„Supa aruncată pe o pictură e OK.” Atacurile activiștilor pro-mediu împotriva operelor de arta împart criticii și opinia publică

Recentul val de proteste ale activiștilor împotriva schimbărilor climatice, cum ar fi aruncarea cu supă în picturi celebre din muzee sau oprirea traficului pe drumurile aglomerate, face ca publicul american să fie din ce în ce mai reticent să susțină acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, potrivit unui sondaj realizat de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania. Cu toate acestea, atacurile împotriva unor lucrări celebre ale artei universale divid lumea artei și opinia publică occidentala, cu voci care se opun acestui tip de protest, dar și cu o mulțime de susținători.

Scăderea susținerii

Sondajul realizat de cercetătorii de la Penn arată o scădere importantă a susținerii americanilor pentru cauzele de mediu din cauza protestelor radicale împotriva operelor de artă. „Republicani, democrați, independenți: în fiecare caz, oamenii au raportat că aceste acțiuni i-au făcut mai puțin probabil să susțină acțiunile climatice,” a declarat Michael Mann, profesor de științe a pământului și a mediului la universitatea americana și coautor al studiului. „Oamenii sunt deranjați de asta și, prin urmare, sunt mai puțin probabil să susțină cauza celor care protestează.”

Potrivit YahooNews, cercetătorii au întrebat peste 1.000 de americani dacă sunt de acord cu folosirea de tactici precum închiderea traficului sau lipirea de un tablou. „Un mare numar de respondenți (46%) au afirmat că aceste tactici îi datermină să își reducă sprijinul pentru eforturile de a aborda schimbările climatice,” au scris cercetătorii. „Doar 13% raportează o creștere a sprijinului” ca urmare a acestor proteste. Patruzeci la sută au spus că astfel de acțiuni nu au avut niciun efect asupra opiniilor lor.

Cercetătorii au notat că constatările nu au fost aceleași în toate grupurile demografice studiate. Republicanii au răspuns cel mai negativ la aceste proteste împotriva schimbărilor climatice, 69% dintre ei spunând că și-au diminuat sprijinul pentru acțiunile de mediu, în timp ce doar 9% au spus că și-au sporit sprijinul.

Douăzeci și șapte la sută dintre democrați au afirmat că protestele le-au redus susținerea, în timp ce 21% au spus că au crescut-o. Dintre independenți, 43% au raportat o scădere a sprijinului pro-climă și 11% au raportat o creștere.

Cercetătorii au mai descoperit că menționarea faptului că operele de artă nu au fost vătămate nu a avut un efect semnificativ statistic asupra respondenților și asupra rezultatelor sondajului.

Proteste pentru mediu

Studiul a fost întreprins după ce activiști de la grupul ecologist britanic Just Stop Oil au aruncat supă de roșii dintr-o cutie în pictura „Floarea soarelui” semnată de Vincent Van Gogh, care este expusă în Galeria Națională din Londra. Doi activiști s-au lipit apoi de peretele de lângă tablou și au strigat: „Ce este mai important? Arta sau viața? Sunteți mai preocupați de protecția unui tablou sau de protecția planetei și a oamenilor?” Una dintre protestatare a făcut referire, de asemenea, la criza costului vieții și la „milioane de familii înfrigurate și flămânde” care „nu își permit nici măcar să încălzească o cutie de supă.”

Tabloul, care este protejat de sticlă, nu a fost deteriorat.

De altfel, pe parcursul lunilor octombrie și noiembrie, membrii Just Stop Oil au blocat în mod repetat traficul pe drumuri și autostrăzi din Londra.

În acelasi timp, protestele care au avut ca tinte operele de arta au continuat și ele. La sfârșitul lunii octombrie, o pereche de activiști de la organizația de susținere a acțiunii climatice Last Generation au aruncat cu piure de cartofi într-un tablou realizat de impresionistul francez Claude Monet care s-a vândut cu 110,7 milioane de dolari în 2019 și s-au lipit de peretele adiacent la Muzeul Barberini din Potsdam, in Germania.

Câteva zile mai târziu, un protestatar la un muzeu din Haga, în Olanda, și-a lipit capul de tabloul „Fata cu cercel de perlă,” o lucrare de Johannes Vermeer. În același timp, patru protestatare au aruncat supă pe un alt tablou semnat de Van Gogh, aflat la Palazzo Bonaparte din centrul Romei. Activestele au strigat sloganuri împotriva schimbărilor climatice și a combustibililor fosili.

Saptamana trecuta, grupul Last Generation Austria a postat pe Twitter un videoclip cu unii dintre membrii săi turnând un lichid negru pe tabloul „Moartea și viața” de Gustav Klimt la Muzeul Leopold din Viena.

Iar vineri, protestatarii împotriva schimbărilor climatice au aruncat cu făină peste o mașină sport pictată de artistul pop american Andy Warhol, care este expusă în Milan, capitala financiară a Italiei.

BMW Art Car arăta ca și cum ar fi fost acoperit de o praf de zăpadă după atacul de vineri, a scris Reuters. Agentia de presa a precizat ca Warhol a pictat mașina în 1979, în același an în care vehiculul a participat la cursa de 24 de ore de la Le Mans în Franța, înainte de a fi scos de pe șosea și plasat într-un muzeu.

Pro si contra

YahooNews a scris ca, deși nu există o legătură directă între aceste opere de artă și schimbările climatice, activiștii au folosit picturile și celelalte lucrări faimoase într-o încercare aparentă de a crește gradul de conștientizare cu privire la creșterea temperaturilor globale. Dar protestele au atras critici din partea multor persoane implicate în lumea artei și chiar din partea unor membri din comunitatea climatică.

În urma cu doua săptămâni, directorii a 92 de muzee de artă proeminente, inclusiv Muzeul Metropolitan de Artă din New York, Museo Nacional del Prado din Madrid și Musée d’Orsay din Paris, au semnat o declarație comună prin care condamnă atacurile asupra operelor de artă și cer activiștilor să înceteze. Deși niciuna dintre lucrări nu a fost încă afectată, directorii au avertizat că deteriorarea lor s-ar putea întâmpla.

„Activiștii responsabili subestimează fragilitatea acestor lucrări de neînlocuit, care ar trebui păstrate ca moștenire culturală mondială,” au scris ei. „În calitate de directori de muzee cărora li se încredințează lucrările, am fost profund șocați de punerea lor în pericol, care este riscantă.”

„Muzeele sunt locuri în care oameni dintr-o mare varietate de medii se pot angaja în dialog și, prin urmare, permit discursul social. În acest sens, sarcinile de bază ale muzeului ca instituție – colectarea, cercetarea, împărtășirea și conservarea – sunt acum mai relevante ca niciodată. Vom continua să milităm pentru accesul direct la moștenirea noastră culturală. Și vom menține muzeul ca spațiu liber de comunicare socială,” au scris semnatarii documentului.

Joia trecuta, istoricul de artă și activistul pentru schimbările climatice Lucy Whelan a scris în The Guardian că aruncarea de obiecte în operele de artă este contraproductiva. „Aceste atacuri se simt ca fiind parte dintr-o carieră neputincioasă către haosul climatic,” a scris ea.

Pe de altă parte, multe voci sprijina acțiunile activiștilor de mediu. De exemplu, un sondaj online recent realizat în Marea Britanie a constatat că două treimi dintre britanici susțin „acțiunea directă nonviolentă pentru a proteja natura Regatului Unit.”

Dar, a notat profesorul Michael Mann, nu toate acțiunile directe sunt la fel. „Un lucru este să îi întrebi pe oameni dacă susțin în mod generic protestele nonviolente,” a explicat el. „Dar acest lucru nu surprinde natura foarte dezamăgitoare a acțiunilor recente de simulare a deteriorării lucrărilor de artă, care par să provoace reacții critice pe scară largă din partea unei secțiuni mari a publicului. Aceasta se întâmplă în parte pentru că nu există nicio logică sau conexiune acolo. Oamenii se întreabă, ce a făcut Van Gogh pentru a merita această pedeapsă?”

Lista activiștilor pentru climă care aplaudă protestele recente nu este însă deloc mică. „Acesta este exact tipul de activism de care avem nevoie mai mult,” a scris Andreas Karelas, fondatorul RE-volv, o organizație nonprofit de justiție climatică, într-un articol de opinie publicat de The Hill. Comparând acțiunile climatice cu nesupunerea civilă a activiștilor pentru drepturile civile, cum ar fi reverendul Martin Luther King Jr., Karelas a scris că „formele nonviolente de acțiune directă sunt cele mai eficiente instrumente pe care le avem pentru a schimba societatea.”

O opinie împărtășită și de Aileen Getty, moștenitoarea familiei petroliere cu același nume și donatoare pentru cauzele de mediu, care a în The Guardian: „Cred că criza climatică a progresat până la punctul în care trebuie să luăm măsuri perturbatoare pentru a încerca să schimbăm cursul pe o planetă care devine din ce în ce mai improprie locuitului”.

Protestele sunt OK. Țintele lor sunt greșite

Profesorul Mann, coautor al studiului realizat de Universitatea din Pennsylvania, a afirmat că nu contestă faptul că urgența schimbărilor climatice necesită acțiuni directe. Dar, a spus el, blocarea șoselelor sau deteriorarea operelor de artă nu are legătura cu problema pe care, să zicem, o aveau protestatarii pentru drepturile civile care erau obligați să mănânce separat în restaurantele segregate.

„Inimile acestor tineri sunt în locul potrivit,” a spus Mann. „Se tem pentru viitorul lor și pe bună dreptate.” Dar, a argumentat el, ar trebui să aleagă „acțiuni în care țintele au mai mult sens.”

„Există actori ‘răi’ și răufăcători în spațiul climatic: companii de combustibili fosili implicate în campanii de ‘spălare’ ecologică, plutocrați care finanțează cu bani negri campanii de negare a schimbărilor climatice și de tergiversare a măsurilor, producători de vehicule care consumă mult combustibil, iar lista continuă,” a scris Mann într-un articol de opinie pentru revista Time. „Un sondaj de opinie publică la începutul acestui an, realizat de cercetătorii de la Universitățile Yale și George Mason, arată că acțiunile directe care vizează actorii ‘răi’ (de exemplu, miliardarii care zboară cu avioane private care consumă masiv combustibil) obțin un sprijin substanțial.”

Această idee, potrivit căreia protestele sunt justificate, dar țintele lor sunt greșite, pare să fie una larg răspândită printre experți. G4Media.ro a cerut opinia profesoarei Claire Bishop, de la Programul de doctorat în Istoria Artei de la CUNY Graduate Center în New York, pe care am întrebat-o dacă protestele activiștilor pro-mediu împotriva operelor de artă ajută la creșterea gradului de conștientizare cu privire la schimbările climatice sau sunt contraproductive și vor face ca publicul să fie mai puțin probabil să sprijine acțiunile de abordare a problemelor de mediu.

„Este complicat,” ne-a răspuns profesoara Bishop. „Sunt pe deplin în sprijinul atacurilor activiștilor împotriva operelor de artă. Acțiunile sunt alese cu grijă pentru a nu deteriora arta, iar simbolic lucrările au sens în ceea ce privește agenda schimbărilor climatice (de ex. Floarea soarelui de Van Gogh, La Primavera de Botticelli). Instituțiile naționale sunt vizate deoarece instituțiile naționale (deși guvernamentale, nu muzeele) sunt cele care trebuie să intermedieze și să impună obiectivele privind emisiile. Faptul că instituțiilor le pasă mai mult de valoarea acestor lucrări decât de apocalipsa climatică iminentă spune multe despre gândirea lor pe termen scurt: nu va exista public pentru acele lucrări decât dacă se iau măsuri pentru a opri utilizarea combustibililor fosili.”

Cu toate acestea, în opinia expertei, „aceste gesturi nu comunică cu adevărat atât de eficient pe cât ar putea. Ele ajung titluri de ziare, dar majoritatea oamenilor le consideră cascadorii prostești. O parte a problemei este utilizarea colecțiilor muzeale naționale: pașii conceptuali dintre atacarea unei opere de artă și campania pentru reducerea emisiilor sunt prea indirecți. Ele sfârșesc prin a redirecționa dezbaterea – astfel încât muzeele emit declarații că sunt „aliați în confruntarea cu amenințarea schimbărilor climatice” – o afirmație cu totul banală (și, de asemenea, neadevărată când te uiți la sponsorizarea/administratorii lor).”

Claire Bishop a vorbit despre strategia intervenționistă ce a funcționat cu Liberate Tate (2010-2016), care a studiat rolul intervenției creative în schimbările sociale. Bishop a afirmat că campania artistică a avut succes deoarece a cerut celor de la Tate „să refuze sponsorizarea unei companii petroliere, BP. Legătura cu muzeul era clară; campania a avut succes, iar Tate a încetat să accepte sponsorizarea în 2016. Important este că Liberate Tate nu a atacat opere de artă, ci a pus în scenă acțiuni fotogenice.”

Cât privește protestele și efectul lor asupra publicului, profesoara Bishop a precizat: „Înțeleg frustrarea de a simți că protestul nu duce nicăieri. Operele de artă au o valoare financiară ridicolă și sunt colectate pe piața privată de oligarhii care investesc cel mai mult în combustibili fosili. Nu ar trebui vizate acele persoane și companii private, mai degrabă decât colecțiile naționale – care sunt mai ușor de accesat, dar percepute cu mare afecțiune de către public? Tacticile intervenționiste sunt în regulă, dar aș prefera să le văd desfășurate împotriva celor mai vizibili poluatori și a acelor companii și instituții care sunt cele mai responsabile pentru schimbările climatice. Dar, între timp, supa (aruncată) pe un tablou este OK.”

Surse: YahooNews, The Guardian, Reuters, The Hill, New York Times, BBC, CBS News, Reuters, Ethical Unicorn