unite a înclinat balanţa în favoarea lui Trump. Ei continuă să susţină că echipa de campanie a lui Trump a complotat cu Moscova pentru a o împiedica pe Hillary Clinton să ajungă preşedintele Statelor Unite şi pentru a-l instala în fotoliul de lider al Americii pe „omul Moscovei” (Trump a negat constant orice ilegalitate și a descris ancheta Departamentului Justiţiei drept o „vânătoare de vrăjitoare”). În urmă cu două zile, site-ul New York Times a publicat un video, intitulat „Trump şi Putin: O poveste de dragoste,” în care cei doi lideri sunt înfăţişaţi ca iubiţi care se ţin de mână, călăresc un unicorn printr-o mare de inimi şi se sărută.

Multe voci din Partidul Democrat susţin că întâlnirea din Helsinki este „un dar pentru Kremlin” şi şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu concesiile pe care Trump le-ar putea face lui Putin. Aceştia afirmă că Rusia nu și-a modificat în mod semnificativ comportamentul după 2014 şi, prin urmare, nu ar trebui să i se acorde onoarea reprezentată de un summit.

De partea lor, republicanii cred că reuniunea dintre Statele Unite e necesară. Ei susţin că, dacă se trece peste declaraţiile teatrale apreciative ale lui Trump la adresa lui Putin şi de optica generală, actuala Administraţie de la Washington a dus o politică mai agresivă faţă de Rusia comparativ, de exemplu, cu cea a lui Obama. Iar exemplele nu sunt puţine: autorizarea de ajutor militar letal pentru Ucraina (inclusiv de rachete anti-tanc Javelin), închiderea a două consulate ale Federaţiei Ruse în America şi expulzarea a 60 de diplomaţi, sancţionarea a zeci de oligarhi şi oficiali ruşi, extinderea listei de sancţiuni Magnitsky, forţarea agenţiilor de presă RT şi Sputnik să se înregistreze ca agenţi străini în SUA, impunerea de sancţiuni împotriva companiilor ruseşti şi a unor oficiali ruşi implicaţi în afaceri cu Coreea de Nord sau Iranul, triplarea bugetelor pentru iniţiative militare în Europa, acuzarea Rusiei pentru atacul cibernetic NotPetya, eliminarea a sute de mercenari şi soldaţi ruşi în Siria etc.
În plus, susţinătorii americani ai reuniunii afirmă că Trump se întâlneşte cu Putin după ce acesta s-a văzut deja cu cancelarul german Angela Merkel sau cu preşedintele francez Emmanuel Macron. Liderii europeni se întâlnesc constant cu Putin, de ce n-ar face acest lucru şi preşedintele Statelor Unite, se întreabă ei? Ideea generală este că, oricine ar fi președintele Statelor Unite, el trebuie să acorde o atenție considerabilă relațiilor cu Rusia din cauza importanței acestei țări. Securitatea naţională a Americii depinde şi de acest lucru. Sentimentul anti-rusesc din Washington şi cinismul cu care Moscova priveşte administraţiile americane îi împiedică pe diplomaţii din cele două ţări să lucreze şi să cadă de acord în legătură cu aproape orice subiect. Situaţia ar trebui să se schimbe.

Cum e privit summit-ul de aliaţii Statelor Unite?
Răspunsul simplu: cu îngrijorare. După întâlnirea aproape ratată a Grupului celor şapte ţări puternic industrializate (Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Japonia) desfăşurată recent în provincia canadiană Quebec şi după ce SUA au impus tarife de 25% pentru oțel și 10% pentru aluminiu la importurile din Uniunea Europeană, Canada și Mexic, aliaţii Americii – în particular cei europeni – se tem că Trump ar putea să ofere prea multe concesii liderului rus.

Summit-ul dintre cei doi ar putea irita aliații americani care doresc să-l izoleze pe Putin (aşa cum este Marea Britanie) sau țări precum Ucraina, care cred că Trump are o atitudine mult prea prietenoasă față de liderul de la Kremlin. De altfel, reuniunea este deja criticată de cei care pun la îndoială angajamentul lui Trump față de alianța NATO și care sunt îngrijoraţi de relaţiile dificile pe care le are cu aliații tradiţionali ai Americii, precum Londra şi Ottawa, din cauza comerțului. În acest context, o apropiere prea mare de Putin şi Rusia este privită cu suspiciune.La începutul acestei luni, Trump a provocat de altfel îngrijorarea aliaților din G7, după ce a spus că Rusia ar trebui readmisă în grupul națiunilor industrializate, de unde a fost exclusă din cauza anexării regiunii Crimeea de la Ucraina, în 2014.

„Există o îngrijorare în legătură cu această întâlnire, la fel cum există o neliniște față de Trump,” a spus un diplomat NATO. „Ce va spune, cum se va pregăti, este conștient de simbolism? Restricţiile americane legate de Rusia merg mai departe decât ar vrea Europa … dar dacă Trump stabileşte o relaţie de prietenie cu Putin, acest lucru ar putea să ne facă mult mai confuzi în ceea ce priveşte politica Statelor Unite,” a spus diplomatul. Faptul că nu pot să anticipeze cum se va prezenta Trump la acest summit şi ce va rezulta de pe urma întâlniri este de altfel şi lucrul care îngrijorează cel mai mult cancelariile europene. Caracterul imprevizibil al liderului american provoacă teamă europenilor, aflaţi oricum în mijlocul unor dispute comerciale cu americanii.

Şeful NATO, Jens Stoltenberg, s-a grăbit însă să înlăture temerilor aliaţilor militari ai Americii („Europa şi America de Nord au nevoie una de cealaltă”), salutând discuţiile dintre Trump şi Putin şi afirmând că „dialogul este un semn de putere. Nu vrem un nou Război Rece, nu vrem să izolăm Rusia, vrem să ne străduim să avem o relație mai bună cu Rusia.” Stoltenberg a spus că reuniunea este în conformitate cu propriile politici ale Alianței de a promova dialogul cu Moscova. De aceea, susţin experţii, este esenţial ca Trump să plece spre Helsinki având în spate un summit NATO reuşit şi o vizită pozitivă în Marea Britanie. El va putea astfel să se prezinte la summit-ul cu Putin beneficiind de susţinerea aliaţilor săi din Alianţă, între care Londra are un rol special.

La rândul său, preşedintele finlandez Sauli Niinistö a spus că „chiar şi paşii mărunţi făcuţi pentru reducerea tensiunilor sunt în interesul tuturor.”

La ce ne putem aştepta de la reuniunea Trump-Putin?
După ani de zile în care relaţiile dintre Washington şi Moscova s-au deteriorat cu repeziciune (în special în ulimul mandat al preşedintelui Barack Obama), este greu de crezut că reuniunea celor dou lideri va reuşi să aducă schimbări majore imediate. Începând din 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia, Statele Unite au impus constant sancţiuni împotriva Moscovei, inclusiv ca măsuri de represalii pentru amestecul în alegerile prezidenţiale din America. În ultima perioadă, Washingtonul şi Moscova s-au îndepărtat şi mai mult din cauza conflictului din Siria şi a otrăvirii unui fost agent KGB în Anglia (incident pus nde aliaţii occidentali pe seama Moscovei). Administraţia Trump vrea însă ca această situaţie să se schimbe. Criticat vitrulent de democraţi şi cu spectrul anchetei lui Robert Mueller în apropierea lui, lui Trump îi va fi însă foarte dificil să obţină multe lucruri în timpul reuniunii.

La rândul ei, Moscova speră că summit-ul de la Helsinki va relua dialogul dintre cele două ţări. Aşa cum a declarat Vassily Nebenzia, ambasadorul Rusiei la Națiunile Unite, „avem nevoie unii de alții, nu pentru că vrem să ne iubim unii pe alții. Nu vrem și nu trebuie să fim iubiți. Trebuie pur și simplu să avem relații normale și pragmatice cu o țară majoră, de care depind multe lucruri în lume.”

Aşteptările sunt aşadar reduse, iar rezultatele spectaculoase puţin probabile. Unii experţi cred că întâlnirea Trump-Putin nu va fi nimic mai mult decât un eveniment de imagine, fără rezultate tangibile. Summit-ul ar putea însă, până la urmă, să fie important prin însăşi simbolistica sa: după ani buni, preşedinţii Statelor Unite şi Rusiei discută faţă în faţă în mod oficial. Este o oportunitate care nu se arată prea des. Aşa cum e foarte posibil şi ca întâlnirea din capitala finlandeză să fie debutul unui proces prin care relaţiile dintre cele două super-puteri să iasă din zona critică în care se află şi să se stabilizeze.

Surse: BBC, TIME, The Nation, FoxNews, Politico, CNBC, Newsweek, Foreign Policy, Reuters, Yahoo, The Atlantic

Foto: Kremlin.ru

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii

  1. Mă bucur să văd astfel de analize serioase, lucide și echilibrate, nu de genul celor panicarde și manipulatoare care compun majoritatea în presa de astăzi. Felicitări pentru echidistanță și balans!

  2. Iar cu noi cum ramane? Ce prefera domnul Dragnea mai mult, apusul sau rasaritul? Apusul este mult mai frumos si creaza culori mai intense. Rasaritul este orbitor si te mai si trezeste dimineata devreme. Am un feeling asa ca prefera rasaritul, ca orice om al muncii care se scoala devreme si se duce la fabrica.

  3. draga redacctie: rusia nu este super-putere dupa cum ati scris, uitati-va ca compania americana Netflix are o capitalizare de 100 miliarde, pe cind Gazprom+Rosneft mai putin decit 100 miliarde. avem o singura superputere – SUA, si China care doreste sa devina

  4. Trump si Putin, „Let’s Chat Gentlemen”

    Esenta politicii internationale astazi, ca si in perioada razboiului rece, consta in promovarea intereselor nationale pe plan international si dominatia celor mai puternici, in cazul nostru SUA, Rusia, China. Aceasta realitate se bazeaza fie pe o abordare multi-laterala institutionala cu participarea altor entitati internationale sau pe baza unei abordari uni-laterale cum face in prezent SUA.

    Mai mult, si in prezent se continua activitatea de re-creere a zonelor de influenta sau monopol hegemonic, respectiv american, rus, chinez. Astfel, serviciile de informatii au un rol covarsitor in aceasta realitate. Simplu! Implicit, geografia regional-mondiala ramane mobila iar istoria activa! Francis Fukuyama s-a inselat cand a scris in anii ’90 ca istoria a luat sfarsit.

    Este un lucru bun ca cei doi presedinti se vor intalni. Astfel, Trump dupa intalnirea cu Kim Jong-Un, va avea si un „chatting” cu Putin. Doua mari realitati asimetrice pot fi rezolvate in timp, „one day at a time”. In pofida celor care se opun, atat din mediul international cat si din cel intern american.

    Este evident, din momentul alegerii lui Trump, ca scena politica americana a fost scindata cu atat mai mult cu cat presedintele american nu se conformeaza tiparului politic traditional. El este „politically incorrect”, are o abordare „win-lose” si este confrontational. Stilul sau de comunicare este bazat pe unul de „business” in care totul se cumpara, totul se vinde. Atitudinea sa directa, transparenta, de multe ori contradictorie, nu se potriveste cu stilul diplomatic international. Daca Obama, spre ex., lucra la imaginea sa si era perceput drept un presedinte carismatic, Trump apare drept unul abraziv, imprevizibil si contradictoriu. Oriunde paseste creaza valuri. Asta nu inseamna ca nu are grija de imaginea sa si nu scoate la iveala anumite disfunctionalitati politice americane.

    Nu degeaba diversele entitati politice si militare sunt ingrijorate. Trump rastoarna „protocolul diplomatic” prin modul lui de a fi, ceea ce contravine normelor si principiilor internationale. Dansul „strica” planurile marilor actori si este vizibil „anti-establishment”. Who cares about this or that?

    Desi „haotic si incoerent” presedintele Trump pare sa isi doreasca o apropiere fata de acele regimuri „rogue” de pe lista lui Bush Jr. si Obama, respectiv Coreea de nord, mai putin Iran si Siria. Pe de o parte dansul incearca o „détente” cu Rusia si Coreea de nord, pe de alta parte, isi continua atitudinea belicoasa asupra Iranului, Siriei, etc. si exporta tehnologie militara unor tari precum Israel, Arabia Saudita, Qatar. Profiturile militare sunt uriase, spre ex. 300 miliarde dolari/10 ani prin vanzare de tehnologie militara americana Arabiei Saudite si cca 3 miliarde/an Israelului.

    Desi MSM americana si numerosi politicieni il demonizeaza pe Putin si Kim, Trump a mentinut o anumita deschidere comunicationala cu cei doi, in special cu primul. Dansul afirma la G7 din Quebec a.c. nu numai ca Rusia ar trebui sa fie primita din nou si apoi, ca peninsula Crimea apartine Rusiei pentru ca oamenii vorbesc rusa.

    De ce provoaca neliniste Trump printre aliatii sai si NATO? Aici ar trebui mentionat ca Germania, Italia si Franta sunt deschise Rusiei, deci este putin probabil ca acestea sa fie ingrijorate. Interesele economice primeaza iar proiectele Rusiei cu unele tari europene sunt viabile si functioneaza.

    Astfel, de ce se opune SUA NordStream-ului 2? Din motive strategice de monopol energetic.

    In primul rand, complexul militar-industrial american aparent nu isi doreste un dialog care sa promoveze pacea sau ceea ce se cunoaste drept „rapprochement” spre Rusia. Sutele de miliarde cheltuite pe tehnologie militara ar fi, astfel, irosite! In plus, crearea zonelor de influenta americana in spatiul Levantului si in alte regiuni ar inceta.

    In aceasta logica, promovarea intereselor strategice americane se face si prin forta armata, implicit via complexul militar-industrial care cuprinde si contractori militari si Intel (https://www.nytimes.com/2017/09/22/business/economy/military-industrial-complex.html si https://www.cbc.ca/news/business/whitehouse-trump-afghanistan-economy-1.4258762). In paranteza fie spus, o parte a economiei americane se sprijina pe aceste complex.

    La randul sau, aliatii europeni – curios, astfel, numai G7 sunt mentionati ca fiind ingrijorati nu insa si membrii UE – sunt nelinistiti tocmai datorita faptului ca incepand cu planul Marshall si crearea NATO Europa a fost sub protectia SUA. Insa, nici acesta ingrijorare nu isi are vreo baza. Ei sunt mai degraba ingrijorati de razboiul comercial cu SUA decat ca aceasta doreste o apropiere de Rusia.

    In plus, interesele UK nu sunt aceleasi cu cele UE sau a tarilor membre. Cu atat mai mult cu cat UK a optat pentru Brexit.

    Fiecare tara este libera sa incheie acorduri bilaterale cu orice alta tara. Chiar daca vorbim de Iran sau Venezuela, tari care sunt pe lista neagra a guvernului american. Este SUA vizata de sanctiuni daca Trump se intalneste cu Putin? Astfel, de ce ar fi sanctionata vreo tara-membra UE daca continua activitatile sale comerciale cu Iran sau cu orice alta tara care nu se inscrie in orbita promovarii intereselor americane? Implicit, vorbim aici de un dublu-standard si de dinamica hegemon-stat aliat.

    In aceasta logica se inscrie si Romania. Tara se doreste a fi mentinuta in sfera de influenta americana, cu atat mai mult cu cat aceasta se afla in proximitatea Rusiei. Istoria o dovedeste.

    Tocmai aici consta drama Romaniei. Uitandu-ne la dinamica politicii din tara ante-1989, aceasta corespunde unei „fanariot-izari” cu foarte multa coruptie si caracter interlop activ. La fel si in sfera economica si de afaceri, Romania se aseamana mai mult cu o tara estica decat cu una UE in pofida „re-structurarii sale UE”. Nu degeaba si din pacate, Romania este criticata de occident (dupa 29 de ani de la lovilutia ’89 si 11 ani de UE). Esenta Romaniei pare sa fie una bizantinizata (autocrata) insa forma ei se doreste a fi „europenizata”.

    Intre SUA si Rusia razboiul rece continua. Ucraina nu a fost decat un „studiu de caz” in care un presedinte aparent ales de popor a fost rasturnat printr-o lovitura de stat la care se pare ca SUA a fost implicata. Ceea ce se numeste „encroachment” asupra Rusiei continua.

    Crimea a fost „anexata” Rusiei din motive strategice la Marea Neagra. Daca acel referendum a fost majoritar sau nu este o alta problema.

    In spiritul promovarii intereselor nationale se inscriu si diversele actiuni „false flag” de genul celor intamplate in Salisbury-Skripal, Douma sau interferenta Rusiei in alegerile SUA din 2016. Toate aparent „construite, personalizate si diseminate” specific.

    Intr-adevar, Marea Britanie a facut totul pentru a-l demoniza pe Putin, ultima „gogoasa mediatica” a lui May si Johnson, acuzatie conform careia Rusia ar fi condus otravirea cu Novichok a agentului dublu Serghei Skripal pe teritoriul britanic. Insa laboratoarele de la Port Down infirma existenta acestui agent. Astfel, in urma unor afirmatii cu o baza nereala, fara dovezi, numerosi diplomati (spioni) rusi au fost expulzati.

    In paranteza fie spus, razboiul invizibil in domeniul securitatii, a culegerii de informatii-spionaj, contraspionaj, etc. continua. Este o practica perena si diverse tari o practica, inclusiv SUA, Rusia, Germania, China, Marea Britanie, etc.

    Cat despre atacul cu gaze in Douma in 7 aprilie, si acest fapt pare sa nu aiba un fundament solid. Trei tari au atacat Siria pe motiv ca guvernul sirian ar fi condus un atac cu gaze impotriva propriului sau popor. Din nou, au sosit la fata locului jurnalisti americani si britanici care au infirmat realitatea. Exista o serie de analize despre acest operatie „false flag”. Insa, crearea zonelor de monopol trebuie sa continue.

    Nu in ultimul rand, se mentioneaza in articol un analist care afirma ca de 75 de ani nu a existat un presedinte american care sa aiba atat de multa opozitie si putin sprijin. Pe de alta parte, este un diplomat NATO care afirma existenta unei ingrijorari pentru aceasta intalnire Trump-Putin. In mod normal, in presa occidentala in momentul in care se afirma aceste lucruri se specifica si numele celor doi. In Romania nu se face asa ceva.

    In plus, cine ce a spus din sursele MSM occidentala ar trebui indicat cu fiecare sursa de referinta in parte nu la gramada. Astfel, in Romania, MSM se doreste a fi obiectiva si comprehensiva, insa adaptata local. Asta nu inseamna ca aceste articol nu este unul bun.

  5. Deci aliatii (Fra, Ger, UK) sunt ingrijorati ca Trump ar arata o ”atitudine mult prea prietenoasă față de liderul de la Kremlin”?
    E tare asta. Nemtii parca se calca unul pe altul pe bombeu ca sa fie cat mai prietenosi cu Putin.