„Sunt nevinovat”: Povestea lui Iwao Hakamada, bărbatul japonez achitat la aproape 50 de ani după ce a fost condamnat la moarte/ Condamnarea a fost obținută prin intermediul unor dovezi fabricate și al interogatoriilor violente, au constatat judecătorii

Hideko Hakamada, în vârstă de 91 de ani, și-a petrecut o mare parte din viață militând pentru eliberarea fratelui ei, condamnat la moarte acum aproape o jumătate de secol Acum că a fost achitat, ea simte că un nou capitol al vieții lor a început, scrie The Associated Press.

L-a sprijinit pe fratele ei, Iwao Hakamada, cel mai longeviv condamnat la moarte din lume, în decenii de lupte juridice frustrante, uneori aparent fără speranță, pe măsură ce starea sa mentală se înrăutățea.

„Indiferent ce spuneau oamenii despre mine, mi-am trăit propria viață și mi-am apreciat libertatea. Nu m-am subestimat ca soră a unui condamnat la moarte. Am trăit fără rușine”, a declarat ea pentru The Associated Press într-un interviu exclusiv la domiciliul ei din orașul Hamamatsu din centrul Japoniei.

În timp ce lucra ca contabilă pentru a se întreține, ea a ajutat la acoperirea costurilor juridice ale fratelui său, a făcut în mod regulat lungi călătorii către Tokyo pentru a-l vizita și a contribuit la formarea opiniei publice în favoarea acestuia.

Nu a fost ușor și au existat momente în care s-a simțit neajutorată.

„M-am străduit cu disperare să obțin rejudecarea procesului, pentru că era singura modalitate de a-i salva viața”, a spus ea. Dar uneori se simțea „pierdută și chiar nesigură împotriva cui ar trebui să lupt. … Era ca și cum aș fi luptat împotriva unei puteri invizibile”.

Pentru a menține un sentiment de sine, în afara luptei juridice a fratelui său, ea și-a investit economiile și a luat credite pentru a construi o clădire de apartamente pe care acum le închiriază.

Iwao Hakamada, un fost boxer, a fost achitat în septembrie de Tribunalul Districtului Shizuoka, care a declarat că poliția și procurorii au colaborat pentru a fabrica și a planta dovezi împotriva sa și l-au forțat să mărturisească prin interogatorii violente, de ore întregi, cu ușile închise.

La începutul săptămânii, acesta a primit prin poștă buletinul de vot pentru alegerile parlamentare din 27 octombrie, o verificare a restabilirii drepturilor sale civile. Deși a fost eliberat din celula solitară a condamnaților la moarte în urma unei hotărâri judecătorești din 2014 pentru rejudecarea cauzei, condamnarea sa nu a fost anulată și drepturile sale nu au fost pe deplin restabilite până la decizia recentă.

Hideko Hakamada a declarat că este „plină de fericire” cu privire la achitare și că faptul că poate vota „înseamnă că în sfârșit i s-a permis să revină în societate”.

„Cu siguranță voi merge să votez cu el. Nu contează cu ce candidat”, a spus ea. „Pentru mine, ceea ce este important este că el votează.”

Detenția îndelungată a fratelui ei în rândul condamnaților la moarte i-a afectat sănătatea mintală. De multe ori, el plutește în derivă între realitate și imaginația sa. Înțelege achitarea, dar nu pare să fie pe deplin convins, a spus ea.

A fost condamnat pentru uciderea, în 1966, a unui director de la o companie producătoare de pastă de fasole miso și a trei membri ai familiei sale din Hamamatsu. A fost condamnat la moarte printr-o hotărâre a unei instanțe districtuale din 1968, dar nu a fost executat din cauza procesului îndelungat de apel și rejudecare din sistemul judiciar penal labirintic al Japoniei.

A fost nevoie de 27 de ani pentru ca Curtea Supremă să respingă prima sa cerere de rejudecare. A doua cerere de rejudecare a fost depusă în 2008 de sora sa, iar cererea a fost acceptată în 2014.

Hideko Hakamada a spus că antrenamentul fratelui ei ca boxer profesionist l-a ajutat să supraviețuiască. Ea a păstrat o încredere solidă în fratele ei, care era cel mai apropiat de ea dintre cei șase frați ai lor.

În primii ani de închisoare, fratele ei i-a scris mamei sale în fiecare zi, repetându-i că este nevinovat și exprimându-și optimismul cu privire la propria soartă.

„Sunt nevinovat”, scria el într-o scrisoare către mama sa în timpul procesului din 1967.

După ce instanța supremă i-a finalizat pedeapsa cu moartea în 1980, Hideko Hakamada a observat schimbări la fratele ei.
Acesta și-a exprimat teama și furia de a fi acuzat pe nedrept.„Când mă culc în fiecare seară într-o celulă izolată și fără zgomot, uneori nu mă pot abține să nu-l blestem pe Dumnezeu.Nu am făcut nimic rău”, scria el familiei sale.

Singura modalitate prin care sora lui putea să se asigure că este în viață era să-l viziteze personal la Centrul de Detenție din Tokyo. Îl putea vedea doar 30 de minute pe vizită. De asemenea, îi pregătea pachete cu fructe și dulciuri. Au existat momente în care el a refuzat să se întâlnească, probabil din cauza deteriorării sănătății sale mintale.

Execuțiile se desfășoară în secret în Japonia, iar prizonierii nu sunt informați despre soarta lor până în dimineața în care sunt spânzurați. În 2007, Japonia a început să divulge numele celor executați și unele detalii despre crimele lor, dar dezvăluirile sunt încă limitate. Japonia și Statele Unite sunt singurele două țări din Grupul celor șapte națiuni avansate care încă aplică pedeapsa capitală.

Hakamada a fost cel mai longeviv condamnat la moarte din lume și doar al cincilea condamnat la moarte care a fost achitat într-un nou proces în Japonia postbelică, unde procurorii au rate de condamnare aproape perfecte, iar rejudecările sunt extrem de rare.

Hideko Hakamada dorește ca acest lucru să se schimbe, bazându-se pe lecțiile învățate din cazul fratelui ei, care a stârnit critici cu privire la acțiunile procurorilor.

Rareori s-a plâns de calvarul său, de comentariile publice dure cu care s-a confruntat sau de teama că fratele său va fi executat, în ciuda convingerii sale că a fost acuzat pe nedrept. A fost lăudată pentru atitudinea sa pozitivă și pentru puterea sa. Dar, spune ea, „Iwao este cel care merită laude pentru că a supraviețuit, pentru că a ieșit din închisoare după mai bine de 50 de ani”.

Pe măsură ce lupta juridică a fratelui ei se prelungea, ea a decis să construiască o casă pentru a putea simți un sentiment de împlinire.
„Asta a devenit ceva pentru care să lupt”, a spus ea.

Pentru a rămâne suficient de în formă pentru călătoriile sale regulate de la Hamamatsu la Tokyo pentru a-și vizita fratele, a început să facă exerciții fizice în fiecare dimineață, un amestec de întinderi și exerciții de gimnastică. Încă își menține rutina de dimineață.

„Am 91 de ani, dar vârsta nu are niciun efect asupra mea. Oamenii spun că oamenii obișnuiți trăiesc mai liniștiți la 91 de ani, dar eu nu fac asta. Vreau să fac tot ce pot cât încă sunt sănătoasă”, a spus ea.

„Nu am terminat încă”, a spus ea, râzând. „Acesta este începutul”.